ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 104 alin. (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile din Republica Franceză.

S-a luat act că persoana solicitată, A. nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucție 2-21-40 emis la 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză.

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România și al unui traducător, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, fiind informată și că are dreptul să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore conform ordonanței nr. 198/II/5/2021 din 23 noiembrie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 24 noiembrie 2021 și până la 23 decembrie 2021 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Republica Franceză, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive din pedeapsa ce va fi aplicată.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării. S-a dispus ca organele de poliție să rețină și să predea persoana solicitată A. la Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus ca Administrația locului de deținere să primească și să rețină persoana solicitată A., începând cu data de 24 noiembrie 2021, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004 să procedeze la predarea acesteia către autoritățile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus ca prezenta hotărâre să se comunice persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a sesizat instanța pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A. în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucție 2-21-40 emis la 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt în bandă organizată, pedepsită cu 15 ani de închisoare, pentru efectuarea urmăririi penale.

Ca situație de fapt s-a reținut că cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care și A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021. Este vorba de furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spațiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, numărul de persoane implicate, modul de operare desfășurat, incluzând explorarea locației, logistica și posibilitățile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenței unei bande organizate.

S-a stabilit o legătură între acuzații și liniile telefonice asociate acestora, pe de o parte, și ansamblurile rutiere situate la locul furturilor, pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul național cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acțiune la nivel de poliție judiciară a fost declanșată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021.

Cu privire la natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, s-a arătat că acestea sunt prevăzute de articolele 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez, iar predarea este necesară pentru efectuarea urmăririi penale.

În cuprinsul sesizării s-a precizat că persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităților emitente.

Potrivit art. 104 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004 s-au adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, conținutul mandatului european, infracțiunile pentru care este urmărit și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Republica Franceză, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în condițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităților judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale. A mai precizat totodată că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, că solicită să fie asistat de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare și să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România și al unui traducător, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, fiind informată și că are dreptul să beneficieze de asistență judiciară gratuită în această fază procesuală. Declarația dată cu ocazia ascultării, a fost consemnată în procesul-verbal de audiere, întocmit în ședința publică din 24 noiembrie 2021.

Având în vedere situația de fapt expusă anterior, Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucție 2-21-40 din 23 noiembrie 2021 al Procurorului Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene.

S-a reținut că faptele prezentate anterior sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceste fapte pot constitui infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de furt calificat, dau dreptul la predare între statele membre, fiind prevăzute și de art. 367 și art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român.

S-a constatat că solicitarea s-a formulat pentru efectuarea cercetării penale, în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

Persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză în condițiile art. 104 alin. (7) și art. 112 din Legea nr. 302/2004 adoptată de Statul Român și art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea sa, consemnându-se poziției persoanei solicitate față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, stabilindu-se că nu există asemenea obiecții.

Curtea de apel a constatat că nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 99 din Legea nr. 302/2004, în cazul solicitării predării unui cetățean român în vederea efectuării urmăririi penale.

Prin urmare, Curtea de apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, astfel că solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Republica Franceză este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind acordat termen la 07 decembrie 2021.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, arătând că persoana solicitată nu a consimțit la predare. De asemenea, a apreciat că fapta presupus a fi comisă în statul străin nu este suficient descrisă și mandatul nu poate fi pus în executare, întrucât din actele dosarului nu reiese că actele materiale ar fi fost săvârșite împreună cu o altă persoană.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Prin urmare, apărările persoanei solicitate referitoare la descrierea faptei și a situației de fapt reținute de autoritățile judiciare străine, sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 23 noiembrie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, fiind urmărit internațional pentru săvârșirea a douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021, respectiv furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spațiile de odihnă pe autostradă. Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 367 și art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1) lit. c), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, persoana solicitată nu face parte din categoria celor care nu răspunde penal, iar pe de altă parte, în cauză nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile franceze, poziție exprimată atât cu ocazia audierii în fața organelor de urmărire penală, dar și în fața judecătorului primei instanțe, Înalta Curte reține că predarea către autoritățile judiciare străine în baza mandatului european de arestare nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate, iar atitudinea manifestată de aceasta echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 127 din 24 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2021.

GGC - MM