ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 61/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A., deținut în Penitenciarul București-Rahova, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 70 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27.10.2020 a fost înregistrată contestația la executare formulată de persoana condamnată A., prin care, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 20 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, a solicitat recunoașterea ordinului de punere în libertate emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, încetarea executării hotărârii și punerea sa imediată în libertate.

În motivarea contestației la executare, în esență, contestatorul a arătat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la data de 03.05.2016 și recunoscută prin Sentința penală nr. 21/30.01.2020 de către Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2020, a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru două fapte de tâlhărie, astfel cum sunt descrise în sentințele menționate. A formulat cerere prin care a solicitat să fie transferat într-un penitenciar din România în anul 2016, această cerere producându-și efectele în anul 2020, solicitarea de transfer fiind admisă prin Sentința nr. 21/2020, în Dosarul nr. x/2020, fiind transferat la Penitenciarul Rahova în luna septembrie 2020.

La data de 10.09.2020, Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale a emis Ordin de punere în libertate pentru persoana condamnată A., dispunând astfel: "Data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 09.12.2020, a fost devansată pentru 25.10.2020, dată la care acesta va fi pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte infracțiuni."

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Conform art. 156 din Legea nr. 302/2004 - Legea care guvernează executarea: "(l) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare o oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Conform art. 304 din Legea nr. 302/2004 - Încetarea executării când România este stat de executare: "Autoritățile române încetează executarea hotărârii imediat ce sunt informate de autoritatea competentă din statul emitent cu privire la orice hotărâre sau măsură luată conform art. 294."

Conform art. 20 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008: "(1) Autoritatea competentă din statul emitent informează imediat autoritatea competentă din statul de executare cu privire la orice decizie sau măsură în urma cărora pedeapsa încetează, imediat sau într-un anumit termen, să aibă un caracter executoriu.

(2) Autoritatea competentă din statul de executare încetează executarea pedepsei de îndată ce este informată de către autoritatea competentă a statului emitent cu privire la decizia sau măsura menționată la alin. (1)."

În speță, contestatorul a solicitat recunoașterea ordinului emis la data de 10.09.2020, de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, de punere în libertate la data de 25.10.2020, încetarea executării hotărârii și punerea sa imediată în libertate, având în vedere dispozițiile legale menționate, respectiv faptul că ordinul în discuție a fost comunicat statului de executare la data de 05.10.2020 (fiind depășită perioada la care trebuia să fie eliberat), coroborat cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Degerli și alții v. Turcia (18242/02, 5 februarie 2008) prin care se arată:

"22. În prezenta cauză, Curtea menționează că ordinul de punere în libertate a reclamanților, emis la 3 iulie 2001, a fost transmis la ora 5:50 p.m. în aceeași zi, către locația în care erau deținuți reclamanții. Totuși, aceștia nu au fost eliberați decât a doua zi, după o întârziere cuprinsă între 18 ore și 50 de minute și 23 de ore și 35 de minute. Curtea consideră că, în lipsa unei raportări, oră cu oră, a acțiunilor și formalităților efectuate de autoritățile penitenciare, afirmația Guvernului că nu a existat nicio întârziere privind punerea în libertate a reclamanților este inacceptabilă... 25. De asemenea, consideră că numărul deținuților care necesită punerea în libertate nu poate justifica întârzierile observate. În scopul garantării dreptului la libertate persoanelor aflate sub jurisdicția lor, Statele-Părți trebuie să adopte măsurile necesare care permit personalului penitenciar să execute fără întârziere ordinele de punere în libertate, chiar dacă este vorba despre punerea în libertate a unui număr mare de deținuți. 26. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că prelungirea detenției reclamanților în orele de după eliberarea ordinului de punere în libertate a acestora contravine cerințelor Articolului 5 din Convenție, întrucât nu a fost bazată pe unul dintre obiectivele autorizate de primul alineat al respectivului articol."

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și a fost recunoscută Sentința penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la 03.05.2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 110, 628 alin. (3) pct. 1 C. pen. italian și art. 4 din Legea nr. 110/1975, săvârșită la data de 09.07.2013, în localitatea Casalecchio di Reno, care are corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen.

- o infracțiune de tâlhărie prev. de art. 110, 628 alin. (3) pct. 1 C. pen. italian și art. 4 din Legea nr. 110/1975, săvârșită la data de 18.07.2013 în localitatea Imola, care are corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani și 8 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24.08.2013, la zi.

S-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 315 zile cu titlu de eliberare anticipată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 21 din 30 ianuarie 2020.

Sentința penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 7 aprilie 2020, fiind emis, la 21 aprilie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2020 pentru pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, pe numele condamnatului A.. Condamnatul fost transferat din Italia la data de 10 septembrie 2020 și încarcerat la Penitenciarul București - Rahova la aceeași dată.

La data de 07.10.2020, autoritățile italiene au transmis ordinul de eliberare nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, din care rezultă că, prin ordonanța Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, s-au acordat condamnatului 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, suplimentar față de cele 315 zile recunoscute prin Sentința penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020, sfârșitul executării pedepsei fiind anticipat la 25.10.2020.

Prin Sentința penală nr. 165 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, s-a recunoscut ordonanța Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, așa cum rezultă din ordinul de eliberare nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale și s-a constatat, astfel, că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei, suplimentar față de cele 315 zile recunoscute prin Sentința penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020.

S-a observat că, prin Ordinul nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, ca urmare a acordării beneficiului de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a stabilit că data finalizării pedepsei, deja stabilită pentru 09.12.2020, a fost devansată pentru 25.10.2020 și că, la această dată, condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte infracțiuni.

Cu toate acestea, s-a reținut că dispoziția din ordin ce privește liberarea condamnatului la data de 25.10.2020 nu poate fi recunoscută și nu poate produce efecte în România, așa cum a solicitat contestatorul, întrucât, după data transferului condamnatului în România, devin aplicabile legile naționale, nemaifiind valabile cele din statul străin de condamnare, așa cum dispun dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, unde se arată că "în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română". Or, în atare situație, având în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) din C. pen., s-a constatat că durata de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, nu poate fi scăzută din pedeapsa ce se execută și, prin urmare, aceasta nu poate conduce la constatarea ca executată în integralitate a pedepsei și, implicit, la punerea în libertate a condamnatului, ca urmare a finalizării pedepsei, aceasta putând fi valorificată doar pe calea instituției liberării condiționate, avându-se în vedere în cadrul calculului fracției de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executată din pedeapsă pentru a se putea dispune liberarea condiționată.

În acest sens s-a reținut că este și Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituții de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiționată.

Ca urmare a celor arătate, instanța de fond a respins contestația la executare, ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat contestație, fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27 noiembrie 2020.

În susținerea orală a căii de atac, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului condamnat a apreciat că, în condițiile în care acesta din urmă a fost liberat condiționat, la data de 14 ianuarie 2021, de Tribunalul București, secția I penală, contestația a rămas fără obiect.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 și art. 20 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, recunoașterea ordinului de punere în libertate la data de 25.10.2020, emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Bologna - Biroul Executări Penale, la data de 10.09.2020, încetarea executării hotărârii și punerea sa imediată în libertate.

Prin Ordinul nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, ca urmare a acordării beneficiului de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, s-a dispus că data finalizării pedepsei, stabilită pentru 09.12.2020, se va devansa pentru 25.10.2020 și că, la această dată, condamnatul va fi pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte infracțiuni.

La data de 07.10.2020, autoritățile italiene au transmis ordinul anterior menționat, din care rezultă că, prin ordonanța Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, s-au acordat condamnatului 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată, suplimentar față de cele 315 zile recunoscute prin Sentința penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2020.

În acest ultim sens, se reține că, prin Sentința penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentința penală nr. 1818/2014-12995/2013 RGNR-14537/2013 RGGIP, pronunțată de Tribunalul din Bologna la data de 23.10.2014, definitivă la 03.05.2016, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, pe teritoriul statului italian, având corespondent în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) C. pen. român, dispunându-se transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, cu deducerea corespunzătoare din pedeapsă a perioadei executate. Prin aceeași hotărâre, s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 315 zile cu titlu de eliberare anticipată și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Sentința penală nr. 21 din 30 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 7 aprilie 2020, fiind emis, la data de 21 aprilie 2020, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2020, pentru pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, pe numele condamnatului A., acesta fiind transferat din Italia la data de 10 septembrie 2020 și încarcerat în Penitenciarul București - Rahova la aceeași dată.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

În cauză, Înalta Curte constată că cele 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată au fost acordate condamnatului prin ordonanța Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020, așadar anterior transferării sale în România, ordinul privind devansarea datei punerii în libertate a condamnatului fiind transmis de statul emitent după transferarea sa, respectiv la data de 07.10.2020.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 165 din data de 8 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a fost recunoscută ordonanța Biroului de Supraveghere din Cagliari nr. 578/2020 din data de 10.03.2020 și s-a constatat că statul italian a acordat condamnatului beneficiul de 45 de zile cu titlu de eliberare anticipată cu privire la perioada 25.08.2019 - 24.02.2020, executată în regim de detenție pe teritoriul Italiei, suplimentar față de cele 315 zile recunoscute prin Sentința penală nr. 21 din 30.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă.

Cât privește dispoziția autorităților judiciare italiene din cuprinsul Ordinului nr. SIEP 496/2016, emis la data de 10.09.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Bologna - Biroul Executări Penale, privind liberarea condamnatului la data de 25.10.2020, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că nu poate face obiectul recunoașterii de către instanțele naționale, prin raportare la dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Astfel, cum după transferarea condamnatului în România, executarea pedepsei este guvernată de legea națională, cele 45 de zile de eliberare anticipată, recunoscute suplimentar față de cele 315 zile, stabilite inițial prin hotărârea de recunoaștere, nu pot fi scăzute din pedeapsa ce se execută, cu consecința de a se considera integral executată pedeapsa și de a fi pus în libertate contestatorul drept urmare a contestației la executare promovate, beneficiul celor 45 de zile acordat în favoarea condamnatului putând fi valorificat pe calea instituției liberării condiționate, în acest sens fiind și Decizia nr. 15 din 22 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 180 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2021.

GGC - GV