ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/F din data de 4 iunie 2021, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a admis cererea autorităților judiciare franceze și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.05.2021 de Procurorul Republicii pe lângă Tribunalul Judiciar Toulouse în dosarul cu număr de referință x pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 a luat act că persoana solicitată nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare franceze.

În temeiul art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 04.06.2021 și până la data de 03.07.2021, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare franceze, precum și emiterea mandatului de arestare.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore (începând cu data de 03.06.2021, ora 11:30, până la data de 04.06.2021, ora 11:30).

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

Totodată, s-a solicitat autorităților judiciare din Franța respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, la data 06.05.2021, Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar Toulouse, Franța, a emis un mandat european de arestare în dosarul cu număr de referință x pe numele persoanei solicitate A. - cetățean român, întrucât prin Sentința penală nr. 1457/2016 a Tribunalului Corecțional Toulouse din 29.03.2016, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furturi agravate de două circumstanțe, prevăzute de art. 311 - 4, art. 311 - 1 din C. pen. francez și pedepsite de art. 311- 4 alin. (12), art. 311- 14 din același cod.

În fapt, autoritățile judiciare din Franța au reținut în sarcina persoanei solicitate A. că, în aglomerarea urbană Toulouse (Departamentul 31- Franța), în cursul lunii ianuarie 2011, până la data de 01.02.2011, a comis o serie de furturi sau tentative de furt în dauna unor victime numeroase. Faptele au fost reținute a fi comise la data de 21.01.2011 la Lacroix Falgarde, la data de 24.01.2011 la Lanta și Dremil Lafage, la datele de 25.01.2011 și 28.01.2011 la Auzeville Tolosane, la data de 26.01.2011 la Goyrans, la data de 27.01.2011 la Balma, la data de 30.01.2011 la Lherm, la data de 30.01.2011 la Lafitte Vigordane și la Lherm și la data de 01.02.2011 la Peyssies.

De asemenea, s-a reținut că aceste fapte constituie infracțiunea de furt agravat de două circumstanțe, prevăzută de art. 311 - 4, art. 311 - 1 din C. pen. francez și pedepsită de art. 311-4 alin. (12), art. 311- 14 din același cod, iar cauza a fost soluționată în ședință publică, în prezența persoanei solicitate A..

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galați a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar Toulouse - Franța, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege.

De asemenea, a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și sunt incriminate și în legislația penală română, având corespondent în infracțiunea de furt prev. de art. 228 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum și motivele de ordin familial invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Deopotrivă, s-a constatat că, din actele dosarului, nu a rezultat existența vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Fiind audiată în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare franceze, deoarece familia sa se află pe teritoriul României și este tatăl a doi copii minori.

Prima instanță a apreciat că aspectele invocate de persoana solicitată s-ar putea încadra în motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă acesta nu este incident în cauză, întrucât persoana solicitată nu se află într-o situație specială, care ar impune refuzul predării.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, situație în care a arătat că predarea acesteia către autoritățile judiciare franceze va fi condiționată de faptul că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., precum și faptul că nu există vreun motiv de refuz al executării, prima instanță a admis cererea autorităților judiciare franceze de punere în executare a acestuia, și în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 04.06.2021 și până la data de 03.07.2021, inclusiv, considerând că o altă măsură preventivă mai ușoară nu este oportună în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, fără a o motiva în fapt și în drept.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, având în vedere că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile franceze în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, întrucât familia acestuia, incluzându-i și pe cei doi copii minori pe care îi are în întreținere, se află în România, aspect ce se circumscrie motivului opțional de refuz al predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

La același termen, contestatorul, personal, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu pentru a putea să petreacă mai mult timp alături de familia sa până la momentul predării.

Examinând contestația formulată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Așa cum stipulează art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

În cauză, se constată că, la data de 06.05.2021, a fost emis, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar Toulouse - Franța, mandatul european de arestare în dosarul cu număr de referință x, pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare, la care aceasta a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1457 din data de 29.03.2016 a Tribunalului Corecțional Toulouse, pentru săvârșirea infracțiunilor de furturi agravate de două circumstanțe, prevăzute de art. 311 - 4, art. 311 - 1 din C. pen. francez și pedepsite de art. 311- 4 alin. (12), art. 311- 14 din același cod.

În mod corect prima instanță a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și își găsesc corespondent în legislația penală română în dispozițiile art. 228 C. pen., privind infracțiunea de furt, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege și nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz al predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, invocat de contestator, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că acesta nu este incident în cauză, întrucât împrejurarea invocată de persoana solicitată (familia sa se află pe teritoriul României și este tatăl a doi copii minori) nu poate reprezenta o situație specială care ar împiedica executarea mandatului european de arestare.

Deopotrivă, instanța de control judiciar constată că, în mod justificat, judecătorul fondului a dispus, în temeiul art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, solicitarea acestuia de a se înlocui respectiva măsură cu cea a arestului la domiciliu fiind neîntemeiată.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, prin menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Sub acest aspect se impune a se menționa că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurată în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004, astfel încât luarea măsurii arestării preventive cu privire la persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca atare, nu este legal posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu, așa cum a solicitat contestatorul în calea de atac promovată.

Față de cele ce preced, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 80/F din 04 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 80/F din 04 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV