ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103/P din data de 17 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 599 C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A., în ce privește pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 106/F din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 14 mai 2019, condamnatul A. a sesizat Judecătoria Medgidia cu o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin care a solicitat a se constata o împiedicare parțială la executare a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată conform Sentinței penale nr. 106/F din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, împiedicare constând în executarea parțială a pedepsei, fără ca această deducere să fie menționată în mandatul de executare al sentinței mai sus indicate.

Prin Sentința penală nr. 1177 din 22 mai 2019, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, al judecătoriei Medgidia, a fost declinată competența materială în favoarea Curții de Apel Constanța.

Examinând cauza pe baza înscrisurilor atașate, Curtea de Apel Constanța, în principal, a constatat că prin Sentința penală nr. 106/F din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, instanța s-a pronunțat asupra liberării condiționate în ce privește executarea pedepsei principale de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 171 din 13 aprilie 2006, pronunțată în dosarul penal nr. x/2006 al Tribunalului Constanța, revocând beneficiul acestei liberări și contopind restul rămas neexecutat cu una din pedepsele principale stabilite, cea de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Față de această dispoziție intrată în puterea lucrului judecat, deducerea perioadei executate anterior liberării condiționate nu mai este juridic posibilă.

În plus, a constatat că petentul condamnat, în mod inadecvat a solicitat efectuarea operațiunii juridice de deducere a unei perioade anterior executate în baza unui alt mandat de executare, fără ca, în prealabil, să formuleze o cerere de modificare a pedepsei, întemeiată pe dispozițiile art. 585 C. proc. pen.

Pentru aceste motive, contestația la executare formulată de către condamnat a fost respinsă, ca nefondată, urmând a fi făcută aplicarea adecvată a dispozițiilor art. 597 alin. (6) C. proc. pen., precum și a prevederilor art. 272 și 275 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 07.08.2019, fiind stabilit termen pentru soluționarea acesteia la data de 1 octombrie 2019.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competența acesteia în condițiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție."

Înalta Curte constată că intimatul condamnat A. a formulat o contestație la executare cu privire la pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 106/F din 9 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2014, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 134/A din 15 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014.

Deopotrivă, reține că în cauza în care au fost pronunțate cele două hotărâri anterior menționate, cercetarea penală a fost efectuală de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi (este necesar ca cercetarea penală să fi fost efectuată de către această unitate de parchet în cauza în care au fost pronunțate hotărârile cu privire la care a fost formulată contestația la executare, întrucât este logic că nu are cum să fie efectuată o cercetare penală cu privire la o contestație la executare), iar contestația la executare formulată de condamnatul A. se încadrează în noțiunea de "oricare alte cereri", menționată de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, anterior citate.

Înalta Curte reține, de asemenea, dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care prevăd că încălcarea dispozițiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie, potrivit legii, determină întotdeauna aplicarea nulității absolute.

Așadar, față de cele reținute, Înalta Curte constată că, în cauza de față, nu au fost respectate dispozițiile privind participarea procurorului la judecata în primă instanță, având în vedere că la soluționarea contestației la executare, formulată de condamnatul A., nu a participat un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, participarea acestuia fiind obligatorie, față de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este lovită de nulitate absolută, având drept consecință desființarea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanța, pentru soluționarea cererii formulate de petentul condamnat cu participarea unui procuror competent din punct de vedere funcțional, respectiv cu participarea unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 103/P din data de 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A..

Va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre rejudecare.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 103/P din data de 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, privind pe intimatul-inculpat A..

Desființează sentința penală contestată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre rejudecare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - MM