ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 509/2022

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 2502 din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2012, astfel cum au fost determinate prin sentința penală nr. 145/P/07.08.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților:

- A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale;

- B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 6/2021 în tot cursul procesului penal instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Prin această modificare legislativă s-a instituit o obligația procedurală pozitivă de verificare periodică a legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii, inclusiv în ipotezele în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asigurătorii, rațiunea acestei modificări, evidențiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecerea timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare prin instituirea acestei obligații procedurale compensatoare să efectueze periodic o analiză concretă a testului de proporționalitate consacrat de jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului în cauzele Forminster Entreprises Limited contra Republicii Cehe și Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (CtEDO, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76 - 78, CtEDO, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103) în scopul asigurării unei protecții mai eficiente a dreptului de proprietate.

Curtea a constatat că, în cauză prin sentința penală nr. 145/2020 pronunțată la data de 7 august 2020 de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-au menținut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților:

- S.C. I. S.R.L. și A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. J. S.R.L., B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale;

- S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale;

- K. până la concurența sumelor de 93.119 RON și 32.743 RON și a accesoriilor fiscale aferente acesteia din urmă;

- L. până la concurența sumei de 196.827 RON și a accesoriilor fiscale.

Analizând în concret măsurile asigurătorii instituite în cauză Curtea a considerat că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestor măsuri procesuale și dat fiind stadiul procesului penal în care se află în prezent cauza dedusă judecății, nu se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus.

Curtea a reținut că, potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal instanța de judecată verifică periodic dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Prin această modificare legislativă s-a instituit o obligația procedurală pozitivă de verificare periodică a legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii, inclusiv în ipotezele în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Curtea a constatat că, este adevărat că de la luarea măsurilor asigurătorii și până în prezent a trecut un interval de timp destul de mare, dar acest lucru nu poate fi imputat autorităților judiciare, ci este consecința complexității cauzei în principal, dar și a conduitei procesuale a părților.

Totodată, Curtea a avut în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asigurătorii, rațiunea acestei completări legislative, pe de o parte, evidențiază faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecere timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare prin instituirea acestei obligații procedurale compensatoare să efectueze periodic o analiză concretă a testului de proporționalitate consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Wellane Ltd. contra României, Credit Europe Leasing IFN S.A.. contra României Forminster Entreprises Limited contra Republici Cehe și Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (CtEDO, cauza Wellane Ltd. contra României, hotărârea din 12 octombrie 2021, CtEDO, cauza Credit Europe Leasing IFN S.A.. contra României, hotărârea din 20 iulie 2020, CtEDO, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76 78, CtEDO, cauza Benet Praha SPOL S.R.O. c. Republicii Cehe, hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103), în scopul asigurării unei protecții mai eficiente a dreptului de proprietate.

Curtea a considerat că ridicarea măsurii asigurătorii este posibilă și atunci când durata efectivă a acesteia este disproporționat de mare, în raport cu durata procedurii (având în vedere inclusiv natura și complexitatea cauzei și activitatea organelor judiciare), caz în care restrângerea exercițiului dreptului de proprietate excedează efectelor naturale ale măsurii asigurătorii față de scopurile avute în vedere la instituirea acesteia, cu interesele generale ale societății și ale persoanei ale cărei bunuri fac obiectul măsurii procesuale.

În aceste împrejurări, Curtea a opinat că în cauză se impune menținerea măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2012, astfel cum au fost determinate prin sentința penală nr. 145/P/07.08.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale; B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale, măsura procesuală fiind echitabilă și proporțională cu scopul urmărit prin aceasta.

Împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație inculpata D., prin motivele contestației susținând, în esență, că nu se mai impune menținerea măsurilor asigurătorie având în vedere că, temeiurile care au fost avute în vedere la instituirea măsurilor nu mai subzistă, iar, pe de altă parte, nu se mai justifică menținerea acestora raportat la perioada îndelungată scursă de la momentul instituirii și până în prezent, precum și față de caracterul disproporționat al acestora, măsuri, în raport cu scopul pentru care au fost instituite.

Examinând încheierea atacată, atât în raport cu motivele invocate de contestatoare, cât și în raport cu actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.C. I. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și art. 33 lit. a) din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 Noul C. pen. inculpatul A., fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă simplă și agravată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpata S.C. J. S.R.L., fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref.la art. 5 din Noul C. pen. inculpatul B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref.la art. 5 din Noul C. pen. inculpata S.C. C. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. (9) alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpatul M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpata D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpata S.C. E. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpatul F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen. inculpata S.C. G. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.. inculpata H., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.. inculpata S.C. N. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.. inculpata K., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.. inculpata L., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.. inculpatul F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravată fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref.la art. 5 din Noul C. pen. inculpata O., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref.la art. 5 din Noul C. pen. inculpatul P., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref.la art. 5 din Noul C. pen. și inculpatul Q., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală fapta prevăzută și pedepsită de art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) - art. 42 din vechiul C. pen. și cu ref. la art. 5 din Noul C. pen.

Prin sentința penală nr. 145/2020 pronunțată la data de 7 august 2020 de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2012, astfel cum au fost determinate prin sentința penală nr. 145/P/07.08.2020, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale; B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale.

Împotriva sentinței penale nr. 145/2020 pronunțată la data de 7 august 2020 de Tribunalul Bihor au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpații F., S.C. E. S.R.L., D., S.C. C. S.R.L., A., B. și partea civilă ANAF - DGRFP - AJFP Bihor.

Potrivit dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea***) părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Înalta Curte reține că în mod corect prima instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii dispusă în cauză, astfel cum a fost menținută prin sentința penală nr. 145/2020 pronunțată la data de 7 august 2020 de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017.

Astfel, prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care au fost condamnați inculpații, s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale în dosarul nr. x/2012, astfel cum au fost determinate prin sentința penală nr. 145/P/07.08.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale; B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale, măsura procesuală fiind echitabilă și proporțională cu scopul urmărit prin aceasta.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză se derulează cercetarea judecătorească în apel, cauza este una complexă, astfel încât se apreciază că, deși de la luarea măsurilor asigurătorii și până în prezent a trecut un interval de timp destul de mare, acest lucru nu poate fi imputat autorităților judiciare, ci este consecința complexității cauzei în principal, dar și a conduitei procesuale a părților.

În aceste condiții, având în vedere finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune, Înalta Curte reține că se impune menținerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 754/P/2012, astfel cum au fost determinate prin sentința penală nr. 145/P/07.08.2020 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, respectiv asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. până la concurența sumei de 1.518.301 RON și a accesoriilor fiscale; B. și A. până la concurența sumei de 100.881 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. C. S.R.L. și D. până la concurența sumei de 54.588 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. E. S.R.L. și F. până la concurența sumei de 216.829 RON și a accesoriilor fiscale; S.C. G. S.R.L. și H. până la concurența sumei de 71.808 RON și a accesoriilor fiscale, măsura procesuală fiind echitabilă și proporțională cu scopul urmărit prin aceasta.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 2502, raportat la art. 2501 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata D. împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 276 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpata D. împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 septembrie 2022.

Procesat de GGC - LM