ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

20.08.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 10.04.2020, sub nr. x/2020, persoana condamnată A. a solicitat recunoașterea și contopirea pedepselor de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curții de Apel Timișoara, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franța definitivă, la data de 08.08.2018, pedeapsă a cărei recunoaștere și executare în România a solicitat-o.

Prin Sentința penală nr. 1242 din 12 mai 2020, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 585 alin. (2) și art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 553 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., aflat în executarea pedepsei de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curții de Apel Timișoara (mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x din 12.09.2019 emis de Tribunalul Timiș), în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 585 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș.

Cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Tribunalul Timiș care, prin Sentința penală nr. 228/P.I. din 22 iunie 2020, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 154 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a sentinței penale din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franța definitivă la data de 08.08.2018, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș a reținut că întrucât, din înscrisurile aflate la dosar reiese că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prin sentința penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franța definitivă la data de 08.08.2018, pedeapsă a cărei recunoaștere și executare în România a solicitat-o, este necesară urmarea în prealabil a procedurii prevăzute de Titlul VI din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârii judecătorești emise de autoritățile judiciare franceze, iar, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Timișoara, care prin Sentința penală nr. 196/PI din 29 iulie 2020, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 585 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii formulată de petentul A., în favoarea Tribunalului Timiș.

Totodată, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, întrucât, prin cererea formulată, petentul a invocat o cauză de modificare a pedepselor, având în vedere că a solicitat constatarea existenței concursului între o infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea printr-o hotărâre pronunțată de către instanța din România și o hotărâre pronunțată de către o autoritate judiciară străină și contopirea pedepselor, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., situație în care, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și cele stabilite prin Decizia nr. 1/2018 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de soluționare a cauzei revine instanței de executare ori instanței corespunzătoare în grad acesteia în a cărei rază teritorială se află locul de deținere la data formulării cererii, respectiv Tribunalului Timiș.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Timiș este instanța competentă să soluționeze cauza privindu-l pe condamnatul A. motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei în situațiile reglementate de alin. (1) al aceluiași articol (respectiv când se constată existența concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare ori a unor acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni), este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Analizând, în acest context, cererea formulată de condamnatul A., se observă că acesta a solicitat contopirea pedepselor aplicate printr-o hotărâre pronunțată de către instanța din România (Sentința penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curții de Apel Timișoara) și o hotărâre pronunțată de către o autoritate judiciară străină (Sentința penală din 27.06.2018, Dosar nr. x/1053 a Tribunalului Chambre des Appels Correctionnels de la Cour D'Appel D'Aix en Provence -19 CH din Franța definitivă la data de 08.08.2018), hotărâre a cărei recunoaștere a solicitat-o condamnatul.

În acest context, cererea principală formulată de condamnat are ca obiect contopirea pedepselor, iar, pe cale incidentală, instanța investită cu soluționarea acestei cereri este competentă să dispună și asupra recunoașterii hotărârii autorităților franceze, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Sub același aspect, se impune a se menționa și faptul că, prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 19.03.2018, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că solicitarea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei pedepsei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.

În considerentele deciziei amintite, s-a precizat că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Or, dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen. statuează în sensul că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Verificând din această perspectivă actele dosarului, se constată că Tribunalul Timiș este instanța de executare a ultimei hotărâri (Sentința penală nr. 438 din 15.07.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 815 din 11.09.2019 a Curții de Apel Timișoara), în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x din 12.09.2019, în a cărui executare se află condamnatul A..

Ca urmare, întrucât la data formulării cererii condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara instanța corespunzătoare circumscripției locului de detenție este Tribunalul Timiș.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Tribunalul Timiș, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne, de asemenea, în sarcina statului.