ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 384/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de instituire a măsurilor asiguratorii formulată de părțile civile A., B., C. (moștenitor D.) și E. (moștenitor D.).

În baza art. 2502 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 27 august 2021 și prelungită prin ordonanțele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023, 26.01.2024, 30.05.2024, menținută prin încheierea penală din data de 30.05.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea asupra următoarelor sume de bani:

- 24550 RON, 300 EURO și 20 GBP ridicate de la inculpatul F.;

- 54510 RON ridicați de la inculpatul G.;

- 47000 RON și 1120 EURO, ridicați de la inculpata H..

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, cu privire la solicitările de instituire a măsurilor asiguratorii formulate de părțile civile A., B., E., C. (moștenitor D.), că au fost formulate în cadrul procedurii de verificare din oficiu a legalității și temeiniciei măsurilor asiguratorii.

În cadrul acestei proceduri instanța din oficiu verifică, periodic, dacă subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii procesuale, procedura nefiind compatibilă cu formularea unei cereri de luare a unei noi măsuri asiguratorii, ci numai cu verificarea legalității, temeiniciei și proporționalității celei în ființă.

Curtea a constatat că cererea părților civile vizează fie o solicitare de instituire a aceleiași măsuri asiguratorii - sechestrul - cu privire la alte bunuri, fie o solicitare de instituire a altor măsuri asiguratorii decât cea luată inițial - poprirea asiguratorie și inscripția ipotecară, cu privire la toate bunurile mobile și imobile ale inculpaților.

Curtea a notat că, deși art. 249 alin. (2) C. proc. pen. consacră noțiu­nea generică de sechestru pentru indisponibilizarea bunurilor ("prin instituirea unui sechestru"), analiza tuturor articolelor din capitolul destinat măsurilor asiguratorii relevă că acestea se pot obiectiva în sechestrul penal asupra bunurilor mobile corporale (art. 252 C. proc. pen.), sechestrul penal asupra bunurilor imobile - notarea ipotecară [art. 253 alin. (4) C. proc. pen..] sau în poprire asupra sumelor de bani sau bunurilor incorporale/corporale (în mod excepțional) datorate de către terți celui față de care se ia măsura (art. 254 C. proc. pen.).

Când măsura asigurătorie privește sumele de bani din conturi sau sumele de bani datorate de terți persoanei față de care se ia măsura asigurătorie (de pildă, salarii, chirii etc.), în realitate nefiind vorba de sechestrul asupra bunurilor mobile corporale, ci de poprirea asigurătorie.

Având în vederea că măsura asiguratorie a fost luată în cursul urmăririi penale numai cu privire la sumele de bani ridicate în urma perchezițiilor domiciliare și că cererea părților civile a vizat indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaților, Curtea a constatat că solicitarea nu vizează o simplă extindere a măsurii asiguratorii anterior dispuse în cauză, ci luarea unor alte măsuri asiguratorii dintre cele prevăzute de C. proc. pen.

Această solicitare nu poate fi formulată în cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei, ci numai pe cale separată, partea civilă având deschisă posibilitatea de a solicita la termenele ulterioare de judecată extinderea obiectului măsurii asiguratorii, indicând alte bunuri ale inculpatului care sunt susceptibile de a fi indisponibilizate, ori poate solicita majorarea limitei valorice de indisponibilizare a bunurilor în măsura în care dovedește la nivelul suspiciunii rezonabile existența unui prejudiciu superior celui reținut prin rechizitoriul parchetului și că măsura asiguratorie este proporțională cu scopul urmărit prin aceasta sau poate solicita instituirea popririi asigurătorii ori a inscripției ipotecare.

Împotriva a cestei încheieri, în termen legal, au declarat contestație părțile civile C., E., B. și A..

În esență, prin motivele de contestație formulate, părțile civile au reiterat solicitarea de luare a măsurilor asigurătorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, până la concurența valorii probabile a pagubei create, apreciind că se impune luarea acestor măsuri, deoarece cuantumul prejudiciilor este extrem de ridicat, cât și pentru a se garanta executarea cheltuielilor judiciare și a reparării pagubei produse prin infracțiune mie și celorlalte părți civile ori persoane vătămate.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen.: În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În continuare, Înalta Curte observă că art. 250

1

alin. (1) C. proc. pen. (text de lege modificat prin Legea nr. 70/2025) prevede că "Împotriva încheierii prin care s-a pronunțat judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel asupra luării măsurii asigurătorii, inculpatul, procurorul, partea civilă sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune, după caz, la judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau instanța de apel care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, după caz, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, respectiv instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare."

Din coroborarea celor două texte legale rezultă că și în cazul încheierii care vizează cereri de instituire a măsurilor asigurătorii poate fi exercitată calea de atac a contestației de către partea civilă, context în care Înalta Curte constată neîntemeiată excepția inadmisibilității căii de atac invocate de către reprezentantul Ministerului Public.

În continuare, Înalta Curte va analiza contestația formulată de părțile civile C., E., B. și A. din perspectiva cadrului legal aplicabil prin raportare la solicitările formulate.

Astfel, se constată că, potrivit art. 249 C. proc. pen., cu denumirea marginală- "Condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii" - (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Prin reglementarea acestor instituții se asigură executarea obligațiilor de natură patrimonială care decurg din rezolvarea acțiunii penale și a acțiunii civile. Fiind măsuri procesuale, măsurile asigurătorii nu constituie prin ele însele o reparare a pagubei, executare a pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori o confiscare ci numai garantează executarea acestora la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză și în funcție de soluția dată în dosar. Așadar, măsurile asigurătorii sunt o consecință a presupunerii săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii.

Înalta Curte constată că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul Articolului 6 din Convenție, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate.

Înalta Curte are în vedere că la analiza condițiilor necesare luării unei măsuri asigurătorii, organul judiciar nu trage concluzii cu privire la vinovăția unei persoane, nu antamează fondul, ci doar ia măsuri provizorii în scopul enunțat în art. 249 alin. (1) C. proc. pen. precitat, astfel că este nepermis a se invoca în fața organelor judiciare apărări pe marginea pretinsei acuzații în materie penală pe care o presupune luarea măsurii sechestrului.

În acest context, se constată că, prin ordonanța din 27 august 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2021, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului care a fost menținută prin ordonanțele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023 și 26.01.2024, asupra sumelor de bani constând în 47.000 RON și 1120 euro deținute de contestatoarea H., asupra sumelor de 57.557 RON, 1300 USD, 890 Euro și 151.000 HUF, deținute de I., 24.550 RON, 20 lire sterline și 300 Euro, deținute de inculpatul F. și 54510 RON ridicați de la inculpatul G..

Prin încheierea penală nr. 7/CP/07.03.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2024.1, în baza art. 250

C. proc. pen., îndreptată prin încheierile penale din data de 13.03.2024 și 02.07.2024, s-a admis contestația formulată de I. împotriva ordonanței din 26.01.2024 în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța din 27 august 2021 asupra următoarelor sume de bani: 57557 RON, 1300 dolari, 980 euro și 151000 forinți, ridicate de la suspecta I..

Prin încheierea penală din 30.05.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2024.2, în baza art. 250

2

C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 27 august 2021 și prelungită prin ordonanțele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023 și 26.01.2024 asupra următoarelor sume de bani:

a. 24550 RON, 300 EURO și 20 GBP ridicate de la inculpatul F.;

b. 54510 RON ridicați de la inculpatul G.;

c. 47000 RON și 1120 EURO, ridicați de la inculpata H..

De asemenea, prin încheierea ce face obiectul contestației pendinte, în baza art. 250

2

C. proc. pen., au fost menține măsurile asigurătorii, respectiv măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 27 august 2021 și prelungită prin ordonanțele din 23.02.2022, 16.08.2022, 09.02.2023, 08.08.2023, 26.01.2024, 30.05.2024, menținută prin încheierea penală din data de 30.05.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Oradea.

În cadrul procedurii de verificare din oficiu a legalității și temeiniciei măsurilor asiguratorii, părțile civile C., E., B. și A. au formulat cerere de instituire a aceleiași măsuri asiguratorii - sechestrul - cu privire la alte bunuri și de instituire a altor măsuri asiguratorii decât cea luată inițial - poprirea asiguratorie și inscripția ipotecară, cu privire la toate bunurile mobile și imobile ale inculpaților.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că măsura asiguratorie a fost luată în cursul urmăririi penale numai cu privire la sumele de bani ridicate în urma perchezițiilor domiciliare și că cererea părților civile a vizat indisponibilizarea tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpaților.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că cererea formulată de părțile civile C., E., B. și A., privind extinderea măsurilor asigurătorii nu poate fi supusă analizei în procedura de verificare a legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii deja existente, procedură care se circumscrie dispozițiilor art. 250

2

C. proc. pen., ce stabilesc în sarcina organului judiciar analiza subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse.

Astfel cum a reținut și prima instanță, eventuale solicitări privind extinderea obiectului măsurii asiguratorii, cu respectarea dispozițiilor legale, pot fi formulate de către părțile civile în cursul procesului penal, urmând ca instanța să se pronunțe în urma analizei îndeplinirii condițiilor legale.

În raport de aceste considerente, constatând legală și temeinică încheierea contestată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de contestatorii C., E., B. și A. împotriva încheierii din data de 29 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de contestatorii C., E., B. și A. împotriva încheierii din data de 29 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2025.