ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2024
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 07 mai 2024
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 250
2
C. proc. pen. raportat la art. 250
1
C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.
S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză față de inculpații A., B. și C. prin sentința penală nr. 16/1.02.2024 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2022.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. de ridicare a măsurii sechestrului asigurator.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că măsurile asiguratorii au fost instituite prin sentința penală nr. 16/1.02.2024 a Tribunalului Mureș, numai după analizarea și constatarea întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale a inculpaților A., B. și C. față de partea civilă ANAF-DGRFP, la solicitarea părții civile.
De asemenea, s-au instituit măsuri asigurătorii strict până la concurența sumei pe care inculpații trebuie să o achite părții civile, fiind respectat un raport rezonabil de proporționalitate. Curtea a mai notat faptul că măsurile asigurătorii au grevat patrimoniul inculpaților de aproximativ două luni, astfel că este îndeplinită și condiția termenului rezonabil impus de jurisprudența instanței de contencios european.
În cauză nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii, iar inculpații nu au indicat aspecte noi, esențiale, care să justifice la acest moment procesual ridicarea acestor măsuri. Prezenta cauză este în curs de soluționare în apel, iar durata de soluționare a acesteia nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere complexitatea cauzei. Așadar, nu se pune problema lipsei de proporționalitate ori necesitate a măsurilor asigurătorii cu scopul urmărit.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 250
2
C. proc. pen. raportat la art. 250
1
C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii dispuse în cauză asupra bunurilor inculpaților A., B. și C..
În ceea ce privește cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurator formulată de inculpatul C., Curtea a constatat că argumentele avansate de inculpat pentru susținerea cererii vizează lipsa probelor care să susțină temeinicia pretențiilor civile formulate de ANAF-DGRFP. Or, aceste argumente pot fi valorificate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul tinzând la respingerea, ca nefondate, a pretențiilor formulate de partea civilă. Curtea a reamintit faptul că, pentru luarea măsurii sechestrului asigurător este necesar să existe un proces penal în curs, indiferent de stadiul în care se află, iar o asemenea bază factuală nu trebuie să se ridice la gradul de claritate și de precizie pe care îl reclamă o hotărâre de condamnare. Or, în prezenta cauză, înainte de dispunerea sechestrului asigurator, Tribunalul Mureș a analizat în detaliu probele existente la dosarul cauzei, precum și argumentele părților și a constatat întrunirea condițiilor răspunderii civile a inculpatului C.. În cursul cercetării judecătorești în apel se pot administra la solicitarea inculpatului probe noi, iar constatările instanței de prim grad pot fi reevaluate prin prisma materialului probator nou administrat. Până în acest moment însă nu există elemente care să conducă la concluzia modificării temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asigurătorii.
Împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022 au formulat contestație inculpații B. și C..
Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public au fost redate pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestațiile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.
Potrivit dispozițiilor art. 250
2
din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250
1
aplicându-se în mod corespunzător."
Totodată, potrivit art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului, părții responsabile civilmente sau a altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune ori a confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.
Totodată, aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.
Analizând temeinicia și legalitatea măsurilor asigurătorii, potrivit art. 250
2
din C. proc. pen., Înalta Curte constatată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestora.
Se constată că, prin sentința penală nr. 16/1.02.2024 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2022, s-a dispus:
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f), teza a II-a din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (3 acte materiale), faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din Noul C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
În baza art. 25 alin. (1), raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă a părții civile Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș, și au fost obligați inculpații C., B. și A. la plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale după cum urmează:
i. Pe inculpatul A. la plata sumei de 26.250 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat), 97.622 RON (accesorii calculate până la data de 14.04.2022) precum și la achitarea accesoriilor aferente debitului până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relația cu S.C. D. S.R.L., ii. Pe inculpatul C. la plata sumei de 19356 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat) și la plata accesoriilor aferente debitului calculate din luna decembrie 2010 până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relația cu S.C. E. S.R.L., iii. Pe inculpatul B. la plata sumei de 57.210 RON (reprezentând prejudiciu nerecuperat) și la plata accesoriilor aferente debitului calculate din luna noiembrie 2010 până la stingerea efectivă a sumei datorate, în relația cu S.C. F. S.R.L.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 250 și urm. C. proc. pen. și Decizia RIL nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de către partea civilă Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov - A.J.F.P. Mureș și s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților C., B. și A. până la concurența sumelor la plata cărora au fost obligați în paragraful anterior.
S-a dispus aducerea la îndeplinirea măsurilor asigurătorii de către organele fiscale ale Statului Român.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 144 din 25.11.2022 a Tribunalului Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 322/A/24.05.2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2021, numitul G., a fost obligat la plata unor sume după cum urmează:
- 19.356 RON (reprezentând prejudiciul nerecuperat referitor la S.C. E. S.R.L.) și accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate,
- 26.250 RON (reprezentând prejudiciul parțial nerecuperat referitor la S.C. F. S.R.L.) și accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate;
- 57.210 RON (reprezentând prejudiciul nerecuperat referitor la S.C. D. S.R.L.) și accesorii aferente acestei sume de mai sus până la data stingerii efective a sumelor datorate.
S-a constatat caracterul răspunderii solidare între inculpații C., B. și A. și numitul G. și dispune ca prejudiciile să fie recuperate în mod unitar.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 144 din 25.11.2022 a Tribunalului Mureș, definitivă prin decizia penală nr. 322/A/24.05.2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2021, în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus, printre altele, desființarea totală a următoarelor înscrisuri:
- factura fiscală, provenind de la S.C. H. S.R.L., emisă către S.C. E. S.R.L.;
- 2 facturi fiscale provenind de la S.C. H. S.R.L., emise către S.C. F. S.R.L.;
- 3 facturi fiscale provenind de la S.C. H. S.R.L., emise către S.C. D. S.R.L.
Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.
În ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii, Înalta Curte apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă, măsurile fiind instituite prin sentința penală nr. 16 din 01.02.2024 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2022. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă și nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate al acestuia asupra bunurilor sechestrate, fiind astfel legală, nefiind disproporționată.
În același timp, Curtea Constituțională a reținut că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016).
De altfel, Curtea Constituțională în paragraful 23 din Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 276 din 12 aprilie 2016, a reținut că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile prin instituirea unui sechestru. Ca efect al instituirii sechestrului, proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, așadar, atributul dispoziției juridice și materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluționarea definitivă a cauzei și nu aduce atingere substanței acestuia.
Totodată, Înalta Curte are în vedere complexitatea concretă și particularitățile cauzei, care se află în faza de debut a cercetării judecătorești în apel, astfel încât, apreciază că durata măsurilor asiguratorii se menține în limite rezonabile, iar în ceea ce privește conținutul și întinderea măsurilor asiguratorii instituite față de inculpații au fost individualizate prin raportare la baza factuală ce constituie obiectul acuzațiilor aduse în cauză.
Mai mult, în cauză, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005.
În acest context, având în vedere scopul măsurile asigurătorii instituite, precum și suspiciunile care planează asupra inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, Înalta Curte apreciază că menținerea măsurilor asigurătorii este oportună, necesară, precum și proporțională cu scopul urmărit. În ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, se constată că măsurile asigurătorii sunt proporționale cu scopul urmărit, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor ce fac obiectul confiscării ori care pot servi la acoperirea pagubei produsă prin săvârșirea infracțiunilor reținute. De altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurat scopul pentru care măsura a fost dispusă, prin luarea acesteia fiind restricționat doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor mobile și imobile (jus abutendi), iar nu și celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, acesta fiind pe mai departe titular al acestor prerogative.
Referitor la contestația formulată de inculpatul C., în acord cu prima instanță, Înalta Curte are în vedere că motivele invocate sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în această etapă procesuală, ci la finalul cauzei, atunci când instanța de control judiciar se va pronunța pe fondul cauzei.
Prin urmare, se constată că subzistă și nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurilor asiguratorii, iar criticile invocate privesc aspecte referitoare la probatoriul administrat în cauză și nu constituie motive care să se subsumeze ca fiind argumente pertinente care să conducă la ridicarea măsurilor dispuse în cauză.
Concluzionând, Înalta Curte reține că, în cauză, criticile formulate sunt nefondate, întrucât scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exercițiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestuia, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârșirea faptelor penale.
Așadar, se apreciază că nu se justifică în momentul de față ridicarea măsurilor asigurătorii, fiind o garanție pentru o posibilă plată a prejudiciului, cu atât mai mult cu cât, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, și totodată, criticile inculpaților vor fi supuse analizei în calea de atac a apelului, urmând a fi examinate prin prisma probelor ce vor fi administrate.
Relativ la cele ce precedă, instanța supremă constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor, acestea fiind necesare și proporționale cu scopul urmărit și se impune menținerea acestora.
Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații B. și C. împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații B. și C. împotriva încheierii penale nr. 2/A din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2024.