ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2021

Asupra contestației de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 68 din data de 8 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, ca inadmisibilă.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 25 septembrie 2020 în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea următoarelor sentințe penale:

- Sentința nr. 1505/2010 din 26 martie 2010 a Tribunalului Palermo, definitivă la 2 mai 2010, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în tentativă la infracțiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

- Sentința nr. 389/2012 din 21 august 2012 a Tribunalului Lagonegro, definitivă la 01 octombrie 2012, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

- Sentința nr. 6321/2014 din 18 decembrie 2014 a Tribunalului Palermo, definitivă la 04 mai 2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentința nr. 1151/2015 din 23 iunie 2015 a Tribunalului Termini Imerese, definitivă la 14 noiembrie 2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de dobândire de lucruri furate și declarații false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 și 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

- Sentința nr. 1273/2012 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Trapani, definitivă la 31 mai 2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

S-a recunoscut ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP emisă la data de 10 iunie 2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Trapani, prin care s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 13 aprilie 2017 la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 225 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 25 septembrie 2020 în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 14 octombrie 2020, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2020 pentru pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A..

Persoana condamnată a fost transferată din Italia în România la data de 14 ianuarie 2021, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde execută pedeapsa închisorii.

La data de 1 aprilie 2021 persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 154 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunțate în Italia, contestație ce face obiectul prezentei judecăți.

S-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., contestația la executare este procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare sau executarea efectivă a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea și netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Cu alte cuvinte, contestația la executare reprezintă un mijloc procedural prin care se rezolvă incidentele ivite în cursul executării pedepsei și nu poate fi formulată în scopul soluționării unei probleme de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală și, totodată, nu poate determina schimbări în cadrul dispozitivului supus executării, astfel cum se tinde în prezenta cauză.

Legea a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi exercitată contestația la executare, iar prin limitarea acestor cazuri legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.

Analizând contestația declarată de contestatorul A. prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Craiova a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

S-a reținut că obiectul prezentei cereri îl reprezintă lămurirea dispozitivului Sentinței penale nr. 154 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 cu privire la pedeapsa de executat, cu referire la aplicarea regulilor legislației naționale privind concursul de infracțiuni și perioada deja executată dedusă din durata acesteia, cerere cu care Curtea de Apel Craiova a fost inițial învestită.

În ceea ce privește cererea condamnatului, s-a constatat că, anterior, acesta a mai contestat hotărârea anterior menționată, pentru același temei de drept, art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Or, prin Sentința penală nr. 58 din 19 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea formulată de condamnatul A. privind contopirea pedepselor aplicate în Italia, instanța reținând că în cazul concursului de infracțiuni nu pot fi aplicate dispozițiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română". În cauză, pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv 6 ani și 9 luni închisoare nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 6 ani și 9 luni închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art. 56, 110, 624, 625 nr. 7 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în tentativă la infracțiunea de furt prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 110, 624, 625 nr. 7, 61 nr. II C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 110, 648 alin. (1) C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. art. 270 alin. (1) C. pen. 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de dobândire de lucruri furate și declarații false despre propria identitate, prev. de art. 110, 648 și 495 C. pen. italian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen. 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dobândire de lucruri furate, prev. de art. 648 C. pen. italian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, s-a reținut că între prezenta contestație la executare și contestația la executare soluționată prin Sentința penală nr. 58 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2021, există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, ceea ce a atras inadmisibilitatea acesteia, conform art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

II. Împotriva sentinței sus-menționate a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și aplicarea regulilor concursului de infracțiuni și contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare pronunțate în Italia, conform legii române.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că nu pot fi primite criticile contestatorului.

Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Se constată că anterior prezentei cereri, contestatorul condamnat a formulat o altă contestație la executare, cu același obiect, care a fost soluționată prin Sentința penală nr. 58 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2021, motiv pentru care a fost respinsă ca inadmisibilă o nouă cerere, întrucât exista identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Pe de altă parte, astfel cum în mod corect a reținut prin sentința sus-menționată Curtea de Apel Craiova, investită cu prima contestație la executare, cererea formulată de condamnatul A. nu este fondată, întrucât în cadrul acestei proceduri de recunoaștere a celor 5 sentințe prin care a fost condamnat de autoritățile judiciare italiene, legea nu permite contopirea pedepselor aplicate în Italia, conform legii române.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8 și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

Totodată, în cuprinsul art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, se prevede că în situația concursului de infracțiuni, nu pot fi aplicate dispozițiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

Prin urmare, dispozițiile legale nu permit instanței române aplicarea regulilor din C. pen. român în situația concursului de infracțiuni, ci doar adaptarea pedepsei rezultante în situații strict și limitativ prevăzute de legea specială.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 68 din data de 08 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 68 din data de 8 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2021.

GGC - CL