ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 112 din 25 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Craiova-Pelendava, împotriva Sentinței penale nr. 302/2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 302 din data de 8 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autoritățile italiene și s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și s-a dispus recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- Sentința penală nr. 189/2015 pronunțată la data de 17.02.2015 de Tribunalul din Rovigo, definitivă la 28.04.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt din locuință și furt prin efracție, cu circumstanțe agravante, prev de art. 110, 624bis, 625 nr. 2 și 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian și tentativă de furt din locuință și furt prin efracție cu circumstanțe agravante prev. de art. 110, 56, 624 bis, 625 nr. 2 și 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. și tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentința penală nr. 1403/2016 pronunțată la data de 3.05.2016 de Tribunalul din Padova, definitivă la 21.06.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt cu circumstanțe agravante, prev de art. 110, 56, 624 și 625 alin. (1) nr. 2 și 5 din C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

- Sentința penală nr. 879/2016 pronunțată la data de 10.05.2016 de Tribunalul din Ravenna, definitivă la 17.10.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu circumstanțe agravante, prev. de art. 624, 625 nr. 2 și 7, 61 nr. 2 și 5 din C. pen. italian și tentativă de furt cu circumstanțe agravante prev. de art. 56, 624, 625 nr. 2 și 6, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. și tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen.

S-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 132/2017 emisă la data de 23.02.2018 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ravenna, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani și 10 luni (adică 2859 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 886 zile calculată la data de 21.09.2018 și în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate în vederea liberării condiționate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Instanța a reținut că sentința penală nr. 302 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 08.11.2019 în dosarul nr. x/2019 a rămas definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 314/2019 pentru pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., persoana condamnată fiind transferată din Italia în România la data de 10.09.2020.

În continuare, Curtea de Apel Craiova a notat că la data de 5.05.2021 persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 302 din 8.11.2019, în ședința publică din data de 25 mai 2021 persoana condamnată, precizând că solicită contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunțate în Italia, recunoscute prin Sentința penală nr. 302/2019 a Curții de Apel Craiova.

Analizând contestația la executare dedusă judecății, curtea a constatat că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

De asemenea, că instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, instanța a reținut că prin contestația la executare formulată, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunțate în Italia potrivit regulilor prevăzute de art. 38 și art. 39 din C. pen. român.

Curtea a reținut că în situația transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situație în care se află contestatorul, recunoașterea hotărârilor de condamnare se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, iar dispozițiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că instanța română are posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în două situații: când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În acest context, s-a expus că, în cazul concursului de infracțiuni nu pot fi aplicate dispozițiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

În continuare, s-a arătat că pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv de 7 ani și 10 luni închisoare nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 din C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 7 ani și 10 luni închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt din locuință și furt prin efracție, cu circumstanțe agravante, prev de art. 110, 624bis, 625 nr. 2 și 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian și tentativă de furt din locuință și furt prin efracție cu circumstanțe agravante prev. de art. 110, 56, 624 bis, 625 nr. 2 și 5, 61 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. și tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., 6 luni închisoare pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt cu circumstanțe agravante, prev de art. 110, 56, 624 și 625 alin. (1) nr. 2 și 5 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu circumstanțe agravante, prev de art. 624, 625 nr. 2 și 7, 61 nr. 2 și 5 din C. pen. italian și tentativă de furt cu circumstanțe agravante prev. de art. 56, 624, 625 nr. 2 și 6, 61 nr. 5 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. și tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen.

Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 302/2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019, ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 112 din 25 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți, secția Penală la data de 11 iunie 2021, fiind stabilit termen la 28 octombrie 2021.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează faptul că, prima instanță a fost învestită cu soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 302 din 8 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2.12.2019 prin care, printre altele, s-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 132/2017 emisă la data de 23.02.2018 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Ravenna, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare și s-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 7 ani și 10 luni (adică 2859 zile) închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 886 zile calculată la data de 21.09.2018 și în continuare la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 180 zile câștigate în vederea liberării condiționate.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În continuare, Înalta Curte reține faptul că, în drept, contestatorul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motivat de împrejurarea că, în opinia sa sunt incidente dispozițiile privind regimul sancționator al concursului de infracțiuni potrivit C. pen. român.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează în cuprinsul art. 166 alin. (8) durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești după cum urmează:

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Astfel, în acest context normativ, Înalta Curte notează că rezultă cu evidență, din modalitatea în care sunt formulate textele de lege anterior redate că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în cazul concursului de infracțiuni pedeapsa rezultantă să poată fi adaptată doar dacă "depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

Prin urmare, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține faptul că, pedeapsa pe care o execută contestatorul, de 7 ani și 10 luni închisoare nu depășește limita generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, potrivit dispozițiilor art. 60 din C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente

A aprecia în caz contrar ar însemna o încălcare a dispozițiilor prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care are la bază respectarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, argumentele contestatorului referitoare la aspectul că, prin hotărârea de recunoaștere nu s-a efectuat și contopirea pedepselor la care a fost condamnat de statul emitent, potrivit regulilor prevăzute de art. 38 și art. 39 din C. pen. român, nu sunt întemeiate, întrucât nu sunt de natură a constitui o împiedicare la executare din perspectiva dispozițiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 112 din data de 25 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - MM