ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2021

Ședința publică din data de 06 aprilie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 08 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că prin sentința penală nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 Curtea de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, printre altele, a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., a faptei de luare de mită reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) și (5) C. pen. (24 acte materiale), în infracțiunea de luare de mită în formă simplă, prevăzută de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la același inculpat, în baza art. 386 C. proc. pen. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de instanță din oficiu, și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina lui A., din trei infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic.art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., într-o infracțiune de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și:

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 5 C. pen. condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen.

În baza art. 38 - 39 C. pen. a contopit pedepsele concurente și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an și 4 luni închisoare reprezentând o treime din pedeapsa concurentă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. a dedus reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a anulat Decizia nr. 4764/FF/25.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlului de despăgubire în favoarea intimaților B. (pentru cota de 71%), C. (pentru cota de 12%) și D. (pentru cota de 17%), în cuantum total de 375.050.942 RON, titlurile de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea intimatului D., nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea intimatului C. și nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea intimatului B..

A repus părțile în situația anterioară, și a dispus restituirea, în cotele procentuale mai sus menționate, de către intimații B. (71%), C. (12%) și D. (17%) a sumei de 375.050.942 RON către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

În baza art. 397 și 25 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și i-a obligat în solidar pe inculpații E., F., A., G., H., I., J., K., L. (acesta în limita sumei de 82.857.750 euro echivalent RON la data plății), M. (acesta în limita sumei de 69.730.320 euro echivalent RON la data plății), N., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente O. (aceștia în limita sumei de 1.730.554 euro echivalent RON la data plății), și P., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L. (aceștia în limita sumei de 13.127.430 euro echivalent RON la data plății), la plata către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor a sumei de 84.588.304 euro echivalent RON la data plății, în măsura în care pretențiile părții civile nu sunt acoperite prin repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumei aferente deciziei desființate, conform art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 289 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul M. suma de 10.000 euro și de la inculpatul A. suma de 6.200.000 RON.

A menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanțele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 și 07.04.2015 asupra bunurilor inculpaților E., K., L., I., A., F., N., G. și J., și a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, altele decât cele menționate în ordonanțele de mai sus, ale inculpaților E., K., L., I., A., F., N., G. și J., până la concurența sumelor la care sunt obligați față de partea civilă, la care se va adauga cuantumul sumelor confiscate, și cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal, în fond și căile de atac.

A dispus măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, ale inculpatului M., și părților responsabile civilmente O. și S.C. Q. S.R.L., până la concurența obligațiilor față de partea civilă, la care se adaugă cuantumul sumelor confiscate, și cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal, în fond și căile de atac.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, D., C., B., inculpații J., G., F., M., I., A., L., H., K., N., E., P., precum și partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L..

Prin decizia nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de intimații apelanți B., C. și D., de inculpații apelanți I., G., P., M., H., E., A., K., J., F., L. și N., precum și de partea responsabilă civilmente S.C. Q. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată, în latură penală și civilă, și rejudecând, cu privire la inculpatul A. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința apelată în pedepsele componente fiind repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

- 8 ani închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a menținut pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 5 C. pen.

Au fost menținute dispozițiile cu privire la pedeapsa complementară și accesorie.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu de la 26.03.2015 la 19.01.2016 inclusiv.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.

S-a înlăturat dispoziția vizând anularea Deciziei nr. 4764/FF/25.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlului de despăgubire în favoarea intimaților B. (pentru cota de 71%), C. (pentru cota de 12%) și D. (pentru cota de 17%), în cuantum total de 375.050.942 RON, a titlurilor de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea intimatului D., nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea intimatului C. și nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea intimatului B., precum și dispoziția vizând repunerea părților în situația anterioară și restituirea, în cotele procentuale mai sus menționate, de către intimații B. (71%), C. (12%) și D. (17%) a sumei de 375.050.942 RON către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

A fost menținută dispoziția primei instanțe privind confiscarea de la inculpatul M. a sumei de 10.000 euro și de la inculpatul A. a sumei de 6.200.000 RON, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 289 alin. (3) C. pen.

În baza art. 397 alin. (5) rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii luate prin ordonanțele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 și 07.04.2015 asupra bunurilor inculpaților E., K., L., I., F., N., G. și J., precum și măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, altele decât cele menționate în ordonanțele de mai sus, ale inculpaților E., K., L., I., A., F., N., G. și J., până la concurența sumelor pretinse de partea civilă, luată de prima instanță prin sentința apelată, pentru 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă partea civilă nu introduce acțiune în fața instanței civile.

S-au menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanțele nr. 700/P/2014 din 02.04.2015 și 07.04.2015 asupra bunurilor inculpatului A. până la concurența sumelor confiscate, precum și măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare, altele decât cele menționate în ordonanțele de mai sus, ale inculpaților A. și M., până la concurența sumelor confiscate de la cei doi inculpați, luată de prima instanță prin sentința apelată.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 30/F din data de 14 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 25 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., dispunându-se trimiterea la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, reținând, în esență, că prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, invocate și în fața instanței de apel, se critică, în esență, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției acestuia, solicitând implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis, nefiind posibilă în actualul stadiu procesual.

Împotriva acestei decizii, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Din perspectiva cazului de revizuire invocat de către apărare și anume art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. Asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale, acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. O hotărâre pronunțată într-o cale extraordinară de atac prin care nu s-a evaluat situația de fapt fiind examinate doar chestiuni de drept nu poate face obiectului unei revizuiri întemeiate pe cazul de prevăzut 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că jurisprudența invocată de revizuient în susținerea admisibilității propriului demers judiciar se referă la situația în care hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate, ipoteză ce nu este incidentă în speța de față în care a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. care se referă la revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de fapt în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, cererea de revizuire are un conținut prevăzut de art. 456 din C. proc. pen., incluzând unul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., dacă sunt invocate în termenul de exercitare prevăzut art. 457 din C. proc. pen., de către persoanele prevăzute de art. 455 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor strict prevăzute (art. 452 din C. proc. pen.). Îndeplinirea acestor condiții determină admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei fiind subsecventă admiterii în principiu.

Din conținutul prevederilor legale menționate, rezultă că din perspectiva cazului de revizuire susținut de revizuient, și anume art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv s-a pronunțat o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În speță prin decizia penală nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 08 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Instanțele judecătorești, prin soluțiile adoptate, nu pot extinde, în afara legii, aplicabilitatea acestei căi extraordinare de atac. Atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materia recursului în casație, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Totodată, reține că față de aceste considerente nu se mai impune analizarea celorlalte condiții de admisibilitate în principiu ale cererii de revizuire, prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv calitatea în care revizuientul a introdus cererea, termenul de introducere a cererii, respectarea condițiilor de fond și de formă ale cererii de revizuire etc.

Pentru aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 335/RC din data de 01 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până a prezentarea avocatului ales, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 aprilie 2021.