ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 635/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 160 din 29.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 160 din 29.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene.

S-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- Sentința penală nr. 477/2011 pronunțată la data de 26.05.2011 de Tribunalul Ordinar Gorizia, confirmată prin hotărârea din 24.04.2014 a Curții de Apel Trieste, definitivă la 31.10.2014, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravat în concurs, prev de art. 56, 110, 624 bis, 625 alin. (1) nr. 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art. 32 rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.;

- Sentința penală nr. 204/2015 pronunțată la data de 12.02.2015 de Tribunalul Ordinar Pordenone, definitivă la 30.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravat, prev de art. 56, 61 nr. 5 și 7, 624, 625 alin. (1) nr. 2 și 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (șapte acte materiale);

- Sentința penală nr. 480/2016 pronunțată la data de 19.05.2015 de Tribunalul Ordinar Belluno, definitivă la 05.01.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravat în concurs, prev de art. 56, 110, 61 nr. 5 și 7, 624, 625 alin. (1) nr. 2 și 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (două acte materiale);

- Sentința penală nr. 1224/2015 a Curții de Apel Brescia din data de 21.04.2015, definitivă la 16.10.2015 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de port ilegal de arme sau părți din acestea în spațiul public, prev. de art. 4 din Legea nr. 110/1975, ce are corespondent în legea română în infracțiunea de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., primirea bunurilor furate, în formă continuată, prev. de art. 648 C. pen. italian, ce are corespondent în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și s-a revocat suspendarea condiționată acordată prin sentința din 29.01.2009 a Tribunalului Pavia pentru o infracțiune de furt agravat în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, ce are corespondent în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.;

- Sentința penală a Tribunalului Pavia nr. 63/2009 din 29.01.2009, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată, pentru infracțiunea de furt agravat în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, ce are corespondent în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., suspendare ce a fost revocată prin sentința penală nr. 1224/2015 a Curții de Apel Brescia, din data de 21.04.2015, definitivă la 16.10.2015.

A fost recunoscut ordinul de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 17/2016 emis la data de 21.01.2020 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Belluno prin care s-a emis ordin de executare pentru pedeapsa de 11 ani, 11 luni și 21 de zile închisoare.

A fost recunoscut ordinul de descarcerare pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 17/2016 emis la data de 19.11.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Belluno, prin care a fost redeterminată pedeapsa de 11 ani, 11 luni și 21 de zile închisoare și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 1 lună închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani și 1 lună închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 30.08.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În esență, fiind învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004 rep, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, Curtea de Apel Craiova, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep, întrucât hotărârile sunt definitive și executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română în: tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit b, d, e C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., persoana condamnată are cetățenie română și a fost de acord să execute pedeapsa în România. Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep.

Împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, condamnatul A. a formulat contestație la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 27 iulie 2022, sub nr. x/2022.

În motivarea contestației la executare s-a arătat că pedepsele aplicate nu au fost adaptate legii penale din România, faptele fiind concurente, astfel încât trebuia să se aplice art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a arătat că, din sentința penală a Curții de Apel Craiova și din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că faptele pentru care a fost condamnat sunt infracțiuni concurente, iar în acest caz pedepsele au fost adunate, în mod greșit, aritmetic, cum este în cazul recidivei, nefiind aplicate regulile concursului de infracțiuni.

De asemenea, s-a arătat că sentința penală de la Tribunalul Ordinar Belluno a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 4 luni, iar legislația română prevede închisoarea de maxim 2 ani și 6 luni, solicitând și adaptarea pedepsei dispuse prin sentința penală 204/2015 a Tribunalului Ordinar Pordenone, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 11 luni, legislația din România prevăzând închisoarea de maxim 2 ani și 6 luni.

S-a solicitat contopirea acestor pedepse prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

Prima instanță a constata că prezenta contestație la executare este nefondată având în vedere dispozițiile art. 598 C. proc. pen., și astfel, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale care reglementează contestația la executare, se constată că hotărârea contestată este legală și temeinică, respectiv s.p. nr. 160 din 29 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin d.p. nr. 210/A din 09.09.2021 a Î.C.C.J.

Astfel, contestația la executare este numai un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a invit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Este, așadar, un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive, în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesul penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Așadar, prin contestația la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat, deoarece, așa cum am arătat, suntem în prezența unui mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor.

Or, s-a apreciat că în cauza de față, contestatorul, atât în motivele scrise depuse la dosarul cauzei, cât și în cadrul dezbaterilor, invocă împrejurări care au fost analizate de instanță la momentul la care s-au recunoscut hotărârile judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine, prin care contestatorul a fost condamnat definitiv.

Astfel, s-a reținut că prin sentința penală contestată s-a analizat incidența dispozițiilor Legii nr. 302/2004 republicată, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din legea menționată, cu consecința recunoașterii sentințelor penale de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare italiene, întrucât hotărârile erau definitive și executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română (tentativa la infracțiunea de furt calificat prev de art. 32 C. pen. rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen.; furt calificat în formă continuată prev de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.; portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; tăinuire prev de art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; furt calificat prev de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.), persoana condamnată are cetățenie română și a fost de acord să execute pedeapsa în România; de asemenea, s-a constatat că nu era incident nici unul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine, prev. de art. 163 din Lg. 302/2004 republicată.

Sentința penală contestată a fost verificată sub aspectul legalității de către instanța supremă care, prin decizia penală nr. 210 din 09 septembrie 2021 a constatat că, sub aspectul sancțiunii aplicate numitului A., pedeapsa rezultantă de 11 ani 11 luni și 21 zile închisoare a fost redeterminată, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 1 lună închisoare, a cărei natură și cuantum corespunde cu cea prevăzută de legislația română.

Ca urmare, instanța a apreciat că în ceea ce privește criticile formulate de contestator în sensul că, prin sentința penală contestată au fost încălcate dispozițiile legale din legislația română, întrucât nu au fost adaptate și redozate pedepsele aplicate prin s.p. nr. 480/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar Belluno, Italia, respectiv prin s.p. nr. 204/12 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Ordinar Pordenone, Italia, acestea sunt nefondate, fiind astfel respinsă ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A..

*****

Împotriva sentinței penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat prezenta contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.09.2022, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 18.10.2022, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor definitive, prin intermediul căreia se pot invoca numai aspecte ce țin de executarea acestora, nu și de legalitatea și temeinicia lor întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri.

Dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., reglementează expres cazurile în care se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situația în care se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare (lit. c). Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În speță, se reține că, prin intermediul acestui mijloc procesual, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat reducerea pedepsei în executarea căreia se află în prezent, stabilită prin sentința penală nr. 160 din 29.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, în procedura de recunoaștere a hotărârilor de condamnare emise de autoritățile din Italia, respectiv să se dispună adaptarea pedepselor aplicate de autoritățile judiciare italiene și aplicarea regimului concursului de infracțiuni pentru faptele pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

Astfel, în esență, s-a susținut de către apărarea contestatorului că există un impediment la executare având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile străine prin hotărârile de condamnare ce au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova prin sentința contestată, sunt infracțiuni concurente, iar în acest caz, în opinia apărării, pedepsele au fost adunate în mod greșit aritmetic, nefiind aplicate regulile concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.. Deopotrivă, s-a criticat prin intermediul contestației la executare, faptul că la momentul recunoașterii hotărârilor străine, pedepsele aplicate nu au fost adaptate potrivit legii penale române, care prevede pedepse mult mai mici pentru faptele pentru care contestatorul a fost condamnat. În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației și să se dispună adaptarea pedepselor și aplicarea regimului concursului de infracțiuni pentru infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, fiind vorba de infracțiuni concurente.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. invocate în cauză, întrucât prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine o împiedicare la executare și nici argumentele care să conducă la concluzia că au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută.

În fapt, în speță, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată în realitate recunoașterea, prin sentința penală nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a pedepselor aplicate contestatorului de către autoritățile din Italia, respectiv prin ordinul prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 1 lună închisoare (ordinul de descarcerare pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 17/2016 emis la data de 19.11.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Belluno, prin care a fost redeterminată pedeapsa de 11 ani, 11 luni și 21 de zile închisoare și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 1 lună închisoare), ordin care, de asemenea, a fost recunoscut în cauză în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, după ce constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din același act normativ, instanța de judecată română admite cererea de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine și după caz, procedează la adaptarea pedepsei aplicate prin respectiva hotărâre. Așadar, revine instanței române învestite cu soluționarea cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine să efectueze operațiunea de adaptare a pedepsei atunci când, din datele speței, rezultă că este incidentă una dintre situațiile reglementate de textul de lege incident în materie, în raport cu care s-ar impune, astfel, aplicarea dispozițiilor referitoare la conversiunea condamnării.

Verificarea modului în care instanța română a dat o rezolvare cererii de recunoaștere și executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce privește necesitatea adaptării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează, însă, în condițiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, în procedura reglementată de aceste dispoziții legale, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaștere și transfer, drept pe care condamnatul A. l-a exercitat în speță, prin decizia penală nr. 210/A din 09.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2021, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 160 din data de 29.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În aceste condiții, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu pot fi examinate solicitările condamnatului de adaptare a pedepselor aplicate de autoritatea străină ori de a se aplica regimul sancționator al concursului de infracțiuni în ceea ce privește faptele pentru care a fost condamnat acesta în Italia, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Astfel, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte notează că, în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

În concluzie, în raport cu cele reținute în cauză, Înalta Curte constată că, în speță, nu există nicio împiedicare la executare sau o cauză de micșorare a pedepsei, cu privire la sentința penală nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 210/A din 09.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care să facă necesară o intervenție întemeiată pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen., solicitarea contestatorului de adaptare a pedepselor aplicate de autoritățile judiciare italiene și de aplicare a regimului concursului de infracțiuni potrivit legii române pentru infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în Italia, neputând forma obiectul examinării în această procedură.

Pe cale de consecință, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.