ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 23 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 104 alin. (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile din Franța.

A luat act că persoana solicitată, A., nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție) emis la data de 10.03.2022 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, conform art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 27 paragraful 2 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârșirea a 5 infracțiuni.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, începând cu data de 22 martie 2022, ora 16:05, conform ordonanței nr. 50/II/5/2022 din 22 martie 2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 23 martie 2022 și până la data de 21 aprilie 2022 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă și a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Franța, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 22 martie 2022.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că, prin adresa nr. x/2022 din data de 23 martie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a sesizat instanța pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării față de persoana solicitată A., în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție) emis la data de 10.03.2022 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârșirea a 5 infracțiuni.

Ca situație de fapt, s-a reținut că pe data de 09 martie 2020, autoritățile judiciare din Franța au fost informate că mai multe persoane conduceau o vastă rețea de prostituate originare din România, pe teritoriul francez, mai ales la Marseille, Cannes, Nice și Montpellier, precum și în România. A. a efectuat trasee între Spania și Franța și se ducea la locurile de prostituție ale victimelor. A. s-a ocupat cu deplasarea prostituatelor în luna decembrie 2020.

În luna ianuarie 2022, un control vamal a permis să se descopere suma de 8000 euro în numerar în posesia numitului A., să se stabilească că au fost realizate plăți cu ajutorul cartelelor de fidelitate care aparținea victimelor și că adresele locurilor de prostituție au fost înregistrate în GPS-ul vehiculului.

Cercetările efectuate au demonstrat legăturile între victime și proprii lor proxeneți și mișcările de fonduri din Franța către România (circa un milion de euro pentru șase victime în patru ani).

Cu privire la natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, s-a arătat că persoana solicitată este urmărită penal pentru comiterea a 5 infracțiuni.

În cuprinsul sesizării s-a precizat că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată autorităților emitente.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 23 martie 2022, sub nr. x/2022, fixându-se termen la aceeași dată, pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive a persoanei solicitate.

La data de 22 martie 2022, ora 16:05, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a emis ordonanța nr. 50/II/5/2022, pentru reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore.

Potrivit art. 104 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, conținutul mandatului european, infracțiunile pentru care este urmărit și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Republica Franceză, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în condițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată, A., a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale.

A mai precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității și că în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate dorește să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

Declarația dată cu ocazia ascultării, a fost consemnată în procesul-verbal de audiere, întocmit în ședința publică din data de 23 martie 2022.

Având în vedere situația de fapt expusă anterior, Curtea a reținut că mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție), emis la data de 10.03.2022 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene.

De asemenea, s-a reținut că faptele prezentate anterior sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceste fapte pot constitui potrivit legii române infracțiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) din C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) din C. pen., spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 și lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen. și dau dreptul la predare între statele membre.

S-a arătat că solicitarea s-a formulat pentru efectuarea cercetării penale, în conformitate cu Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

Persoana solicitată în fața instanței de judecată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză în condițiile art. 104 alin. (7) și art. 112 din Legea nr. 302/2004 adoptată de Statul Român și art. 27 paragraful 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea sa, consemnându-se poziția persoanei solicitate față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea (stabilindu-se că nu există asemenea obiecții).

Curtea a menționat că nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 99 din Legea nr. 302/2004, în cazul solicitării predării unui cetățean român în vederea efectuării urmăririi penale.

În ceea ce privește susținerile avocatului persoanei solicitate în sensul că faptele pentru care este în prezent cercetată nu sunt suficient descrise în mandatul european de arestare, Curtea a reținut că faptele sunt descrise într-o manieră care face posibilă înțelegerea acuzației, iar eventuale apărări cu privire la faptele pretins comise nu pot fi supuse analizei în procedura de față, urmând a fi analizate în procedura derulată în Franța de autoritatea solicitantă.

Pe de altă parte, instanța este sesizată într-o procedură internațională, actele emise de autoritățile judiciare din Franța se presupune a fi întocmite în conformitate cu legislația statului emitent, iar instanța nu are calitatea să verifice fondul cauzei, mandatul de arestare conținând mențiunile prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Curtea a considerat că măsura preventivă a arestării se justifică câtă vreme, în raport de natura și specificul infracțiunilor pentru care s-a solicitat predarea, așa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanțelor de fapt, activitatea presupus infracțională are o gravitate deosebită.

În plus, în raport de durată sancțiunii penale pe care Codul Francez o prevede, 20 de ani de închisoare, Curtea a apreciat că privarea de libertate a persoanei solicitate este justificată pentru îndeplinirea scopului de a fi transferată în Franța în vederea efectuării urmăririi penale în causa la care se referă mandatul european de arestare.

Împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației a invocat lipsa descrierii complete a faptelor, precum și o eventuală desfășurare a urmăririi penale pe teritoriul României. A solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

De asemenea, dispozițiile art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevăd că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prevăzută de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prevăzută de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez, "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prevăzută de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "spălare de bani agravată", prevăzută de art. 324-2, 324-1 alin. (2), 324-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez, "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prevăzută de art. 223-13 alin. (1), 222-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, infracțiunile reținute de autoritățile franceze au corespondent în legislația română în infracțiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) din C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) din C. pen., spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și nu este incident niciunul din motivele opționale de refuz.

În ce privește critica persoanei solicitate conform căreia în cuprinsul mandatului nu au fost descrise suficient faptele imputate și cercetate, Înalta Curte constată că actul transmis de autoritățile franceze cuprinde o descriere a faptelor pentru care s-a dispus emiterea sa, informațiile cuprinse în mandat fiind suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative. Descrierea faptelor din cuprinsul mandatului european de arestare a fost realizată într-un mod care conferă persoanei solicitate posibilitatea înțelegerii acuzației.

Investigația autorităților franceze vizează stabilirea implicării fiecărei persoane cercetate.

În ceea ce privește apărarea conform căreia faptele pentru care s-a emis mandatul de arestare fac obiectul cercetărilor autorităților române, se constată că, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidențe cu dosare penale aflate pe rol, respectiv nu s-a identificat niciun dosar în care să se realizeze vreo cercetare penală față de persoana solicitată, în calitate de suspect ori de inculpat. Contestatorul nu a prezentat nicio probă din care să rezulte faptul că ar fi cercetat de autoritățile române pentru aceleași fapte.

Ca urmare, se va reține că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia și măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsură preventivă dispusă astfel se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300 RON pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.

Procesat de GGC - LM