ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2021

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 2502 C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentința penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A., până la concurența obligațiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Potrivit art. 2502 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 6/2021 în tot cursul procesului penal instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Prin această modificare legislativă s-a instituit o obligația procedurală pozitivă de verificare periodică a legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii, inclusiv în ipotezele în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asiguratorii, rațiunea acestei modificări, evidențiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecere timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare prin instituirea acestei obligații procedurale compensatoare să efectueze periodic o analiză concretă a testului de proporționalitate consacrat de jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului în cauzele Forminster Entreprises Limited contra Republici Cehe și Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76-78, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103) în scopul asigurării unei protecții mai eficiente a dreptului de proprietate.

Curtea a constatat că, în cauză prin Sentința penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză Curtea a considerat că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestor măsuri procesuale, însă la momentul actual prin tranzacția din 28.05.2021 inculpata A. a achitat în contul Trezoreriei Oradea suma de 386.306 RON care reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Întrucât inculpata a fost condamnată în primă instanță și la plata accesoriilor debitului principale și aceasta a declarat în apel că dorește să le achite și pe acestea după individualizare, Curtea a apreciat că nu există niciun motiv pertinent pentru ca măsurile asigurătorii să fie ridicate integral și definitiv în cauză.

Altfel zis, Curtea a apreciat că este actuală finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii, în condițiile în care prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F și a dispus obligarea inculpatei A. la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligație fiscală principală la care se vor adăuga obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

În aceste împrejurări, Curtea a opinat că în cauză se impune menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentința penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A., doar până la concurența obligațiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON, măsura procesuală fiind echitabilă și proporțională cu scopul urmărit prin aceasta.

Împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a formulat contestație inculpata A., prin motivele contestației susținând, în esență, că nu se mai impune menținerea măsurilor asiguratorie având în vedere că a achitat valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatoare, cât și în raport cu actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis la data de 11.03.2019 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței, în esență, s-a reținut că, în perioada ianuarie 2009 - iulie 2014, inculpata A., în calitate de administrator al SC B. SRL Drăgești, jud. Bihor, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a dispus înregistrarea în contabilitate și în alte documente legale, a unor operațiuni de achiziții fictive de mărfuri de la furnizorii de medicamente SC C. SA București, SC D. SA Brașov, SC E. SA București, SC F. SRL București, SC G. SRL București și SC H. SRL Cluj-Napoca, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma totală de 515.724 RON (185661 RON reprezentând TVA și 330063 RON reprezentând impozit pe profit).

Prin Sentința penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018, inculpata A. a fost condamnată, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu reținerea dispoz. art. 75 alin. (2) lit. a) și art. 76 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, aplicându-i-se pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția de administrator la societăți comerciale, prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor anterior arătate, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Statul Român reprezentat de A.N.A.F. și, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. cu aplicarea art. 173-174 și art. 176 C. proc. fisc. , a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligație fiscală principală, la care se adaugă accesoriile fiscale aferente prejudiciului inițial de 515.724 RON, de la data scadenței și până la data plății efective - către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Împotriva Sentinței penale nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor a declarat apel inculpata A..

Inculpata A., prin tranzacția din data de 28 mai 2021, a achitat suma de 386.306 RON în contul Trezoreriei Oradea, sumă ce reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167/18.02.2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Înalta Curte reține că în mod corect prima instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asiguratorii dispusă în cauză, astfel cum a fost menținută prin Sentința penală nr. 49/2021 din data de 11 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost condamnată inculpata, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din 05.09.2016 în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în limita prejudiciului de 321.921 RON și a accesoriilor fiscale aferente acestei sume.

Înalta Curte constată că inculpata a achitat în contul Trezoreriei Oradea suma de 386.306 RON ce reprezintă valoarea prejudiciului principal majorat cu 20%, însă aceasta a fost obligată prin sentința penală apelată la plata sumei de 321.921 RON, cu titlu de obligație fiscală principală, la care se adaugă și obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a transmis la dosarul cauzei, prin adresa din 18.06.2021, faptul că, pentru prejudiciul achitat de către inculpată, aceasta datorează dobânzi și penalități de întârziere în valoare de 473.829 RON (373.067 RON dobânzi și 100.672 RON penalități de întârziere).

Astfel, se constată că inculpata a achitat valoarea prejudiciului principal majorat cu 20% (386.306 RON), însă nu și obligațiile fiscale accesorii, care, conform celor comunicate de către Agenția Județeană a Finanțelor Publice Bihor depășesc suma achitată (473.829 RON).

În aceste condiții, având în vedere finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, Înalta Curte reține că se impune menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța din 05.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost determinate prin Sentința penală nr. 49/P/11.03.2021 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/2018 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei A., doar până la concurența obligațiilor fiscale accesorii aferente prejudiciului principal în cuantum de 321.921 RON, inculpata achitând

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 2502, raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2021.

GGC - GV