ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 2 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 457 din 20 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Argeș s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul A. a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reținere și arestare preventivă, de la data de 10.10.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul B. a fost privat de libertate pe parcursul procesului penal, ca efect al măsurilor procesuale preventive, respectiv reținere și arestare preventivă, de la data de 10.10.2023 la zi.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 16 alin. (1) rap. la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri, rămase în urma analizelor de laborator, anume: 45661 comprimate care conțin MDMA, 35399 comprimate care conțin MDMA, 49315 comprimate care conțin MDMA, 35682 comprimate care conțin MDMA, 30344 comprimate care conțin MDMA, 35476 comprimate care conțin MDMA, rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii seria x/28.11.2023 și 8 comprimate MDMA, rămase în urma analizelor de laborator, depuse la camera de corpuri delicte conform dovezii seria x din data de 27.02.2024.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de 40.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 31440 RON în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus avansarea onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., în valoare de 998 de RON, din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 273 alin. (1), (4) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen., art. 7 din Legea nr. 178/1997, art. 1 din Ordinul M.J. nr. 2907/C/2340/2020, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a cheltuielilor privind serviciile de traducere/interpretare în limba turcă, în cuantum total de 3096,01 RON.

În temeiul art. 272 și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., sumele avansate de Ministerul Justiției pentru plata onorariului traducătorului/interpretului autorizat au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații B. și A..

Prin decizia penală nr. 637/A din 19 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 457 din 20 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare, s-a redus cuantumul pedepsei aplicate apelantului la 9 ani închisoare, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei.

Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul disp. art. 424 alin. (3) C. proc. pen. s-a dedus la zi prevenția pentru ambii inculpați.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de inculpatul A. au fost lăsate în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru apelanții inculpați să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea apelantului inculpat B. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 273 alin. (1), (4) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen., art. 7 din Legea nr. 178/1997, art. 1 din Ordinul M.J. nr. 2907/C/2340/2020, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a cheltuielilor privind serviciile de traducere/interpretare în limba turcă, conform facturilor depuse la Serviciul Contabilitate al instanței, acestea fiind lăsate în sarcina statului.

****

La data de 27 mai 2025 (data poștei), inculpatul B. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 637/A din 19 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, fără a o motiva în fapt și în drept.

Cererea transmisă direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată, la data de 30 mai 2025, sub nr. 4974, a fost ulterior trimisă administrativ la Curtea de Apel Pitești, unde a fost înregistrată la data de 11 iunie 2025.

La data de 12 iunie 2025 (data poștei), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale, fără a o motiva în fapt și în drept.

Cererea transmisă direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată, la data de 17 iunie 2025, sub nr. 5535, a fost ulterior trimisă administrativ la Curtea de Apel Pitești, unde a fost înregistrată la data de 30 iunie 2025.

Ulterior, la data de 1 iulie 2025 (data poștei), inculpatul A. a transmis o completare a cererii inițiale de recurs în casație, conținând motivele de fapt și drept ale căii extraordinare de atac.

Cererea a fost transmisă Curții de Apel Pitești, unde a fost înregistrată, la data de 2 iulie 2025.

La data de 23 iulie 2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Pitești a depus concluzii scrise cu privire la cererile de recurs în casație, solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B., respectiv, ca nefondată, a celei formulate de inculpatul A., pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul memoriului.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 8 august 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 2 octombrie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

*****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații B. și A., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. (la data de 27 mai 2025) și A. (la data de 12 iunie 2025) au fost introduse în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., care, raportat la data comunicării hotărârii recurate către recurenți, 23 mai 2025, s-a împlinit la data de 23 iunie 2025.

Cererile îndeplinesc și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Deopotrivă, îndeplinesc condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) C. proc. pen., fiind formulate de cei doi inculpați, care au formulat și apel în cauză.

În fine, îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele și prenumele recurenților, unitatea de detenție în care sunt încarcerați și hotărârea care se atacă, totodată, fiecare cerere purtând și semnătura recurenților inculpați.

Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 C. proc. pen. (cazurile în care se poate face recurs în casație), Înalta Curte constată, prioritar, că aceasta presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de recurs în casație expres prevăzute de lege.

În al doilea rând, constată că din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casație, atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Ca urmare, motivele de recurs în casație formulate după expirarea termenului de exercitare a căii extraordinare de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., exercitarea unui drept procesual cu nerespectarea termenului instituit de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Aceasta înseamnă că exercitarea dreptului la recurs în casație - în forma și în condițiile expres prevăzute de lege, inclusiv în privința motivării cererii de recurs - trebuie să intervină în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., admiterea ipotezei contrare echivalând cu recunoașterea de efecte juridice unei cereri de recurs în casație care eludează exigențele art. 437 C. proc. pen.

Or, evaluând cererile de recurs în casație prin prisma acestor exigențe, Înalta Curte constată că recurentul inculpat B. nu a indicat care sunt argumentele care susțin cererea de recurs în casație formulată, menționând expres în cuprinsul acesteia că motivele le va "arăta prin înscrisuri", precum și "verbal", la judecarea acesteia.

În schimb, deși inculpatul A. și-a motivat calea extraordinară de atac, Înalta Curte constată, totuși, că întrucât memoriul care conține motivarea a fost depus abia la data de 1 iulie 2025, deci după expirarea termenului de declarare a recursului în casație, la data de 23 iunie 2025, raportat la considerentele prezentate în preambulul prezentei evaluări, împrejurarea evocată echivalează cu nemotivarea căii extraordinare de atac.

Acestea sunt argumentele pentru care Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că ambele cereri de recurs în casație nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen.

Distinct de această constatare, Înalta Curte reține că, în cuprinsul memoriului din 1 iulie 2025, care conține motivarea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat, prin prisma cazurilor de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 C. proc. pen., în principal, omisiunea reținerii în beneficiul său a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., și, doar subsidiar și corelativ, cuantumul pretins nelegal al pedepsei stabilite în aceste condiții, respectiv omisiunea constatării incidenței a cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Or, omisiunea reținerii și valorificării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nu se circumscrie nici măcar formal sferei cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, și care vizează situațiile în care în mod eronat s-a reținut sau s-a omis a se reține incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), care impun o soluție de încetare a procesului penal.

În mod evident, aceste critici nu se circumscriu nici sferei cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care permite examinarea legalității sancțiunilor exclusiv prin raportare la regimul sancționator aferent procedurii de judecată parcurse în cauză, încadrarea juridică dată faptei și legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv prin hotărârea recurată.

Cenzurarea procedurii de judecată parcurse în funcție de poziția procesuală a inculpatului excedează controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual, neputând fi evaluată nici prin prisma cazurilor de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 C. proc. pen. (invocate în speță) și nici a vreunui alt caz dintre cele limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aceasta întrucât stabilirea procedurii de judecată, prin raportare la poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a învinuirii, presupune o activitate de evaluare indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei, prin care, în urma analizării atitudinii procesuale a acestuia și a comparării elementelor factuale ale acuzațiilor cu aspectele recunoscute de către inculpat, instanța ordinară stabilește, în cazul concret dedus judecății, dacă conduita acestuia se circumscrie unei recunoașteri totale și necondiționate a faptelor ce fac obiectul acuzațiilor și măsura în care cauza poate fi judecată numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Ca urmare, stabilirea procedurii de judecată, în funcție de conduita procesuală a inculpatului, constituie atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (în fond sau în apel, ambele competente să evalueze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), motiv pentru care această chestiune nu poate fi cenzurată într-o cale extraordinară de atac eminamente de drept, cum este recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, nici criticile cu caracter subsidiar și interdependent invocate de recurent nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs în casație. Pretinsa nelegalitate a pedepsei aplicate inculpatului A. ori pretinsa omisiune de valorificare a cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. se fundamentează, în realitate, pe omisiunea valorificării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a consecințelor acestor dispoziții în planul stabilirii pedepsei aplicabile, chestiune care nu poate face obiectul evaluării instanței de recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 637/A din data de 19 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., le va respinge, ca inadmisibile.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenților inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 637/A din data de 19 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2025.