ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis cererea formulată de condamnatul A., ns. la 21 ianuarie 1965, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

A constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin: Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite și aplicându-se pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din 7 iulie - 7 iulie 2012) și Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite și aplicându-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din noiembrie 2012 - februarie 2013) sunt concurente.

A anulat liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia, definitivă la data de 22 februarie 2018.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

- și pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final, condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 64 C. pen. din 1969, a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. 1969, a dedus din pedeapsa aplicată, în final, condamnatului, durata reținerii de 24 ore de la data de 19 martie 2014 și arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015 (dedusă potrivit Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală).

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, a dedus din pedeapsa aplicată, în final, condamnatului, durata pedepsei deja executată de la data de 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 și de la data de 8 aprilie 2019 la zi.

A menținut măsura de siguranță dispusă prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, în Dosarul nr. x/2014.

A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 2517/21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, și în baza Sentinței penale nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014) și emiterea unor noi forme de executare potrivit dispozițiilor sentinței contestate. A menținut în rest dispozițiile sentințelor mai sus menționate. A constatat că judecarea cauzei a avut loc cu condamnatul deținut.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a arătat că, în cauză, infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat sunt concurente, fiind săvârșite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele și că este aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, deoarece operațiunea de contopire este efectuată între pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi și pedepse aplicate în temeiul Noului C. pen., pentru infracțiuni săvârșite sub imperiului C. pen. anterior.

În drept, Curtea de Apel a constatat că, în prezenta cauză, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile operațiunii de contopire.

Văzând pedepsele aplicate condamnatului prin sentințele menționate anterior, instanța a reținut faptul că niciuna din infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat nu a fost săvârșită sub imperiul legii noi.

Prin urmare, s-a arătat că se pune problema analizării legii penale mai favorabile prin raportare la regimul sancționator al concursului de infracțiuni. Atâta vreme cât dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prevăd aplicarea unui spor obligatoriu în cazul existenței unui concurs de infracțiuni, instanța a apreciat că, din acest punct de vedere, legea veche este legea mai favorabilă, care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., reglementa cumulul juridic al pedepselor fără aplicarea unui spor obligatoriu, ci cu aprecierea asupra unui spor facultativ de până la 5 ani.

S-a precizat că, de la analiza legii penale mai favorabile va fi înlăturat argumentul petentului condamnat, potrivit căruia, conform vechii reglementări, liberarea condiționată nu putea fi anulată, fiind o instituție nereglementată. Este adevărat că dispozițiile art. 61 și următoarele din vechiul C. pen. nu prevedeau, în mod expres, anularea beneficiului liberării condiționate în ipoteza descoperii unei infracțiuni săvârșite anterior acordării liberării, însă consecințele juridice rezultând din condamnarea inculpatului pentru o faptă săvârșită anterior liberării sunt relative inclusiv la fracția care ar fi trebuit îndeplinită pentru acordarea acestui beneficiu după contopire, astfel că se impune ca un astfel de mijloc de individualizare a executării pedepsei să fie înlăturat de la aplicare. Cu atât mai mult cu cât liberarea condiționată este lipsită de eficiență în ipoteza în care, după reglarea situației juridice a condamnatului, era necesară reîncarcerarea.

Față de aspectele învederate, Curtea de Apel a constatat că legea penală mai favorabilă este legea veche și a pronunțat soluția expusă în cele ce preced.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și condamnatul A., motivele acestora fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 1 iulie 2019, fiind stabilit termen pentru soluționarea acesteia la data de 1 octombrie 2019.

Înalta Curte, examinând contestațiile declarate, constată că acestea sunt întemeiate și vor fi admise, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, precum și a celor care au rămas în competenta acesteia în condițiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție."

Înalta Curte constată că în cele două cauze, în care petentul A. a fost condamnat la pedepsele rezultante de 5 ani închisoare și de 8 ani închisoare, cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, potrivit legii vechi, rechizitoriile fiind întocmite de către această unitate de parchet. Se reține că, cererea formulată de petentul condamnat, prin care a solicitat contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin cele două hotărâri judecătorești, se încadrează în noțiunea de "oricare alte cereri", menționată de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, anterior citate. Se rețin, totodată, dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., care prevăd că încălcarea dispozițiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie, potrivit legii, determină întotdeauna aplicarea nulității absolute.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, nu au fost respectate dispozițiile privind participarea procurorului la judecata în primă instanță, având în vedere că la soluționarea cererii formulate de condamnatul A. nu a participat un procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, participarea acestuia fiind obligatorie, față de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este lovită de nulitate absolută, având drept consecință desființarea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanța, pentru soluționarea cererii formulate de petentul condamnat cu participarea unui procuror competent din punct de vedere funcțional, respectiv cu participarea unui procuror din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre rejudecare.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestațiilor vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 79/P din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Desființează sentința penală contestată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța, spre rejudecare.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestațiilor rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în sumă de 313 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM