ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 05 februarie 2021, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală a admis cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța - Parchetul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Lille privind privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 29.12.2020, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., reținându-se, totodată, că aceasta nu a fost de acord cu predarea.

În baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 11 din 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2021.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută începând cu data de 20.01.2021 ora 23:50 și până la data de 21.01.2021 ora 15:30.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, la data de 29.12.2020, autoritățile judiciare franceze au emis pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, domiciliat în România, un mandat european de arestare, urmare a condamnării acestuia, la data de 2.11.2020, printr-o hotărâre judecătorească executorie pronunțată în lipsă în dosarul nr. x (nr. urmărire penală JIRSAC/18/6) de Tribunalul Judiciar din Lille prin care s-a reținut, în fapt, că, în data de 14 iunie 2018, Poliția de frontieră a efectuat rețineri într-un dosar de imigrație clandestină organizată în Franța și Belgia de către cetățeni albanezi cu complicitatea unor piloți maritimi italieni pentru treceri în Marea Britanie pe parcursul anului 2018. Ancheta a evidențiat existența unei rețele care aduce în mod clandestin cetățeni albanezi în Belgia (Bruxelles și Grand), care, ulterior, sunt preluați de transportatori albanezi până pe coasta franceză de la Pas-de-Calais și Marea Mânecii pentru a-i duce în Marea Britanie cu vapoare sau în camioane conduse de șoferi români sau cu autoturisme personale. În acest sens, s-a reținut că numitul A. a recrutat în data de 18 iulie 2018 un șofer rutier care avea să participe regulat la trafic și că a participat, totodată, la douăsprezece treceri între 2018 și 2019.

Prima instanță a reținut că, deși starea de fapt expusă în mandatul european de arestare nu este completă, în cuprinsul sentinței de condamnare se menționează, pe de o parte, că în data de 21.06.2018 persoana solicitată se afla la bordul unui autoturism Mercedes clasa A condus de B., ce îi aparținea lui C., iar pe de altă parte că, în același timp, a fost oprit un ansamblu rutier cu 8 migranți albanezi la bord.

S-a reținut că în cuprinsul sentinței de condamnare se mai arată că la data de 22.06.2018 A. a vorbit la telefon cu D. despre acest control, iar la data de 18.07.2018 a recrutat și instruit un conducător auto numit "E." care, conform interceptărilor telefonice, a devenit un șofer cu regularitate asociat trecerilor de migranți.

S-a notat că persoana solicitată A. a fost condamnat la o pedeapsă de 18 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegale a unor străini pe teritoriul unui stat semnatar al Protocolului contra traficului ilegal de migranți, în grup infracțional organizat, fapte prevăzute de articolele L. 622-5 1° L.622-J ALA din Codul privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil, articolul 132-71 din C. pen. și pedepsite de articolele L.622-5, L. 622-6, L.622-7, L. 622-3 din Codul privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil (Nat in/31198);

- ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegale a unor străini în Franța sau într-un stat semnatar al Convenției de la Schengen, în grup infracțional organizat, fapte prevăzute de articolul L. 622-5 1°, articolul L.622-1 alin. l, alin. (2), al, 3 din C. pen. privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil, articolul 132-71 din C. pen. și pedepsite de articolul L.622-5, articolul L. 622-6, articolul L.622-7, articolul L.622-3, din Codul privind intrarea și șederea străinilor și dreptul de azil, (Nat in/22098),

S-a reținut că faptele incriminate și pedepsite de C. pen. francez astfel cum au fost redate anterior au corespondent în art. 263 din C. pen. român - traficul de migranți.

S-a notat că persoana solicitată a fost achitată pentru infracțiunea de participare la un grup infracțional organizat, cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii celor două infracțiuni în grup infracțional organizat.

Făcând trimitere la art. 104 din Legea nr. 302/2004 și reținând că persoana solicitată nu este de acord cu predarea sa și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității, prima instanță a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului francez de arestare pe numele acesteia conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

S-a notat că persoana solicitată, personal și prin apărător ales, a invocat că nu există identitate între aceasta și persoana menționată în mandat și în hotărâre, cu argumentarea, pe de o parte, că nu există identitate între numele persoanei menționate în mandatul european de arestare și persoana solicitată, iar, pe de altă parte, că persoana solicitată nu se face vinovată de faptele pentru care a fost condamnată față de împrejurarea că aceasta nu se afla pe teritoriul statelor pe care s-a realizat traficul de migranți la datele menționate.

Astfel, s-a reținut că, în probațiune, relativ la critica vizând lipsa de identitate dintre persoana vizată de hotărârea de condamnare și persoana solicitată, s-au prezentat adeverințe și foi colective de prezență conform cărora, din iunie 2017 și până în prezent, persoana solicitată A. a avut un loc de muncă ce a necesitat prezența fizică a acesteia 8 ore/zi.

Cu privire la acest aspect, curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare și sentința de condamnare privesc persoana al cărei nume este A., fără domiciliu cunoscut, iar persoana prezentată în fața instanței a fost A., cu domiciliul în Județul Alba.

În urma verificărilor făcute în DEPABD de Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Alba s-a stabilit că există în România 4 persoane cu numele "A." născute în anul 1971, dintre care una este A., iar celelalte trei persoane au alte prenume decât A. și alte date de naștere decât 17.06.2071 .

Prin urmare, în pofida lipsei celui de-al doilea prenume al persoanei solicitate în datele de identificare menționate în mandatul european de arestare și în hotărârea de condamnare pronunțată de instanța franceză, curtea de apel a constatat că identitatea dintre persoana vizată de cele două documente și persoana solicitată nu poate fi contestată.

În ceea ce privește imposibilitatea săvârșirii faptelor arătate în mandatul european de arestare față de împrejurarea că numitul A. nu a părăsit teritoriul statului român în perioadele reținute de către instanțele franceze, făcând trimitere la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a reținut că această critică nu vizează o obiecție privind identitatea din perspectiva legii speciale, întrucât aspectele privind nevinovăția persoanei solicitate nu pot forma obiectul analizei instanței din statul de executare, ci sunt de competența exclusivă a instanțelor din statul emitent.

Or, aspectele invocate de persoana solicitată în sensul că o altă persoană s-ar fi folosit de identitatea sa și de o copie a cărții sale de identitate, motivat de faptul că s-a aflat în tot acest timp pe teritoriul României (așa cum ar rezulta din fișele de pontaj depuse la dosar), nu reprezintă o obiecție privind identitatea în sensul Legii nr. 302/2004, câtă vreme hotărârea de condamnare și mandatul european de arestare au vizat persoana solicitată, ci un aspect de netemeinicie a hotărârii de condamnare care nu poate fi verificat de instanța sesizată cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

Totodată, s-a reținut că acest aspect poate fi invocat cu ocazia noii judecăți la care persoana solicitată are dreptul în statul emitent, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

În cauză, prima instanță a reținut că persoana solicitată refuză să execute pedeapsa atât în statul emitent, cât și în România și că nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, făcând trimitere la art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din mandatul european de arestare, dar și din hotărârea de condamnare, persoana solicitată a fost judecată în lipsă, nu a fost înștiințată despre proces, nu a mandatat vreun avocat să o reprezinte, nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, dar i s-a dat garanția că va primi personal hotărârea după predare și va fi expres informată de dreptul său la o nouă procedură de judecată sau o procedură de apel la care are dreptul de a participa și care permite reexaminarea dosarului pe fond, ținând cont de noile elemente de probă, și care poate avea drept consecință o infirmare a deciziei inițiale. În acest sens, s-a reținut că persoana solicitată va fi informată că are un termen de 10 zile în care trebuie să ceară o nouă procedură de judecată sau o procedură de apel.

Prin urmare, s-a reținut că este incidentă excepția de la pct. iv al art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În concluzie, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate și în legislația română în art. 263 din C. pen. - traficul de migranți, pedeapsa pentru forma tip fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru forma agravantă pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani, motiv pentru care s-a reținut că este îndeplinită condiția dublei incriminări a faptei care dă loc la predare.

Totodată, s-a constatat că infracțiunea de trafic de migranți se regăsește în prevederile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 în categoria faptelor care dau loc la predare fără să fie supuse condiției dublei incriminări.

Cu referire la fișa de cazier a persoanei solicitate, s-a reținut că nu există niciun motiv de amânare a predării persoanei solicitate.

Sub aspectul măsurilor provizorii dispuse față de persoana solicitată, s-a notat că, ulterior reținerii persoanei solicitate (20.01.2021) și în vederea depunerii mandatului european de arestare și a traducerii acestuia în limba română, a fost luată măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.01.2021 și până la data de 19.02.2021.

Făcând trimitere la art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, prima instanță a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea penală nr. 11 din 21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2021, și a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

Împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 05 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a formulat contestație persoana solicitată A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10 februarie 2021.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte o constată întemeiată pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că se impune a fi analizate cu precădere criticile vizând modul în care prima instanță a evaluat obiecțiunile formulate de persoana solicitată A. cu privire la identitate între persoana indicată în mandatul european de arestare și persoana acestuia.

Se constată că, prin declarația dată în fața primei instanțe la termenul de judecată din data de 04.02.2021, persoana solicitată A. a arătat că nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă și a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea, poziție procesuală menținută și cu ocazia verificării efectuate în contestație.

Potrivit art. 104 alin. (7), (8) și 12 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, "(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

(8) În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

(12) Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informații sau garanții suplimentare autorității judiciare emitente, amână cauza, stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile."

Contrar evaluării primei instanțe, Înalta Curte apreciază în principal că împrejurările relevate de contestatorul A. se circumscriu unor obiecții în ceea ce privește identitatea persoanei solicitate în sensul Legii nr. 302/2004, având în vedere, pe de o parte, că elementele de identificare oferite de autoritățile judiciare franceze sunt sumare și constau în nume, prenume și data nașterii, iar pe de altă parte, acestea sunt fie incomplete cum este cazul prenumelui, fie neclare sub aspectul locului de naștere al persoanei solicitate, în mandatul european de arestare reținându-se că persoana solicitată s-a născut în Cluj - România.

De altfel, în subsidiar, instanța de control judiciar constată că în hotărârea străină de condamnare apar neconcordanțe cu privire la locul nașterii persoanei solicitate A.: "persoana în cauză nu este cunoscută de autoritățile franceze și albaneze. Identitatea lui exactă rămâne necunoscută, acesta din urmă indicând că s-a născut în localitatea Tropoja din Albania, dar declarând cu ocazia controlului că s-a născut în România.".

În raport de această situație, se impun a fi solicitate autorității emitente informații suplimentare, în sensul de a fi indicate orice alte acte și/sau informații pe care acestea le dețin cu privire la identitatea persoanei solicitate pentru a se putea statua cu exactitate asupra identității.

Informațiile sunt cu atât mai necesare cu cât persoana solicitată a susținut că nu a părăsit teritoriul statului român în perioada reținută prin hotărârea de condamnare ca fiind intervalul de timp în care au fost săvârșite infracțiunile, sens în care a depus mai multe înscrisuri care atestă prezența sa la muncă în România la firmele S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., exercitându-și meseria de "dulgher".

De asemenea, se notează că, în vederea clarificării identității persoanei solicitate, prima instanță ar putea, eventual, să trimită datele de identificare ale persoanei solicitate A. din cartea de identitate a acestuia pentru o verificare de către autoritățile franceze, eventual chiar transmiterea în copie a acesteia sau orice alte informații utile.

Prin urmare, pronunțarea unei soluții de punere în executare a mandatului european de arestare în condițiile inexistenței unui verificări efective a inadvertențelor existente cu privire la datele formale reținute în mandatul european de arestare privind identitatea persoanei solicitate, care, în speță, chiar și la un examen sumar, sunt confirmate de actele dosarului, afectează legalitatea acesteia, impunând, cu necesitate, desființarea hotărârii, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție în materie, care impune reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel Alba-Iulia.

Așadar, menținând actele îndeplinite în cursul judecății în primă instanță, în rejudecare, urmează să fie solicitate informații suplimentare în vederea lămuririi identității persoanei solicitate.

Față de cele arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, Înalta Curte urmează să admită contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 05 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Alba-Iulia.

Va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare în vederea predării nr. 3/2021, emis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală la data de 05.02.2021.

Văzând dispozițiile art. 104 alin. (11) teza I din Legea 302/2004, potrivit cărora "În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu, dispozițiile art. 211-222 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.", va dispune luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 12.02.2021 și până la data de 12.04.2021.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen.., va impune persoanei solicitate să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi solicitată;

b)să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului Alba Iulia, județul Alba, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., va impune pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate și obligația de a nu depăși limita teritorială a județului Alba decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen.., va atrage atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

Supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de către Poliția Municipiului Alba Iulia, județul Alba.

Va constata că persoana solicitată A. a fost reținută începând cu data de 20.01.2021 ora 23:50 și până la data de 21.01.2021 ora 15:30 și arestată în vederea predării de la data de 05.02.2021 și până la data punerii în libertate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 05 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Alba-Iulia.

Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare în vederea predării nr. 3/2021, emis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală la data de 05.02.2021.

Dispune luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 12.02.2021 și până la data de 12.04.2021.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen.. impune persoanei solicitate să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi solicitată;

b)să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Poliția Municipiului Alba Iulia, județul Alba, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemat.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.. impune pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate și obligația de a nu depăși limita teritorială a județului Alba decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen.. atrage atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

Supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se va realiza de către Poliția Municipiului Alba Iulia, județul Alba.

Constată că persoana solicitată A. a fost reținută începând cu data de 20.01.2021 ora 23:50 și până la data de 21.01.2021 ora 15:30 și arestată în vederea predării de la data de 05.02.2021 și până la data punerii în libertate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.