ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1016/2021

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 104 alin. (10) rap. la art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile din Republica Franceză.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză.

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Franceză, conform art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 27 parag. 2 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

S-a luat act că persoana solicitată a cerut să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare și să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales din România și al unui traducător, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, partea fiind informată și că are dreptul să beneficieze de asistență judiciară gratuită.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, conform ordonanței nr. x/2021 din data de 23 noiembrie 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. începând cu data de 24 noiembrie 2021 și până la data de 23 decembrie 2021, inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă din Republica Franceză, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive din pedeapsa ce va fi aplicată.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării.

Totodată, s-a dispus ca organele de poliție să rețină și predea persoana solicitată A. la Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să primească și rețină persoana solicitată A., începând cu data de 24 noiembrie 2021, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, urmând ca, în termenul prevăzut de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, să se procedeze la predarea acesteia către autoritățile judiciare din Republica Franceză.

S-a dispus comunicarea hotărârii către persoana solicitată, autoritatea judiciară emitentă, Ministerului Afacerilor Interne - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul SIRENE, Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea nr. x/2021 din 24 noiembrie 2021, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la aceeași dată, sub nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., în vederea predării ei către autoritățile judiciare din Republica Franceză, în baza mandatului european de arestare nr. Parchet x - Instrucție x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, pentru efectuarea urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii a 20 de infracțiuni de "furt în bandă organizată", faptă pedepsită de legislația franceză cu pedeapsa de 15 ani de închisoare.

În cuprinsul sesizării s-a reținut, ca situație de fapt, că cercetările (telefonie, supraveghere) au permis punerea sub acuzare a zece persoane din România, printre care și A., în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie- noiembrie 2021. Este vorba de furturi de mărfuri (cosmetice, alcool, cauciucuri) în spațiile de odihnă pe autostradă. Bunurile furate, nr. de persoane implicate, modul de operare desfășurat, incluzând explorarea locației, logistica și posibilitățile de sustragere a mărfurilor, au dus la stabilirea existenței unei bande organizate.

S-a stabilit o legătură între acuzații și liniile telefonice asociate acestora, pe de o parte, și ansamblurile rutiere situate la locul furturilor, pe de altă parte. Ancheta a făcut posibilă concretizarea implicării acestora, folosirea vehiculelor de marfă de mare tonaj, a deplasărilor dus-întors pe teritoriul național cu ocazia cărora faptele urmau să fie comise. O acțiune la nivel de poliție judiciară a fost declanșată pe teritoriul României în data de 23 noiembrie 2021.

Cu privire la natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, s-a arătat că acestea sunt prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez, iar predarea este necesară pentru efectuarea urmăririi penale.

Deopotrivă, s-a arătat că persoana solicitată nu a fost de acord să fie predată autorităților emitente.

Prin ordonanța nr. x/2021 din data de 23 noiembrie 2021, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus reținerea persoanei solicitate, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 23 noiembrie 2021, ora 20:15, până la data de 24 noiembrie 2021, ora 20:15.

La termenul fixat în cauză, 24 noiembrie 2021, constatând că mandatul european de arestare a fost atașat sesizării, în original și tradus în limba română, după ce a încunoștințat-o cu privire la conținutul și obiectul acestuia, instanța a procedat la audierea persoanei solicitate A., aceasta declarând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Republica Franceză, în vederea efectuării cercetării penale, pentru că nu a săvârșit faptele ce i se impută.

A mai precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, că solicită să fie asistată de un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare și să comunice cu acesta, în mod direct, sau prin intermediul avocatului ales în România și al unui traducător, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității, fiind informată și că are dreptul să beneficieze de asistență judiciară gratuită în această fază procesuală.

Declarația dată a fost consemnată în procesul-verbal de audiere întocmit în ședința publică din 24 noiembrie 2021.

În contextul prezentat, procedând la evaluarea cererii cu care a fost sesizată, instanța de fond a reținut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucție x, în vederea efectuării urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea a 20 de "furturi în bandă organizată" prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez.

Analizând condițiile impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a reținut, punctual, următoarele: mandatul european de arestare nr. Parchet x - Instrucție x, din data de 23 noiembrie 2021, al Procurorului Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans, a fost emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene; faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, care, potrivit legislației românești, pot constitui infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute de art. 367 și art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, și dau dreptul la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări; punerea în executare a mandatului european de arestare vizează efectuarea cercetării penale; persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză, motiv pentru care procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea acesteia, consemnându-se poziția părții cu privire la existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, stabilindu-se că nu există asemenea obiecții; nu s-a invocat și nici nu s-a constatat incidența vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru considerentele prezentate, constând întrunite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 noiembrie 2021, sub nr. x/2021.

În motivarea (în scris) a căii de atac, contestatorul a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, susținând, în esență, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată se află în situația prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în care sunt cercetate aceleași fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, împrejurare care constituie, deopotrivă, motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în condițiile textului de lege precitat, sau de amânare a predării, în condițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele invocate, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în principal, respingerea cererii autorităților judiciare din Republica Franceză de punere în executare a mandatului european de arestare, iar în subsidiar, amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a dosarului sus-menționat.

La termenul fixat în contestație, 7 decembrie 2021, la solicitarea apărării contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la data de 14 decembrie 2021, în vederea efectuării unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița pentru a se comunica dacă numitul A. are calitatea procesuală de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet.

La același termen, apărarea a depus la dosarul cauzei: încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a încuviințat propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în Dosarul nr. x/2021, cu privire la inculpatul B.; fișa Ecris a dosarului având ca obiect contestația formulată de inculpatul B. împotriva hotărârii anterior menționate, care a fost respinsă; referatul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv față de inculpatul B.; Sentința penală nr. 133 din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate C. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița.

Prin adresa din 7 decembrie 2021, transmisă instanței supreme la aceeași dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Dâmbovița a comunicat că numitul A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet.

La termenul din 14 decembrie 2021, apărarea contestatorului persoană solicitată a susținut, sintetic, motivele scrise de contestație, concluziile acesteia ca și ale reprezentantului Ministerului Public fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea unui număr de 20 infracțiuni de "furt în bandă organizată" prevăzute de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez, constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, care au corespondent, în legislația românească, în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute de art. 367 C. pen. și art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. român, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând și că în cauză nu se constată incidența vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești de punere în executare a mandatului european de arestare nr. x emis, la data de 23 noiembrie 2021, de Procurorul Republicii de pe lângă la Tribunalul Judiciar din Orleans - Republica Franceză, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă soluția primei instanțe, susținând, pe de o parte, că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile prev. de art. 87 alin. (1) lit. c) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că, raportat la împrejurarea că are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița, în care sunt cercetate aceleași fapte ce fac obiectul mandatului european de arestare, în cauză este incident, în principal, motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar, în subsidiar, cazul de amânare obligatorie a predării prev. de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Criticile formulate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.

În baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de lege, în cuprinsul acestuia fiind indicate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a), b) și f) din Legea nr. 302/2004, republicată, dar și cele prevăzute de: lit. c) al aceluiași text de lege - la fila x, pct. b) fiind indicată, ca și decizie internă în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare - mandatul de arestare din 23 noiembrie 2021 emis de D., vicepreședinte însărcinat cu instrucția de pe lângă Judecătoria din Orleans în dosarul cu referință: Nr. Parchet x - Nr. Instrucție x, față de persoana solicitată A., și lit. d) și e) al aceluiași text de lege - la fila x, lit. e) fiind descrise infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată și precizate naturii și încadrarea juridică a acestora.

Susținerile apărării privind așa-zisa emitere a mandatului european de arestare anterior mandatului de arestare intern și, prin aceasta, în lipsa unei decizii interne a statului solicitant care să îl justifice și, deci, cu încălcarea art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt lipsite de temei întrucât pornesc de la o premisă eronată asupra semnificației reale a expresiilor numerice menționate la fila x, lit. b), alineatul "Referință", raportat la cele menționate la fila x, lit. j), alineatul "Nr. de referință al dosarului".

Or, chiar din denumirea rubricilor unde sunt menționate rezultă cu claritate că expresiile numerice invocate individualizează dosarele de referință în care au fost dispuse mandatul intern de arestare, respectiv, mandatul european de arestare, iar nu numerele date celor două acte procesuale și, prin aceasta, succesiunea emiterii lor, astfel că suspiciunile de ordin cronologic exprimate de apărare rămân la nivelul unor simple speculații.

Deopotrivă neîntemeiate sunt și susținerile apărării privind neîndeplinirea condiției prev. de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte notând că, deși sumară, prezentarea faptelor ce fac obiectul cercetării în Republica Franceză, realizată la fila x, lit. e) din mandat, respectă exigențele descriptive prevăzute de textul de lege precitat.

În acest sens notează că, deși, elementele factuale astfel furnizate oferă o imagine de ansamblu a acuzației aduse persoanei solicitate în statul solicitant, permit totuși, cu ușurință, individualizarea tiparului faptelor repetitive de "furt în bandă organizată" imputate acesteia și decelarea circumstanțelor esențiale de timp, loc, modalitate de săvârșire și grad de implicare a părții în activitatea infracțională.

Or, astfel cum sunt descrise, aceste fapte pot întruni, potrivit legislației naționale, elementele constitutive ale infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și furt calificat, prevăzute și de art. 367 C. pen. și art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

În fine, în cauză este îndeplinită și condiția prev. de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cuprinsul mandatului european de arestare fiind precizate natura și încadrarea juridică a faptelor în baza cărora a fost emis acesta -"furt în bandă organizată", faptă prevăzută de art. 311-9, 311-1, 132-71, 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în speță nu este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, și nici motivul obligatoriu de amânare a predării prev. de art. 58 alin. (1) din același act normativ, invocate de apărare.

În acest sens reține că, astfel cum s-a consacrat jurisprudențial și doctrinar, atât art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, ("când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare") cât și art. 58 alin. (1) din același act normativ ("În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei ...") vizează exclusiv situația în care în cauza penală instrumentată de organele de anchetă din România, față de persoana solicitată s-a dispus, conform art. 305 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea urmăririi penale in personam, aceasta dobândind calitatea de suspect.

Până la acest moment, persoana solicitată nu are nicio calitate în cadrul procedurilor penale efectuate de către autoritățile judiciare române, urmărirea penală fiind începută doar în rem.

În consecință, pentru a constitui temei pentru refuzul opțional al executării mandatului european de arestare, în condițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, pe de o parte, respectiv, pentru amânarea obligatorie a predării, în condițiile art. 58 alin. (1) din același act normativ, pe de altă parte, afacerile judiciare din România ale persoanei solicitate trebuie să se afle cel puțin în faza urmăririi penale in personam declanșată față de aceasta.

În plus, în cazul motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare analizat trebuie îndeplinită și condiția corelativă ca cercetările să vizeze aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Evaluând datele particulare ale cauzei prin prisma acestor considerații teoretice, Înalta Curte notează că prin adresa din 7 decembrie 2021 (aflată la dosarul de contestație), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița a comunicat instanței că persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2021 al acestei unități de parchet, invocată de apărare.

Or, în contextul acestei comunicări, Înalta Curte constată că, deși, potrivit referatului cu propunere de arestare preventivă nr. x/2021 din 24 noiembrie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Dâmbovița (aflat la dosarul de contestație), A. a fost identificat, în cauza sus-menționată, ca fiind unul dintre cetățenii români care au constituit grupul infracțional organizat care a comis, pe teritoriul mai multor state europene, furturile din camioane/tiruri ce fac obiectul cercetărilor, în speță nu este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu este îndeplinită condiția premisă a începerii urmăririi penale in personam față de persoana solicitată, constatare care face inutilă verificarea condiției corelative a efectuării urmăririi penale (în dosarul anterior menționat) cu privire la aceleași fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, prevăzută de textul de lege precitat.

În plus, în condițiile în care și din conținutul cazierului judiciar al contestatorului (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești), dar și din procesul-verbal de identificare din 23 noiembrie 2021 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (aflat la dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești), rezultă că acesta nu este cercetat penal pe teritoriul României, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele prezentate, conchizând asupra caracterului neîntemeiat al tuturor criticilor formulate de persoana solicitată în contestație, Înalta Curte apreciază justă soluția instanței de fond.

Cu toate acestea, notând că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză în vederea urmăririi penale a cetățeanului român A., Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiția expresă ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispozițiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetățean român (cazul speței) sau persoană care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puțin 5 ani - urmăririi penale (cazul speței) sau judecății este condiționată de împrejurarea ca, în cazul în care față de aceasta se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiția corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menționată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, așa cum impun dispozițiile imperative ale normei în discuție.

În contextul acestor considerații teoretice, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze în vederea efectuării de cercetări penale față de persoana solicitată A., Înalta Curte, menținând soluția instanței de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanței de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va autoriza predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Franceză, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Urmare soluției dispuse, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.

În fine, constatând că în cauză a fost desemnat apărător din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, a cărei delegație a încetat, la termenul din 7 decembrie 2021, ca urmare a prezentării apărătorului ales al părții, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va dispune ca onorariul parțial cuvenit acestuia, în cuantum de 253 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 124 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorizează predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Franceză, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2021.

GGC - ED