ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 7.07.2022 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 99 alin. (3) din rap. la art. 162 și urm. din Legea nr. 302/2004 a recunoscut pe cale incidentală sentința din data de 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicției Inter-Regionale Specializate, Franța, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secția de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) și 3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 Cenal francez și pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor.

Totodată, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) și 3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 C. pen. francez și pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, având corespondent în infracțiunile de trafic de migranți prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. român și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoanei solicitate i s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interdicția definitivă de a intra pe teritoriul Franței.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare durata privării de libertate în Franța, cuprinsă între 20.11.2019 și 27.05.2020 (187 zile).

A fost revocată măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată prin încheierea nr. 52 din 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de executare a pedepsei închisorii de 3 ani s-a emis la data pronunțării sentinței.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia.

Suma de 1546,29 RON reprezentând onorariul interpretului se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Executorie în ce privește revocarea măsurii controlului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitându-se ca, prin încheierea ce se va da, să se dispună luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de cel mult 15 zile față de persoana solicitată A., în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța.

Anexat sesizării au fost înaintate adresa din 19.09.2022 emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul SIRENE, la care este anexat mandatul de arestare european emis de autoritățile judiciare din Franța, formularul A - informații suplimentare mandat european de arestare, procesul-verbal nr. x/II/5/2022 întocmit la data de 21.09.2022, copie fișa de cazier judiciar, copie carte de identitate persoană solicitată, împuternicire avocațială, proces-verbal de depistare persoană solicitată.

Persoana solicitată a luat la cunoștință despre motivul prezentării sale în fața instanței și nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate.

Prin încheierea nr. 52 din 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A..

În baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 și 2151 C. proc. pen. s-a luat față de persoana solicitată A. măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.09.2022 și până la data de 20.10.2022.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. s-au impus persoanei solicitate A. să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi solicitată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului Sebeș, județul Alba, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a impus, pe timpul controlului judiciar, persoanei solicitate și obligația de a nu depăși limita teritorială a județului Alba decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, cu excepția deplasărilor la organele judiciare.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

S-a dispus ca supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliția Municipiului Sebeș, județul Alba.

La data de 06.10.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 7.07.2022 pe numele persoanei solicitate, însoțit de traducerea acestuia în limba română.

Dat fiind faptul că persoana solicitată, cetățean român, a declarat să refuză să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în statul membru emitent, la solicitarea Curții de Apel Alba Iulia, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai a comunicat sentința din data de 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicției Inter-Regionale Specializate, Franța, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secția de Apeluri Penale, sub nr. 22/236. Sentința și decizia menționate au fost traduse în limba română, în extras și, respectiv, integral.

Au fost comunicate totodată relațiile solicitate autorității emitente, respectiv împrejurarea că hotărârea de condamnare în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare este definitivă, precum și date referitoare la perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul Franței.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În prezenta cauză, prima instanță a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului național de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în fața instanței, fiindu-i verificată identitatea și neexistând obiecții privitoare la acesta și i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în fața instanței că nu este de acord cu predarea sa, fiind întocmit procesul-verbal în acest sens, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, aceasta a precizat că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

Având în vedere poziția exprimată de persoana solicitată, care este cetățean român, locuiește în România și a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, Curtea a constatat că este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004:

"când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

Prin urmare, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a solicitat autorității judiciare de emitere copia certificată a hotărârii de condamnare, fiind astfel comunicate sentința din data de 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicției Inter-Regionale Specializate, Franța, sub nr. 2021-5737 SG, precum și decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secția de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, care a modificat în parte sentința în privința persoanei solicitate, doar sub aspectul dispoziției de confiscare a anumitor bunuri.

Curtea a reținut că persoana solicitată a fost trimisă în judecată și condamnată prin sentința menționată pentru infracțiunea prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) și 3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 C. pen. francez și pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor.

În esență s-a reținut că persoana solicitată, fiind șofer de camion, între 1 septembrie 2018 și 12 iunie 2019, în zona de competență a Jurisdicției Inter-Regionale Specializate din Lille, pe teritoriul național [francez], în mod indivizibil pe teritoriul Țărilor de Jos, Marii Britanii, Belgiei și României, în orice caz pe teritoriul național [francez] și într-un interval de timp în care nu a intervenit prescripția acțiunii publice, prin ajutor direct sau indirect, a facilitat sau a încercat să faciliteze intrarea, circulația sau șederea ilegală a străinilor în Franța sau pe teritoriul unui stat semnatar al Convenției Schengen, cu circumstanța că faptele au fost săvârșite în grup infracțional organizat, fapte prevăzute de ART. L.622-5 pct. 1, ART. L.622-1 AL.1, AL.2, AL.3 C.E.S.E.D.A. [Codul privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil], ART. 132-71 C.PENAL. și pedepsite de ART. L.622-5, ART. L.622-6, ART. L.622-7, ART. L.622-3 C.E.S.E.D.A. [Codul privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil].

Prin sentința de condamnare s-a reținut în privința persoanei solicitate circumstanța agravantă de "grup infracțional organizat", dat fiind faptul că potrivit art. 132-71 din C. pen. francez, un grup infracțional organizat reprezintă orice grup constituit sau orice înțelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracțiuni.

S-a reținut că a existat o rețea structurată de călăuze, care operau din Marea Britanie, Belgia și Franța, precum și din România, de unde proveneau toți transportatorii, iar după numeroase cercetări, au fost descoperite 259 de traversări, din care cel puțin 167 au avut succes cu certitudine, trecând astfel ilegal în Marea Britanie un total de 327 de persoane, de origini foarte diverse (Iran, Irak, Kurdistan, Afghanistan, Eritreea etc). S-a arătat că pentru aceste traversări erau percepute sume foarte mari de la familiile migranților. Se vehicula suma de 14.000 lire sterline pe persoană, din care șoferii de camion primeau până la 3.500 lire sterline pe pasager, iar intermediarii 500 euro, în timp ce organizatorii putea primi până la 5.000 lire sterline pentru fiecare persoană (așadar, în acest dosar, suma minimă totală ar fi de 1.635.000 lire sterline). Doisprezece șoferi de camion români, printre care și persoana solicitată A. au fost acuzați de transportarea și tentativa de transportare în cunoștință de cauză a cel puțin zece migranți de pe continent în Marea Britanie. În urma interceptărilor telefonice, s-a constatat că numitul A. avea rolul de șofer în cadrul acestei organizații, realizând zece treceri ilegale între 21 septembrie 2018 și 12 iunie 2019. Trecerile ilegale de clandestini aveau loc la Calais sau Dunkerque. Numitul A. a recunoscut faptele când a fost reținut la data de 18 noiembrie 2019 și la audierea din 30 noiembrie 2020. Supravegherile poliției au confirmat preluarea migranților la bordul camionului său pe 15 noiembrie 2018 și 24 ianuarie 2019. A declarat că un clandestin plătea 12 000lire pentru o traversare și că el era plătit cu sume cuprinse între 2 500lire și 3 000lire pentru o traversare.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare.

Astfel:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) infracțiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată și de legislația română, regăsindu-se în infracțiunile de trafic de migranți prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și, respectiv, constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

c) persoana condamnată are cetățenie română;

Curtea a mai constatat că nu este incident niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Astfel:

a) persoana solicitată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale;

b) persoana solicitată nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale;

c) persoana solicitată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;

d) persoana solicitată răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală;

f) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei;

g) persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost citată personal la toate termenele și a fost informată cu privire la termenul la care au avut loc dezbaterile în prima instanță. Persoana solicitată a fost reprezentată de avocatul său ales, care a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Judiciar din Lille și a asigurat reprezentarea acesteia în fața Curții de Apel Douai cu ocazia judecării apelului.

În final Curtea a mai arătat că, deși prin hotărârea de condamnare s-a aplicat persoanei solicitate și o amendă de 30.000 euro, nu s-a solicitat recunoașterea acestei pedepse, astfel că, raportat la prevederile art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu se va proceda la recunoașterea acestei sancțiuni pecuniare.

Curtea a constatat că nu trebuie adaptată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată persoanei solicitate, raportat la condițiile reglementate de art. 166 alin. (6), (8) din Legea nr. 302/2004. Astfel:

a) natura acesteia corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestație.

Prin motivele de contestație, în esență, contestatorul persoană solicitată a susținut că sentința este nelegală întrucât nu au fost deduse, în mod corespunzător, bonificațiile pentru perioada executată în Franța, solicitând în acest sens recalcularea pedepsei aplicate.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile anterior menționate, raportat la manifestarea de voință a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condițiile în care actele dosarului au confirmat cetățenia română a acesteia și faptul că locuiește în România, astfel, că s-a dat eficiență motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește recunoașterea sentinței din data de 13.10.2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille - Camera Penală din cadrul Jurisdicției Inter-Regionale Specializate, Franța, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secția de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) și 3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 Cenal francez și pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, șederea și dreptul de azil al străinilor, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoașterii și încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condițiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Verificând condițiile prevăzute de art. 162 și următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestației.

În ceea ce privește motivul contestației invocat de către contestator, în sensul că nu au fost deduse, în mod corespunzător, bonificațiile pentru perioada executată în Franța, solicitând recalcularea pedepsei aplicate, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că din certificatul transmis de către autoritățile judiciare franceze nu rezultă alte perioade ce ar trebui deduse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza artr. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.