ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2022

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă față de inculpatul A. prin sentința penală numărul 126/2021, pronunțată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe, cu privire la totalitatea bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare aparținând acestuia, până la concurența sumei de 8.547.683,32 RON (reprezentând prejudiciul pretins produs și cheltuielile judiciare avansate de stat, la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentința penală nr. 126/2021, pronunțată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe).

În temeiul dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă față de inculpatul A. prin sentința penală nr. 126/2021, pronunțată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe, cu privire la totalitatea bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare aparținând acestuia, până la concurența sumei de 469.688,20 RON (reprezentând prejudiciul pretins produs și cheltuielile judiciare avansate de stat, la plata cărora a fost obligat inculpatul prin sentința penală nr. 126/2021, pronunțată la data de 24.03.2021 de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe).

S-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere părții civile A.N.A.F. - Direcția generală de executări silite cazuri speciale - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Iași, precum și inculpaților A. și A.

S-a amânat judecarea cauzei la data de 5 septembrie 2022, ora 12:10.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, emis la data de 15.07.2019 în dosarul de urmărire penală nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de "evaziune fiscală", faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale) și a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii, în stare de concurs real, a unei infracțiuni de "evaziune fiscală", faptă prevăzură și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (381 acte materiale) și a unei infracțiuni de "complicitate la evaziune fiscală", faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2015, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (12 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 alin. (1) din C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) din C. pen.

Activitatea infracțională imputată inculpatului A. prin actul de sesizare a instanței a constat, în linii mari, în aceea că în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, în calitate de administrator al SC "B." SRL, acesta ar fi evidențiat atât în actele contabile ale societății, cât și în declarațiile fiscale depuse la organele fiscale competente, achiziții fictive în valoare totală de 1.450.121,72 RON (din care 1.169.453 RON bază impozabilă și 280.668,72 RON TVA), faptă prin care ar fi cauzat un prejudiciu la bugetul consolidat de stat în valoare totală de 464.688,20 RON (format din 277.576,20 RON TVA și 187.112,48 RON impozit pe profit).

Cât privește pe inculpatul A., în esență, s-a reținut că în perioada 02.01.2013 - 28.06.2013, în calitate de administrator al SC "C." SRL, ar fi evidențiat în actele contabile ale societății administrate și în declarațiile fiscale depuse la organele fiscale competente achiziții fictive în valoare totală de 38.138.259,46 RON (compus din 33.939.840,85 RON bază impozabilă și 4.198.418,61 RON TVA), faptă prin care ar fi prejudiciat bugetul consolidat de stat cu suma totală de 8.075.995,12 RON (formată din 3.863.312,36 RON TVA și 4.212.682,76 RON impozit pe profit), iar în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, în calitate de administrator al aceleiași societăți, l-ar fi ajutat pe inculpatul A. să evidențieze în actele contabile și în declarațiile fiscale ale SC "B." SRL achiziții fictive în cuantum total de 1.450.121,72 RON (din care 1.169.453 RON bază impozabilă și 280.668,72 RON TVA), faptă prin care acesta din urmă ar fi cauzat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare totală 467.780,72 RON (din care 280.668,72 RON TVA și 187.112 RON impozit pe profit).

Judecata în primă instanță a fost finalizată prin Sentința penală nr. 126 din data de 24.03.2021, pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată", faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (12 acte materiale comise în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, cu epuizare la 01.08.2013) la o pedeapsă principală de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului A. în săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată", prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (381 de acte materiale comise în perioada 02.01.2013 - 28.06.2013, cu epuizare la 16.10.2013) și a infracțiunii de "complicitate la evaziune fiscală în formă continuată", prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 și a art. 5 alin. (1) din C. pen. actual (12 acte materiale comise în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013, cu epuizare la 16.10.2013), la o pedeapsă principală rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 19 și art. 25 alin. (1) cu referire la art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1381 și art. 1385 din C. civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) prin Direcția generală regională a finanțelor publice (D.G.R.F.P.) Iași - Administrația județeană a finanțelor publice (A.J.F.P.) Iași, iar inculpații A. (în calitate de autor) și A. (în calitate de complice) au fost obligați la plata în solidar a sumei de 464.688,20 RON (din care TVA - 277.576,20 RON și 187.112,48 RON - impozit de profit) și a dobânzii legale prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală și efectivă a debitului. În plus, față de participarea exclusivă a inculpatului A. la prejudicierea bugetului consolidat al statului prin evidențierea de operațiuni fictive în perioada 20.02.2013 - 13.06.2013 în actele contabile ale societății SC "C." S.R.L și în declarațiile fiscale depuse la organele fiscale competente, instanța de fond a stabilit în sarcina acestuia și obligația de a plăti singur suma de 8.075.995,12 RON (din care 3.863.312,36 RON TVA și 4.212.682,76 RON impozit de profit) cu titlu de despăgubiri civile și a dobânzii legale prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la achitarea integrală și efectivă a debitului.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 404 alin. (4) lit. c), art. 397 alin. (2) și la art. 249 alin. (1), (2), (5) și (6) din C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, la solicitarea formulată de partea civilă în faza de urmărire penală, dar și din oficiu, instanța de fond a stabilit luarea măsurilor asigurătorii constând în instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând inculpatului A., până la concurența sumei de 469.688,20 RON (reprezentând prejudiciul produs și nerecuperat și cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora acesta a fost obligat), respectiv ale inculpatului A., până la concurența sumei de 8.547.683,32 RON (reprezentând prejudiciul total produs și nerecuperat și cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora acesta a fost obligat).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și A.

Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare instanței ierarhic superioare, respectiv la Curtea de Apel Iași, și s-a fixat prim termen de judecată în stadiul procesual al apelului la data de 6.06.2022.

Procedându-se, conform dispozițiilor art. 2502 din C. proc. pen., la verificarea temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, s-a constatat, în esență, că instituirea sechestrului asigurător față de inculpații A. și A. a fost justificată, pe de o parte, de incidența dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, care obligă la luarea măsurilor asigurătorii în ipoteza în care se constată că s-a săvârșit o infracțiune incriminată prin acest act normativ - prevedere legală prin care se derogă de la caracterul facultativ al măsurilor asigurătorii - și, pe de altă parte, de necesitatea de a garanta solvabilitatea acestora până la momentul soluționării definitive a cauzei, având în vedere cuantumul ridicat al despăgubirilor civile și al cheltuielilor judiciare la plata cărora cei doi inculpați au fost obligați prin hotărârea instanței de fond.

Totodată, s-a reținut că de la momentul instituirii sechestrului asigurător nu au intervenit elemente noi care să determine modificări în situația judiciară a inculpaților apelanți A. și A. și care să evidențieze necesitatea sau oportunitatea restrângerii sau ridicării măsurilor procesuale instituite de prima instanță, nefiind necesară, în prezent, intervenția organului judiciar pentru o eventuală readucere a măsurilor procesuale aflate în derulare între limitele impuse de principiul legalității specific procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație apelantul inculpat A., indicând ca temei de drept dispozițiilor art. 2501 din C. proc. pen.

Contestatorul nu a arătat, în scris, motivele de fapt pe care se întemeiază calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 4 iulie 2022, dată la care a fost repartizată aleatoriu la termenul de judecată din data de 7 iulie 2022, Complet Special.

La primul termen de judecată, s-a constatat, pe de o parte, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul A., precum și faptul că, din eroare, delegația apărătorului din oficiu a fost emisă pe numele intimatului A., iar pe de altă parte, lipsa dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Iași, motive pentru care s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 14 iulie 2014.

La termenul de judecată acordat, contestatorul prezent la judecarea cauzei a precizat, personal, că își retrage calea de atac declarată.

Analizând cererea contestatorului A. de retragere a căii de atac declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin fax la data de 16 iunie 2022 și înregistrată la Curtea de apel Iași la data de 17 iunie 2022, contestatorului A. a arătat că declară, în temeiul dispozițiilor art. 2501 din C. proc. pen., contestație împotriva încheierii din data de 6 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse față de acesta prin sentința penală numărul 126 din data de 24.03.2021 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe.

Regulile procesuale privind judecarea contestației declarate împotriva încheierilor pronunțate în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., printre care se numără și încheierea contestată, sunt reglementate de dispozițiile art. 2501 din C. proc. pen., care nu fac referire expresă la soluțiile care se pot dispune în situația în care o parte sau un subiect procesual își retrage calea de atac declarată, însă fac trimitere indirectă la dispozițiile privind retragerea apelului.

Sub acest aspect, se observă că dispozițiile art. 2501 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. arată că "Prevederile art. 4251 și următoarele se aplică în mod corespunzător" și contestațiilor întemeiate pe normele legale anterior menționate, în timp ce art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. stipulează că dispozițiile art. 415 din C. proc. pen. se aplică similar și în cazul contestației.

Retragerea apelului declarat de oricare dintre părți este reglementată de alin. (1) al art. 415 din C. proc. pen. care prevede:

"Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel."

Prin urmare, retragerea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 2501 din C. proc. pen. de către părți este supusă, similar retragerii apelului, următoarelor condiții: să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere; declarația de retragere să fie făcută la instanța a cărei hotărâre a fost atacată sau la instanța de control judiciar; să fie făcută până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar.

Verificând sub aceste aspecte cererea contestatorului A., se constată că retragerea contestației în prezenta cauză îndeplinește condițiile anterior menționate, fiind formulată personal de parte, în fața Înaltei Curți (instanța de control judiciar), anterior închiderii dezbaterilor pe fondul contestației, în ședința de judecată de la data de 14 iulie 2022.

Față de aceste considerente, în baza art. 2501 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. și art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen. raportate la art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a contestatorului A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 06 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în cuantum de 313 RON, și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 79 RON, rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2022.

GGC - ED