ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 332/2019

Deliberând asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 54/P din data de 27 martie 2019 a Curții de Apei Constanța, secția penala și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și art. 599 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus, respingerea excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de reprezentantul Ministerului Public și respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 31 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, condamnatul A., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, a formulat contestație ta executare prin care a solicitat contopirea unor pedepse.

Din dispoziția instanței de judecată la dosarul cauzei au fost atașate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar, Mandatul de executare nr. 79/P din 24 aprilie 2018 și Sentința penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 emise de Curtea de Apel Constanța.

La termenul din 21 februarie 2019, interpelat de instanță petentul condamnat a arătat că are o pedeapsă principală de 8 ani, 2 luni și 20 zile din Italia, că a executat o parte din pedeapsă în Italia, iar Curtea de Apel Constanța a emis un mandat de 3 ani și 11 luni care este de fapt un rest de pedeapsă din pedeapsa principală. Acesta a învederat că, din acest motiv pedeapsa principală nu apare la Penitenciar, faptul că regimul de executare a fost stabilit în funcție de această pedeapsă, precum și termenul pentru a intra în Comisia de liberări condiționate a fost calculat la fel, motiv pentru care apreciază că acest aspect contravine regulilor.

Față de aceste clarificări, având în vedere înscrisurile comunicate, Judecătoria Medgidia a calificat cererea ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Medgidia.

Așadar, prin Sentința penală nr. 394 din data de 21 februarie 2019, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Constanța.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 15 martie 2019 sub același număr.

La termenul de judecată din data de 20 martie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității prezentei contestații la executare, motivând că, anterior, Curtea de Apel Constanța a mai soluționat o contestație la executare a petentului fundamentată pe dispozițiile art. 598, lit. c) C. proc. pen. (Hotărârea penală din 25 ianuarie 2019).

Soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Constanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 599, alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal de motive și de apărări."

S-a menționat că, prin cererea din 3 ianuarie 2019 formulată în cauza nr. 3/36/2019 a Curții de Apel Constanța, contestatorul A. a solicitat verificarea situației sale juridice din perspectiva dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și ale O.U.G. nr. 116/2013 raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, iar instanța, atât la analizarea cererii cât și la pronunțarea soluției, nu a procedat la recalificarea contestației la executare din perspectiva naturii juridice a pretențiilor formulate.

Văzând că în prezenta cauză contestația la executare are un alt teniei de drept (art. 598, alin. (1), lit. c) C. proc. pen.), Curtea de apel a dispus respingerea excepției inadmisibilității.

Pe fondul contestației la executare, instanța a constatat din actele și lucrările dosarului, că, prin Sentința penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, a cărei lămurire se cere prin prezenta contestație la executare, instanța a dispus, printre altele, următoarele:

"în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 recunoaște pe cale incidentală Ordonanța și Ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino prin care fost cumulate pedepsele de: 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26 septembrie 2007.

Dispune executarea în România a pedepsei de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 martie 2018 la zi.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, aplicata condamnatului A., prin Sentința penală fir. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 2 octombrie 2009; Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26 septembrie 2007.

În baza art. 103 alin. (5), (6), (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, menține măsura arestării persoanei solicitate A. - pe o perioadă de 30 zile."

S-a reținut că, pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că "prin ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino au fost cumulate pedepsele de: 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02 octombrie 2009; 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 3 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09,2007."

Văzând dispoziția de executare pe teritoriul României a pedepsei (cumulate) de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27 iulie 2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02 octombrie 2009, Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel din Torino și prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 7 iunie 2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007, cuprinsă în Sentința penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, raportând această dispoziție la cele învederate de petentul condamnat în susținerea prezentei contestații la executare - și anume că pedeapsa rezultantă la care se referă ordinul ele executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino și care trebuia recunoscută de autoritățile judiciare române este de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare din care au fost deduse perioadele executate în baza sentințelor contopite prin acest ordin și, astfel, au rămas de executat 3 ani» 11 luni și 13 zile închisoare, denumit de contestator rest - Curtea de Apel Constanța a constatat că petentul, pe calea prezentei contestații la executare, deși formal pretinde lămurirea Sentinței penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, cere în esență reformarea hotărârii judecătorești.

Or, s-a apreciat că o asemenea operațiune juridică nu este posibil a fi întreprinsă în afara căilor legale de atac, cu atât mai puțin cu cât hotărârea judecătorească în discuție este definitivă, beneficiind pe această cale de autoritate de lucru judecat și fiind prezumată astfel că reflectă adevărul juridic.

Prin urmare, instanța a respins, ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A..

împotriva acestei soluții, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2019, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 10 mai 2019, ocazie cu care, față de cererea contestatorului de amânare a cauzei pentru a depune actele în susținerea contestației, s-a acordat un nou termen de judecată la data de 21 iunie 2019.

Astfel, la termenul acordat, instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri, constatând-o administrată prin depunerea actelor la dosarul cauzei, după care, cu prilejul dezbaterilor, s-au luat concluziile apărătorului contestatorului și ale reprezentantului parchetului, precum și ale contestatorului A., în ultimul cuvânt, acestea fiind pe larg redate în practicaua prezentei decizii.

în esență, contestatorul condamnat a susținut că la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Constanța trebuia să menționeze că recunoaște pedeapsa principală de 8 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare, cuprinsă în Ordinul de executare nr. 113/2017 emis la Torino în data de 27 februarie 2017, astfel că, în cuprinsul Mandatului de executare nr. x din 24 aprilie 2018 rezultă doar că trebuie să execute un rest de pedeapsă, însă nu și din care pedeapsă. Contestatorul a mai susținut că, în mod greșit, s-a preluat Ordinul de executare a pedepselor concurente emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Torino, fără a 11 avută în vedere perioada considerată ca și executată de 4 ani, 3 luni și 7 zile.

Examinând contestația formulată în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a dispune admiterea acesteia pentru următoarele considerente:

în esență, prin Sentința penală nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, contestată în cauză, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că, solicitarea contestatorului tinde la reformarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus recunoașterea și executarea pedepsei în România de către persoana condamnată, dispuse prin Sentința penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța.

Din conținutul dispozitivului Sentinței penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2018, rezultă că instanța a dispus recunoașterea pe cale incidentală a ordonanței și Ordinului de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27 februarie 2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino, prin care au fost cumulate pedepsele aplicate condamnatului A., dispunând executarea în România numai a restului de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, fără a preciza în vreun fel cuantumul pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate și din care a rămas de executat acest rest

Din examinarea actelor aflate la Dosarul cauzei nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 82/P din 18 aprilie 2018, rezultă că, A. a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătorești, din pedepsele stabilite acesta executând deja anumite perioade.

Contrar considerentelor sentinței penale atacate, contestatorul condamnat invocă lipsa din sentința penala definitivă anterior menționată, în executarea căreia se află în prezent, a cuantumului pedepsei rezultante, în cuprinsul hotărârii fiind menționat numai restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare.

în aceste condiții, înalta Curte apreciază că este necesară analizarea cererii contestatorului prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza 1 C. proc. pen., impunându-se, așadar, lămurirea hotărârilor judecătorești ce au tăcut obiectul recunoașterii, cu menționarea clară atât a pedepsei rezultante, cât și a pedepselor componente, precum și a perioadelor executate. Precizările sunt necesare pentru clarificarea situației juridice a condamnatului A. sub aspectul cuantumului concret al pedepsei ce urmează a fi executată în România, cu toate consecințele ce decurg din aceasta sub aspectul executării. Astfel, în lipsa acestei lămuriri, dispozitivul Sentinței penale nr. 82/P din 18 aprilie 2018 nu este clar în privința cuantumului pedepsei în raport de care se calculează durata pedepsei ce trebuie avută în vedere pentru liberarea condiționată, chestiune ce nu poate fi remediată decât în această modalitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât Curtea de Apel Constanța nu a analizat motivele expuse prin cererea condamnatului, ci a apreciat că acesta nu poate formula contestație la executare, impunându-se însă, față de cele reținute anterior, analizarea cererii deduse judecății prin prisma prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Prin aceasta, contrar susținerii din hotărârea atacată, nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești a cărei lămurire se solicită, ci se clarifică, în acord cu dispozițiile art. 99 alin. (3) (fost art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, care este hotărârea judecătorească ce face obiectul recunoașterii și pedeapsa aplicată prin aceasta, inclusiv perioada deja executată.

Totodată, înalta Curte notează că dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părții, garantat prin prevederile art. 6 din CEDO, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecății, în condiții de echitabilitate, în fața aceleiași instanțe, în vederea respectării principiului dubi ui ui grad de jurisdicție în materie penala, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 597 C. proc. pen., art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Bacău.

în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului, iar, în raport de aliniatul 6 al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM