ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor dosarului și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 73 din data de 12 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 21.05.2018 a Curții de Apel Craiova, ca nefondată.

Contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 106 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 21.05.2018 în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și s-a dispus recunoașterea Sentinței nr. 4275/2017 pronunțată la data de 26.06.2017 de Curtea de Apel din Milano, Prima secție Penală, definitivă la 12.09.2017, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, respectiv violență sexuală, prev. de art. 609 bis din C. pen. italian, leziuni corporale, prev. de art. 582, art. 61 n.2 din C. pen. italian, violență privată în tentativă, prev. de art. 56, art. 610 din C. pen. italian, agresiune, prev. de art. 581 din C. pen. italian și furt în locuință privată, prev. de art. 624 bis, art. 61 n.5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 C. pen. și furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, menționată anterior, într-un penitenciar din România și deducerea din aceasta a perioadei executate de la 03.06.2016 la zi.

Sentința penală nr. 106 din 21.05.2018 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin neapelare la data de 19.06.2018, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 120/2018 pentru pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A..

Persoana condamnată a fost transferată din Italia în România la data de 07.08.2018, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Pelendava, unde execută pedeapsa închisorii.

La data de 31.03.2021 persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 106 din 21.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată în Italia.

Analizând contestația la executare dedusă judecății, Curtea a reținut că, prin cererea formulată, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată în Italia potrivit regulilor prevăzute de art. 38 și art. 39 din C. pen. român. De asemenea, a arătat că, în situația transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, recunoașterea hotărârilor de condamnare se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată.

În contextul concret al cauzei, s-a constatat că pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare, nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen., și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă fiind stabilită în urma cumulului pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de violență sexuală, prev. de art. 609 bis din C. pen. italian, leziuni corporale, prev. de art. 582, art. 61 n.2 din C. pen. italian, violență privată în tentativă, prev. de art. 56, art. 610 din C. pen. italian, agresiune, prev. de art. 581 din C. pen. italian și furt în locuință privată, prev. de art. 624 bis, art. 61 n.5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 C. pen. și furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., nefiind incident art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul A. a formulat contestație, cale de atac nemotivată în fapt și în drept.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii contestate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare, cu consecința contopirii pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare italiene, conform legii penale române.

Examinând contestația formulată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor art. 4251 C. proc. pen. și art. 597 alin. (7) din același cod, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., se poate face contestație la executare atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Înalta Curte reține că, prin Sentința penală nr. 106 din 21.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus recunoașterea Sentinței nr. 4275/2017 din data de 26.06.2017 a Curții de Apel din Milano, Prima secție Penală, definitivă la 12.09.2017, prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violență sexuală, leziuni corporale, violență privată în tentativă, agresiune și furt în locuință privată, ce își găsesc corespondent în legea penală română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 C. pen. și furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 120 din 19.06.2018.

Prin contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze s-a solicitat contopirea sancțiunilor penale aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare italiene, conform dispozițiilor art. 38 și art. 39 din C. pen. român, cerere ce vizează, în realitate, adaptarea pedepsei rezultante stabilite de instanța din Italia și nicidecum o chestiune de executare ce ar putea fi rezolvată în procedura prevăzută de art. 598 și urm. din C. proc. pen.

Astfel, contrar susținerilor apărării, solicitarea contestatorului condamnat nu se circumscrie ipotezei la care se referă art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., neinvocându-se o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, ci vizează un aspect ce intră în competența exclusivă a instanței de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 142 alin. (1) și art. 154 alin. (6) lit. b) rap. la art. 154 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, în vigoare la data de 21.05.2018 (când s-a pronunțat Sentința penală nr. 106/2018 a Curții de Apel Craiova).

Astfel, conform acestor texte de lege, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.

Instanța națională examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9) ale art. 154.

În cauză, însă, contestatorul nu a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 106 din 21.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care să critice cuantumul pedepsei recunoscute și date spre executare în România, hotărârea rămânând definitivă prin neexercitarea căii de atac.

În consecință, constatând că soluția contestată în prezenta cauză este legală și temeinică, neexistând motive care să impună reformarea acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din data de 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. că

Față de această soluție, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 73 din 12 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV