ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 268/2021

Deliberând asupra contestației formulată de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 35 din data de 10 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis solicitarea formulată de Procurorul Republicii, Tribunalul Judiciar din Montpellier privind executarea Mandatului european de arestare nr. referință 2/20/2016, emis la data de 20.01.2021, prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., reținându-se, totodată, că aceasta nu a fost de acord cu predarea.

S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Franța sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării către autoritățile din Franța, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.03.2021 și până la data de 08.04.2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 09.03.2021, ora 17:30, prin Ordonanța de reținere nr. 1670/II/5/2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la efectele regulii specialității, prevăzută de art. 117 din Legea 302/2004.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Franța.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Judiciar din Montpellier a emis la data de 15.01.2021, pe numele persoanei solicitate A., Mandatul european de arestare nr. 2/20/2016, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- proxenetism în formă agravantă, comis în grup organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 225-8, 225-7, 225-5, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 și 132-71 din C. pen. francez,

- spălare de bani, participare la o operațiune de plasare, disimulare sau convertirea produsului unei infracțiuni de proxenetism agravat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 324-1, parag. 2, 225-7, 225-5, 324- 1 parag. 3, 324-3, 324-4, 324-7, 324-8, 225-7 parag. 1 din C. pen. francez,

- participarea la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 450-1 parag. 1, parag. 2, 450-3, 450-5 din C. pen. francez,

- trafic de persoane comis în grup organizat în Montpellier, Nimes, Lyon, Angers, Le Mans, Lille, Limoges, Avignon, Perpignan, faptă prevăzută și pedepsită de articolele 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez.

S-a reținut că în cadrul mandatului european de arestare, la secțiunea "situația de fapt", autoritățile judiciare franceze au precizat următoarele: "au fost descrise informații judiciare privind proxenetismul în forma agravată ca urmare a mărturiilor mai multor prostituate care au relatat că au fost sechestrate și constrânse să se prostitueze. Cele mai multe au declarat ca au ajuns în Europa după ce li s-a propus o activitate remunerată legală de către B., cea care a organizat și venirea lor și găzduirea pe teritoriul european. Odată ajunse, aceste femei ar fi fost constrânse să se prostitueze, fiind supuse violenței fizice și psihice și trebuind să predea jumătate din câștiguri, în special prin viramente către persoane străine.

Investigațiile au scos la iveală faptul că B., domiciliată în Spania, ar fi organizat împreună cu complicii săi prostituția pe teritoriul francez, italian și spaniol a mai multor femei originare din America de Sud, din ianuarie 2014 și până în 15 ianuarie 2021. A. a participat la activitatea de proxenetism a familiei B. împărțind locuințe prostituatelor, ocupându-se de transportul lor și recuperând fondurile rezultate din activitatea lor.

A. este cercetat în cauză pentru faptele de proxenetism agravat și trafic de persoane comis în grup organizat, spălare de bani și participare la o asociere cu răufăcători în vederea comiterii unei infracțiuni la MONTPELLIER, NIMES, LYON, ANGERS, LE MANS, LILLE, LIMOGES, AVIGNON, PERPIGNAN, toate pe teritoriul național și în mod indivizibil pe teritoriul spaniol, pe teritoriul românesc, pe teritoriul italian și în America de Sud, din anul 2014 și până pe 15 ianuarie 2021."

S-a mai notat că, potrivit legislației franceze, durata maximă a pedepselor pentru infracțiunile comise este de 20 de ani închisoare.

Audiată fiind de către instanță, persoana solicitată a precizat, pe de o parte, că nu este de acord cu predarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor expuse în mandatul european de arestare, iar pe de altă parte, a învederat că nu deține dosare penale pe rolul autorităților judiciare din țară și nu renunță la regula specialității.

Curtea de apel a reținut, în esență, că, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate, motiv pentru care împrejurarea expusă de către persoana solicitată nu poate constitui un motiv de refuz privind executarea mandatului european de arestare.

Totodată, pe de o parte, s-a constatat că infracțiunile precizate în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța fac parte din cele enumerate la alin. (1) pct. l, pct. 3 al art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată și nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, iar pe de altă parte, că potrivit legii române nu a intervenit prescripția răspunderii penale ori amnistia sau grațierea.

În concluzie, reținând că mandatul european conține o descriere detaliată a faptelor, nefiind identificate motive obligatorii sau opționale de refuz la predare, curtea de apel a admis solicitarea autorității judiciare din Franța și a dispus predarea către aceasta a persoanei solicitate.

Împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație persoana solicitată A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17.03.2021.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință 2/20/2016, emis la data de 15.01.2021 de judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Judiciar din Montpellier, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în formă agravantă, comis în grup organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 225-8, 225-7, 225-5, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 și 132-71 din C. pen. francez, spălare de bani, participare la o operațiune de plasare, disimulare sau convertirea produsului unei infracțiuni de proxenetism agravat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 324-1, parag. 2, 225-7, 225-5, 324-1 parag. 3, 324-3, 324-4, 324-7, 324-8, 225-7 parag. 1 din C. pen. francez, participarea la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni, faptă prevăzută și pedepsită de art. 450-1 parag. 1, par. 2, 450-3, 450-5 din C. pen. francez și trafic de persoane comis în grup organizat în Montpellier, Nimes, Lyon, Angers, Le Mans, Lille, Limoges, Avignon, Perpignan, faptă prevăzută și pedepsită de articolele 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 20 de ani închisoare.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat în mod corect, pe de o parte, că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 3 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

În continuare, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentința penală atacată exclusiv sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării, reținând în acest sens că în timpul dezbaterii pe fond a cauzei contestatorul, personal și prin apărător desemnat din oficiu, a învederat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța.

Or, astfel cum s-a menționat în cele ce preced, arestarea în vederea predării este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 35 din data de 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1.012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.

GGC - NN