ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2023

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/F din 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă, ca nefondată, contestatia la executare formulată de contestatoarea A. în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Târgșorul Nou, împotriva sentinței penale nr. 31/F/08.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 31/F/08.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2023, au fost respinse excepțiile vizând prescrierea executării pedepselor și prescripția răspunderii penale, invocate de persoana condamnată A..

A fost admisă cererea înaintată de Curtea de Apel Pitești prin adresa nr. x/2022 din 22.09.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la persoana condamnată A..

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut hotărârea de condamnare nr. 1500/2011 pronunțată la data de 23.09.2011 de Tribunalul Ordinar din Veneția – secția penală, definitivă la data de 10.11.2011, respectiv hotărârea nr. 706/2014 pronunțată la data de 02.04.2014 de Tribunalul din Forli, reformată prin Hotărârea nr. 1110/2020 emisă de Curtea de Apel din Bologna, secția a II a, definitivă la data de 22.04.2022, privind pe persoana condamnată A. , pentru care s-a emis decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022, vizând pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile), din care a executat deja 3 zile în perioada 21.09.2011-23.09.2011 și 93 de zile în perioada 1.03.2013-3.06.2013 TOTAL- 96 de zile și s-a dispus executarea pedepsei în România.

S-a luat act că A. a fost condamnată prin hotărârea nr. 1500/2011 pronunțată la data de 23.09.2011 de Tribunalul din Veneția – secția penală, hotărâre rămasă definitivă la data de 10.11.2011, la o pedeapsă de 1 an închisoare și 400 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 624 din C. pen. al Republicii Italia, comis prin folosirea unor mijloace frauduloase, cu agilitate, de 3 sau mai multe persoane împreună, moduri de săvârșire care constituie circumstanțe agravante, potrivit art. 625 alin. (2), (4) și 5 din C. pen. al Republicii Italia, cu aplic. art. 110 din C. pen. al Republicii Italia, în stare de recidivă, cf. art. 99 alin. (1) și (2) din C. pen. al Republicii Italia și prin hotărârea nr. 706/2014 pronunțată la data de 2.04.2014 de Tribunalul din Forli, modificată de Curtea de Apel Bologna la data de 18.02.2020, definitivă la 22.04.2022, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă, pentru comiterea a 2 infracțiuni de șantaj prev. de art. 629 alin. (2) din C. pen. al Republicii Italia, faptă comisă în formă continuată, potrivit art. 81 alin. (2) din C. pen. al Republicii Italia, reținându-se circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii de mai multe persoane împreună, pentru care s-a emis decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022, vizând pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile).

S-a dispus executarea, de către persoana condamnată A. a pedepsei totale privative de libertate de 3 ani și 3 luni (1185 de zile) și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 96 zile, executate în perioadele 21.09.2011 -23.09.2011, respectiv 01.03.2013 – 03.06.2013.

S-a luat act de mențiunile din certificatul emis de autoritățile judiciare italiene, conform cărora persoana condamnată se află în prezent în stare de libertate.

Din cuprinsul hotărârii nr. 1500/2011 pronunțată la data de 23.09.2011 de Tribunalul din Veneția – secția penală, hotărâre rămasă definitivă la data de 10.11.2011, a rezultat că numita A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare și 400 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 624 din C. pen. al Republicii Italia, comisă prin folosirea unor mijloace frauduloase, cu agilitate, de 3 sau mai multe persoane împreună, moduri de săvârșire care constituie circumstanțe agravante, potrivit art. 625 alin. (2), (4) și 5 din C. pen. al Republicii Italia, cu aplic. art. 110 din C. pen. al Republicii Italia, în stare de recidivă, cf. art. 99 alin. (1) și (2) din C. pen. al Republicii Italia.

Prin hotărârea nr. 706/2014 pronunțată la data de 2.04.2014 de Tribunalul din Forli, modificată de Curtea de Apel Bologna la data de 18.02.2020, definitivă la 22.04.2022, a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă, pentru comiterea a 2 infracțiuni de șantaj prev. de art. 629 alin. (2) din C. pen. al Republicii Italia, faptă comisă în formă continuată, potrivit art. 81 alin. (2) din C. pen. al Republicii Italia, reținându-se circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii de mai multe persoane împreună, pentru care s-a emis decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022, vizând pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile).

Din înscrisurile și informațiile transmise de autoritățile judiciare din Italia a rezultat că din pedeapsa de 3 ani și 3 luni (1185 de zile) de închisoare, va fi dedusă perioada executată de 96 zile, executate în perioadele 21.09.2011 -23.09.2011, respectiv 01.03.2013 – 03.06.2013.

S-a constatat faptul că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită condiția specială de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prev.de art. 167 din același act normativ.

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/29004, consimțământul persoanei condamnate nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României va fi expulzată în România.

Au fost verificate îndeplinirea condițiilor conform art. 165 și art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, s-a constatat că s-a emis decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022, vizând pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile).

În ceea ce privește critica referitoare la incidența prescripției răspunderii penale în raport de deciziile CCR și ale ÎCCJ, Curtea a constatat că problema prescripției răspunderii penale poate fi invocată doar în fața instanțelor din Italia, în conformitate cu regulile prevăzute de legea penală italiană.

În conformitate cu disp. art. 156 alin. (1) din Legea 302/2004, legea română guvernează executarea pedepsei, însă așa cum s-a arătat, problema prescripției răspunderii penale nu este o chestiune ce ține de executarea hotărârii ci de soluționarea pe fond a cauzei în care contestatoarea a fost condamnată și care putea fi invocată doar în fața instanțelor din Italia, în conformitate cu regulile referitoare la prescripția răspunderii penale prevăzute de legea italiană.

În ceea ce privește incidența prescripției executării pedepsei, Curtea nu a putut-o reține, având în vedere că termenul de prescripție a executării pedepsei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire, sens în care s-a reținut că decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, s-au emis conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022, vizând pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile).

În analiza contestației la executare formulată de condamnata A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatt că, prin motivele expuse în cuprinsul acesteia, în esență, se critică modalitatea de dezlegare a incidenței prescripției executării pedepsei cu închisoarea, precum și pedeapsa rezultantă de trei ani și trei luni închisoare stabilită, în raport de o așa zisă nerecunoaștere a unei decizii de contopire a pedepselor, fapt care ar fi atras în opinia contestatoarei aplicarea greșită a unor sporuri conform legislației românești.

Curtea a observat totodată că, sentința penală nr. 31/F/08.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023 a rămas definitivă prin neapelare.

Conform Deciziei nr. 625/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 din C. proc. pen. publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 369 din 28 aprilie 2023, Curtea Constituțională, prin jurisprudența sa anterioară, a statuat că hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se schimba conținutul hotărârii puse în executare în acord cu situația obiectivă prin operarea modificărilor corespunzătoare în procedura executării. Instanțele superioare nu trebuie să își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă analiză.

Raportând prevederile art. 598 din C. proc. pen. la scopul contestației la executare, Curtea a mai apreciat că restrângerea de către legiuitor a sferei cazurilor în care se poate formula contestație la executare la cele prevăzute de textul de lege criticat este justificată de finalitatea instituției analizate – aceea de a soluționa anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 598 din C. proc. pen., a menționat că nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare dintr-un alt stat în condițiile în care această hotărâre a fost recunoscută pe cale principală de o instanță din România, iar motivele invocate în sensul existenței unei nelămuriri din considerentele sentinței amintite, nu subzistă.

Așadar, o nouă analiză asupra incidenței prescripției executării pedepsei, ori contestarea cuantumului pedepsei rezultante, sub aspectul aprecierii aplicării ca incorecte a unor sporuri, ori contestarea dispozițiilor legale incidente în cauza respectivă, nu este posibilă și exced procedurii stabilite de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 94/F din 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestatoarea A. a formulat contestație.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

I. Raportat la critica invocată privind nemotivarea hotărârii atacate, Înalta Curte reține că art. 6 alin. (1) din Convenția EDO obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Van de Hurk). Oricum toate aceste critici au fost reluate și în calea de atac a contestației și urmează obiectul unei noi analize.

II. Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, reglementarea urmărind a evita transformarea acestui mijloc procesual într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive. Ca urmare, sunt vizate chestiuni ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția pronunțată.

În cauză, contestația la executarea a fost întemeiată în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., respectiv contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În esență, criticile formulate au privit faptul că a intervenit prescripția executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin hotărârea nr. 1500 din 23.09.2011 de Tribunalul Ordinar din Veneția și, deoarece nu a fost recunoscută decizia de pedepse concurente nr. 141 din 17.06.2022, pedeapsa stabilită spre executare a fost greșit dispusă, aceasta putând fi stabilită fie la 1 an închisoare și la 2 ani 3 luni închisoare, cu procedura contopirii ulterioare, fie prin recunoașterea deciziei de pedepse concurente nr. 141 din 17.06.2022 de executare a pedepselor la 2 ani 11 luni 24 zile închisoare, însă nu la 3 ani 3 luni închisoare.

Înalta Curte constată că motivele invocate nu constituie critici ce necesită lămurirea hotărârii ce se execută.

În acest sens, se constată că potrivit art. 172 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167, motiv față de care, Înalta Curte reține că, relativ la hotărârile de condamnare prezentate au fost efectuate verificări sub aspectul: dacă hotărârea este definitivă și executorie; dacă fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil.

Totodată, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea infracțiunii se face pentru fiecare infracțiune în parte, operațiune ce a fost realizată în cauză.

Astfel, prin sentința penală nr. 31/F/08.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost recunoscută hotărârea de condamnare nr. 1500/2011 pronunțată la data de 23.09.2011 de Tribunalul Ordinar din Veneția – secția penală, definitivă la data de 10.11.2011, respectiv hotărârea nr. 706/2014 pronunțată la data de 02.04.2014 de Tribunalul din Forli, reformată prin Hotărârea nr. 1110/2020 emisă de Curtea de Apel din Bologna, secția a II a, definitivă la data de 22.04.2022, privind pe persoana condamnată A. cu luarea în considerare decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022. S-a recunoscut pedeapsa totală de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile), din care a executat deja 3 zile în perioada 21.09.2011-23.09.2011 și 93 de zile în perioada 1.03.2013-3.06.2013 TOTAL- 96 de zile și s-a dispus executarea pedepsei în România.

Totodată, prin sentința nr. 38/F din data de 20 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis contestația la executare formulată de Penitenciarul Târgșor și s-a lămurit sentința penală nr. 31/F/08.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în sensul că s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 3 luni de privare de libertate (1185 de zile), 98 de zile.

În același timp, în certificatul emis de autoritățile italiene se menționează că pedeapsa principală este de 3 ani și 3 luni închisoare din care executate 3 luni și 6 zile, restul total de pedeapsă rămasă de executat fiind închisoare de 2 ani 11 luni și 24 zile.

În ceea ce privește critica apărării care pretinde că pedeapsa a fost recunoscută în mod greșit, pentru că instanța națională trebuia să recunoască separat pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin hotărârea de condamnare nr. 1500/2011 pronunțată la data de 23.09.2011 de Tribunalul Ordinar din Veneția – secția penală și pedeapsa de 2 ani 3 luni închisoare stabilită prin hotărârea nr. 706/2014 pronunțată la data de 02.04.2014 de Tribunalul din Forli, reformată prin Hotărârea nr. 1110/2020 emisă de Curtea de Apel din Bologna, secția a II a, și, apoi, să procedeze la contopirea pedepselor, cu luarea în considerare a faptului că în cazul pedepsei de 1 an închisoare a intervenit prescripția executării pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, instanța națională învestită cu recunoașterea hotărârilor penale străine nu procedează la o nouă contopire a pedepselor stabilite, potrivit art. 39 din C. pen., ci, este îndrituită a se raporta la hotărârea de contopire realizată de autoritățile străine, respectiv decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022.

În acest context, Înalta Curte constată că pedepasa stabilită este de 2 ani 11 luni 24 zile așa cum s-a dispus prin decizia de executare pedepse concurente și contextual mandat de executare, conform certificatului SIEP nr. 141/21.07.2022 și R.C.nr 81/2022 de Procuratura Ordinară de pe lângă Tribunalul din Forli, la data de 17.06.2022; având în vedere că din cele 1197 de zile au fost scăzute cele 98 de zile executate, restul rămas fiind cel menționat anterior.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că motivele invocate de apărare nu pot fi subsumate vreunei nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea hotărârii în baza căreia se face executarea.

Sub un alt aspect, contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Or, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 94/F din 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 94/F din 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.