ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 104 alin. (6), (7) și (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 23.03.2022 și până la data de 21.04.2022 inclusiv și predarea acestei persoane autorității judiciare emitente.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritatea solicitantă și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară din Franța, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul comiterii a 5 infracțiuni.

A luat act că persoana solicitată a fost reținută pe data de 22 martie 2022, pe o durată de 24 de ore și a dispus ca predarea sa să se va efectueze cu respectarea dispozițiilor art. 113 din Legea nr. 302/2004.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la data de 23.03.2022, în dosarul nr. x/2022, s-a solicitat să aprecieze cu privire la dispunerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis, la data de 10 martie 2022, mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție).

Conform referatului, măsura poate fi necesară în vederea asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaționale în materie penală și a unei juste aplicări a legii, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, pedeapsa maximă prevăzută de lege, precum și pentru a asigura împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate.

Mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului și decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 20, 10, 20, 10 și, respectiv, 3 ani închisoare.

O parte dintre infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv la pct. 1, 3, 9), care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și a fost emis mandatul european de arestare au corespondență în legea penală română.

Persoana solicitată nu și-a dat acordul pentru a fi predat autorităților emitente. Nu s-a constatat niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate înscris în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În urma verificărilor efectuate la parchete și instanțe, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidențe cu dosare penale aflate pe rol.

În susținerea referatului, au fost atașate următoarele înscrisuri: mandatul european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție) emis la data de 10.03.2022 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia în limba franceză și traducerea acestuia în limba română; mandatul de aducere emis de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Ploiești; procesul-verbal de depistare ale I.PJ. Prahova; adrese, verificare ECRIS; proces-verbal de prezentare drepturi și obligații persoană reținută în baza unui mandat european de arestare; procesul-verbal de identificare nr. x/1175/2022 din 23.03.2022; declarația persoanei solicitate; ordonanța de reținere nr. 44/II/5/2022 din 22.03.2022; fisa personală, copie extras cazier; copie de pe delegația pentru asistența judiciară obligatorie.

Persoana solicitată a fost prezentată instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la data de 23 martie 2022, ora 12:30

În cursul judecării solicitării formulate nu au fost administrate alte mijloace de probă, iar asistența juridică a persoanei solicitate a fost asigurată prin intermediul apărătorului ales, cu împuternicire avocațială la dosar.

În cursul procedurii derulate în fața instanței, persoana solicitată nu a făcut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, arătând că nu dorește să fie predată autorităților judiciare franceze, deoarece este condamnată în regim de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, nu cunoaște pe nimeni în Franța și este diagnosticat cu diabet fiind dependent de insulină

În apărare, după audierea persoanei solicitate și consemnarea declarației acesteia, s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, în opinia apărării fiind necesară verificarea modului în care măsura preventivă a fost dispusă, în condițiile în care persoana solicitată nu a fost niciodată notificată sau citată despre această procedură desfășurată în Franța.

Examinând actele și lucrările cauzei prin raportare la solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Franța, privind executarea mandatului european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție) emis la data de 10.03.2022 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, privind persoana solicitată A., Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului și că decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni.

În fapt, conform mandatului european de arestare, s-a reținut că autoritățile judiciare franceze au deschis o anchetă preliminară, fiind informate, pe data de 09 martie 2020, că mai multe persoane conduceau o vastă rețea de prostituate originare din România ce acționa pe teritoriul francez, în orașele Marsilia, Cannes, Nisa și Montpellier precum și în România. Implicarea numitului A. și a fratelui său, B. a fost descoperită în timpul anchetei, în timp ce era urmărită activitatea unor victime pe rețelele de socializare, această activitate fiind confirmată și de supravegherile fizice și tehnice. Toți cei implicați în actele infracționale care formează obiectul investigației trăiau împreună într-un apartament din Barcelona până la începutul verii 2021, întorcându-se după aceea în România și revenind sporadic pe teritoriul Franței.

Investigațiile financiare au justificat suspiciunea rezonabilă a unor legături între victime și proxeneți, existând date certe cu privire la transferuri semnificative de bani din Franța către România (circa un milion de euro pentru șase victime în patru ani)

Fiind îndeplinite dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecțiuni.

Conform art. 103 alin. (3) și art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile sale în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, prevăzute de art. 115, conținutul mandatului european de arestare, infracțiunile pentru care este urmărită și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Franța, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în ședința publică din 23 martie 2022, persoana solicitată nu și-a exprimat acordul de a fi predată autorităților judiciare din Franța în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă. În esență, ca și motive de refuz au fost invocate existența unei condamnări în regim de suspendare a executării sub supraveghere, existența unei afecțiuni medicale, precum și faptul că nu cunoaște pe nimeni în Franța.

În raport cu situația de fapt expusă, Curtea a reținut că:

- autoritățile judiciare din Franța, respectiv Adjunctul Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Marsilia, au emis un mandat european de arestare nr. x (Nr. parchet) - x (Nr. instrucție) emis la data de 10.03.2022, în vederea predării a persoanei solicitate A.

- mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului și decizia judiciară s-a luat în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată, pentru săvârșirea a 5 infracțiuni;

- trei dintre infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte din lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (respectiv cele prevăzute la pct. 1, pct. 3 și pct. 9), care, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare intre statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări;

- infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și a fost emis mandatul european de arestare au corespondență în legea penală română.

S-a arătat că, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a constat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004. Faptul că persoana solicitată se află în termenul de supraveghere a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, fiind obligată să respecte măsurile stabilite de legea penală română pentru acest gen de situații, nu poate justifica refuzul predării către autoritățile judiciare franceze sau amânarea predării, cât timp în fața instanțelor române nu există în curs de judecată o altă cauză iar consilierul de probațiune responsabil de caz va fi informat cu privire la necesitatea continuării investigațiilor de către autoritățile franceze.

De asemenea, faptul că în opinia apărării, persoana solicitată nu a avut cunoștință de existența investigațiilor desfășurate de organele judiciare franceze, nefiind atașată la dosar nici hotărârea în baza căreia a fost dispusă măsura arestării preventive de către instanța din Franța, nu reprezintă aspecte care să poată fi cenzurate de instanța română, fiind vorba de o modalitate în care a fost aplicată legea de procedură a statului solicitant, aspect care excede competenței instanței române.

În egală măsură, s-a menționat că, deși lapidară, descrierea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, permite verificarea în esență a activităților infracționale, a perioadei în care acestea ar fi avut loc, a unei încadrări juridice prin raportare inclusiv la legea penală română și a beneficiilor de ordin financiar care au fost obținute de membrii grupării. Contrar susținerilor apărării, instanța română are totuși la dispoziție toate criteriile necesare pentru a verifica respectarea normelor privind punerea în executare a unui mandat european de arestare, nefiind necesară solicitarea unor lămuriri suplimentare de la autoritatea emitentă. Faptul că persoana solicitată nu ar fi fost în Franța decât în mod sporadic, fiind de profesie comerciant cu autoturisme, nefiind implicat în activitățile infracționale menționate în mandat, nu reprezint un aspect care să conducă la refuzul de predare sau la efectuarea unor verificări suplimentare de către instanța din România, aceste chestiuni formând obiectul cercetărilor care se efectuează de către autoritățile franceze.

Pentru asigurării unei eficiente cooperări judiciare internaționale în materie penală și a unei juste aplicări a legii, văzând că mandatul european conține informațiile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și regimul sancționator al acestora, pentru asigurarea împiedicării sustragerii de la urmărirea penală a persoanei solicitate, Curtea a apreciat că se impune dispunerea măsurii arestării preventive pentru un interval de 30 de zile, interval minim necesar pentru transferul către autoritățile judiciare din statul solicitant.

Deși în apărare s-a solicitat dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, cum ar fi măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, chiar în ipoteza în persoana solicitată ar prezenta suficiente garanții că nu se va sustrage procedurii de predare și nici nu va influența în vreun fel aflarea adevărului, instanța va reține că Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu permite dispunerea unei măsuri preventive alternative în situația în care nu există temei pentru efectuarea verificărilor solicitate de apărare.

S-a arătat că, față de faptul că la dosar a fost depus mandatul european de arestare, tradus în limba română, în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului, arestarea persoanei solicitate este obligatorie. Prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine. Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării.

În acest sens, Curtea a mai reținut că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant. Or, contrar aprecierilor apărării, prin punerea în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea acesteia către autoritățile judiciare din Franța, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a mai reținut că, deși autoritățile judiciare franceze nu au stabilit o dată de preluare, neputând avea cunoștință de soluția pronunțată de instanța română, dispozițiile legale în materie prevăd în sarcina statului solicitat doar posibilitatea dispunerii măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate până la predarea efectivă sau până la împlinirea celor 180 de zile de detenție, motiv pentru care că este necesară continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare și de predare a persoanei solicitate.

Instanța a reținut că nu există o dispoziție normativă incidentă care să permită analiza pe fond a solicitării de dispunere a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive.

Împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației a invocat faptul că infracțiunile pentru care s-a emis mandatul de arestare sunt cercetate și de autoritățile române, nu se afla pe teritoriul Spaniei la momentul săvârșirii faptelor și insuficienta descriere a faptelor. De asemenea, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

De asemenea, art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevede că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004).

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de "proxenetism agravat comis în grup infracțional organizat", prevăzută de art. 225-8, 225-7, 225-5, 132-71, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime", prevăzută de art. 450-1 alin. (1) și (2), 450-3, 450-5 din C. pen. francez, "trafic de persoane comis în grup infracțional organizat", prevăzută de art. 225-4-3, 225-4-1, 132-71, 225-21, 225-24, 225-25, 131-26-2 din C. pen. francez, "spălare de bani agravată", prevăzută de art. 324-2, 324-1 alin. (2), (32)4-1-1, 132-71, 324-2 alin. (1), (32)4-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez, "violență asupra unei persoane care practică prostituția, care a antrenat o incapacitate temporară de lucru care nu a depășit 8 zile", prevăzută de art. 223-13 alin. (1), (22)2-44, 222-45, 222-47 alin. (1) din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracțiunile reținute de autoritățile franceze au corespondent în legislația română în infracțiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) din C. pen., 2) constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., 3) trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) din C. pen., 4) spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, 5) lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) și (2) din C. pen.

De asemenea, trei dintre infracțiunile pentru care se efectuează cercetări fac parte dintre infracțiunile pentru care, fiind sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani, dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și nu este incident niciunul din motivele opționale de refuz.

În ce privește critica persoanei solicitate conform căreia în cuprinsul mandatului nu au fost descrise suficient faptele imputate și cercetate, Înalta Curte constată că actul transmis de autoritățile franceze cuprinde o descriere a faptelor pentru care s-a dispus emiterea sa, informațiile cuprinse în mandat fiind suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative. Descrierea faptelor (din cuprinsul mandatului european de arestare) a fost realizată într-un mod care conferă persoanei solicitate posibilitatea înțelegerii acuzației.

Investigația autorităților franceze vizează stabilirea implicării fiecărei persoane cercetate.

Susținerea contestatorului, conform căreia nu s-a aflat pe teritoriul Spaniei la momentul săvârșirii faptelor, constituie o apărare pe fondul acuzației și verificarea sa incumbă chiar emitentului acesteia. Elementele de fapt ori de drept ce țin de acuzația emisă vor fi evaluate numai de organul judiciar ce instrumentează cercetarea penală, iar nu în prezentul cadru procesual, care are alt obiect, astfel cum s-a arătat deja.

În ceea ce privește apărarea conform căreia faptele pentru care s-a emis mandatul de arestare fac obiectul cercetărilor autorităților române, pe rolul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală aflându-se dosarul nr. x/2021 în care au fost citate și audiate persoane vătămate ce au legătură cu persoana solicitată A., se constată că faza procesuală în care se află cercetarea nu susține cele evocate de parte. Astfel cum s-a arătat de către instanța de fond, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că persoana solicitată nu figurează în evidențe cu dosare penale aflate pe rol, respectiv nu s-a identificat niciun dosar în care să se realizeze vreo cercetare penală față de persoana solicitată, în calitate de suspect ori de inculpat. Contestatorul nu a prezentat nicio probă din care să rezulte faptul că ar fi cercetat de autoritățile române pentru aceleași fapte. Mai mult, avocatul ales al contestatorului a menționat că, în dosarul indicat și evocat în susținerea tezei apărării, persoanei solicitate nu i-a fost adusă la cunoștință implicarea sa ca parte.

Ca urmare, se va reține că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia și măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Măsură preventivă dispusă astfel se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 23 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.

Procesat de GGC - LM