ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului de competență;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 5 din data de 12 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020 a fost recalificată cererea formulată de petentul-condamnat A. din contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cerere de contopire a pedepselor, și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A din data de 07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost recunoscute patru hotărâri ale instanțelor din Italia și o ordonanță a parchetului din Italia, respectiv Sentința penală nr. 625 din data de 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 500 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de furt agravat comis în participație, prev. de art. 110, 624, 625 pct. 2 și 5 C. pen. italian și tăinuire comisă în participație, prev. de art. 110, 648 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. Sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și 300 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de furt agravat în formă continuată comis în participație prev. de art. 110, 99 alin. (1), (62)4, 625 pct. 2 și 5 C. pen. italian și port de armă în participație prev. de art. 4 din Legea nr. 110/1975, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (1) C. pen.. Sentința penală nr. 1025 din data de 20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la data de 05.12.2018, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 600 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat în formă continuată prev. de art. 110, 81 alin. (2), (62)4 și 625 pct. 2 și 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen., pedeapsă care a fost adaptată la limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, în sensul reducerii la pedeapsa de 3 ani închisoare; Sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la data de 04.07.2010, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2000 euro amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a prostituției în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian și art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958 și exploatare a prostituției în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) C. pen. italian și art. 3 pct. 8 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și ordonanța Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP.
De asemenea, Curtea a mai reținut că în ședința publică din 12.01.2021 condamnatul a solicitat contopirea pedepselor aplicate de instanțele din Italia prin hotărârile anterior menționate.
Prin urmare, constatând că prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A din data de 07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost recunoscute toate cele patru hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Italia și ordonanța parchetului din Italia nr. 12/2019 prin care petentul a fost condamnat pentru infracțiuni care au corespondent în legislația românească și sunt de competența judecătoriei în primă instanță, precum și că acesta a solicitat contopirea pedepselor aplicate de instanțele din Italia, instanța de apel a apreciat că, competența de a judeca cererea petentului având ca obiect alte modificări de pedepse revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului, respectiv Judecătoriei Craiova.
În acest sens, a făcut referire la Deciziile nr. 34 din 14.12.2009 și nr. 1/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în recurs în interesul legii și Încheierea nr. 4942 din 30.08.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
Prin Sentința penală nr. 550 din data de 04.03.2021, pronunțată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova și, în baza art. 598 alin. (.1 lit. c) raportat la art. 50 și art. 38 alin. (4) C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de către petentul A., în favoarea Curții de Apel Craiova.
În baza art. 51 C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În esență, s-a reținut că, la termenul din data de 04.03.2021, instanța a pus în discuție recalificarea cererii formulate, apreciind că este o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută).
În acest sens, s-a arătat că cererea formulată de condamnatul A. nu are în vedere contopirea unor pedepse aplicate în străinătate cu una sau mai multe pedepse aplicate acestuia de către autoritățile judiciare române pentru a se putea avea în vedere situația reglementată prin Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Cererea formulată de condamnat vizează contopirea pedepselor aplicate de către autoritățile judiciare italiene, pedepse care au fost recunoscute potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (3) și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A din data de 07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, s-a apreciat că cererea formulată de petentul condamnat vizează aspecte ce țin doar de executarea unei singure pedepse rezultante, pentru care a fost emis MEPÎ nr. 273/2019 de către Curtea de Apel Craiova, iar eventualele nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sunt de competența instanței de executare, respectiv curtea de apel, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (1) C. proc. pen.
Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Craiova, pentru considerentele ce urmează:
Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004, republicată, intitulat "Legea care guvernează executarea", prevede la alin. (1) că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.
Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A din data de 07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost recunoscute patru hotărâri ale autorităților judiciare italiene și o ordonanță a parchetului din Italia, respectiv Sentința penală nr. 625 din data de 15.07.2016 a Tribunalului Ordinar din Campobasso, definitivă la 29.10.2016, Sentința penală nr. 1739/2015 a Tribunalului din Ravenna, definitivă la 23.12.2015, Sentința penală nr. 1025 din data de 20.09.2018 a Tribunalului din Chieti, definitivă la data de 05.12.2018, Sentința penală nr. 219/2010 a Tribunalului ordinar din Foggia, definitivă la data de 04.07.2010 și ordonanța Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Chieti - Italia nr. 12/2019 SIEP.
În esență, condamnatul A. prin cererea formulată a solicitat deducerea perioadei de reținere (în Italia), respectiv de la 14.04.2010 până la 10.06.2010, inclusiv, și de la 12.11.2015 până la 13.11.2015, inclusiv, precum și durata reținerii și arestării provizorii în procedura de executare a mandatului european de arestare de la 22.08.2019 până la 06.09.2019, inclusiv, și de la 10.09.2019 până la 13.09.2019, inclusiv.
Așa cum rezultă din conținutul cererii, condamnatul A. are o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, respectiv executarea pedepsei rezultante astfel cum a fost stabilită prin hotărârea Curții de Apel Craiova (Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019, definitivă prin Decizia penală nr. 346/A din data de 07.11.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), sens în care a fost emis MEPÎ nr. 273/2019 de către Curtea de Apel Craiova, cerere care ar putea fi circumscrisă cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executare este determinată în funcție de cazul invocat în susținerea acesteia, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau alin. (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Prin urmare, având în vedere că prin cererea sa condamnatul A. critică modul de deducere a perioadei cât a fost privat de libertate efectuat prin Sentința penală nr. 263 din data de 27.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova (în temeiul căreia a fost emis MEPÎ nr. 273/2019 și în executarea căruia se află), Înalta Curte constată că este de competența Curții de Apel Craiova să soluționeze contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Pentru considerentele anterior evocate, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare a condamnatului A. în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea conflictului de competență vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 313 RON, urmează să se plătească din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2021.