ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 05 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare în regim detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu, de la data de 12.08.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 16 alin. (1) rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri, rămase în urma analizelor de laborator, anume: 7 comprimate MDMA, 0,81 grame MDMA, 10,32 grame Cannabis, 1,83 grame 3 CMC, 42,5 grame 3 CMC, 42,21 grame Cannabis, 6,12 grame 3 CMC, 7,08 grame Cannabis, prelevate din probe după efectuarea analizelor de laborator, ambalate, sigilate și depuse la camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, conform dovezii seria/nr. DCJSEO - 813446/22.09.2023.

În temeiul art. 404 alin. (4), lit. d) din C. proc. pen., rap la art. 112

1

din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpatul A. a sumelor de 6503 RON și 260 euro ridicate de la inculpat.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin ordonanța din data de 01.11.2023 în vederea confiscării extinse, asupra sumelor de 6503 RON și 260 euro, consemnate în subconturile deschise la data de 02.11.2023, pe numele inculpatului la B.: "A.", recipisa nr. x/02.11.2023, respectiv nr. 2148B0003/02.11.2023.

Împotriva sentinței penale nr. 379 din data de 05.11.2024, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr. x/2023 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 638/2025 din data de 19 mai 2025, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 379 din data de 05.11.2024, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr. x/2023

Împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurentul-inculpat A. a declarat recurs în casație.

La data de 10.07.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul-inculpat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura inculpatului.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul A. a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casație temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și motivarea acestuia.

A solicitat, în raport cu prevederile art. 448 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., achitarea în baza prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., deoarece fapta pentru care a fost judecat și condamnat nu este prevăzută de legea penală.

A considerat că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, infracțiune prevăzută și pedepsită de Legea nr. 143/2000 și, ca urmare a acestei greșeli de judecată, a fost condamnat pentru săvârșirea unei fapte care nu este prevăzută de legea penală.

A menționat că, în cauză, nu s-a făcut o delimitare clară și neechivocă între cele două infracțiuni: deținerea pentru consum propriu și traficul de droguri, instanța neținând cont de declarația inculpatului și înscrisurile care atestau că este consumator.

Totodată, a solicitat a se observa faptul că, din niciuna din probele dosarului nu rezultă implicarea inculpatului în comercializarea de droguri sau de alte substanțe interzise, și, ca urmare, condamnarea a fost dispusă cu privire la o faptă pe care nu nu a comis-o.

În ceea ce privește sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurent, aceasta vizează acele situații în care, fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

Din motivarea acestui caz de recurs în casație, Înalta Curte constată că pe această cale se urmărește reaprecierea materialului probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor; precum și unele aspecte care au fost invocate și analizate în camera preliminară și care nu pot fi analizate în recurs în casație. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanța de recurs.

Înalta Curte reține că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 638/2025 din 19 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 noiembrie 2025.