ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 2 martie 2021, pronunțată în același dosar, în temeiul art. 15 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene, art. 104 alin. (7) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Franța.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, în dosarul de referință nr. x, pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare franceze.

În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 28.02.2021 și până la data de 29.03.2021, inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare franceze.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza prezentei sentințe.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată privind luarea măsurii arestului la domiciliu.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore, începând cu data de 28.02.2021, ora 01:35.

S-a solicitat autorității judiciare franceze respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei de 1012 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. B.).

În conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin adresa nr. x/2020 din data de 28.02.2021, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2020 de autoritățile judiciare din Franța, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x și arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare franceze.

La data de 14.10.2020, autoritățile judiciare din Franța (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy) au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referință nr. x.

Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de ființe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unei infracțiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operațiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez.

În fapt, autoritățile judiciare din Franța au reținut că: "Unele cercetări desfășurate în Franța au scos la iveală o rețea de prostituție între Strasbourg, Le Havre și Tours, administrată de mai mulți proxeneți ce acționau prin anunțuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini și sunet s-a demonstrat că A. își prostitua soția, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soția sa putea câștiga între 400 și 800 euro pe zi. Acești bani erau gestionați de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată și trafic de ființe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale și delicte pedepsite cu zece ani închisoare și spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ținând de resortul instanțelor JIRS (Jurisdicția Inter - Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg și pe teritoriul național în general și de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 și 30 septembrie 2019."

Cauza a fost soluționată în ședință publică, în prezența persoanei solicitate A..

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 11 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezența apărătorului ales D., din cadrul Baroului Galați.

Persoana solicitată A. a confirmat că a primit copia mandatului european de arestare tradus în limba română de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu ocazia audierii sale.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galați a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy, în dosarul de referință nr. x, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezentă în instanță și asistată de avocat ales, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare franceze. Fiind audiată în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților franceze deoarece nu a comis faptele pentru care este cercetată de autoritățile judiciare franceze.

A mai arătat că are doi copii minori în întreținere, un loc de muncă stabil și a solicitat să se dispună măsura arestului la domiciliu întrucât dorește să fie alături de familie până la predare.

Persoana solicitată a învederat instanței de judecată că este cercetată sub aspectul infracțiunii de distrugere într-un dosar penal instrumentat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, fiindu-i comunicat de către Postul de Poliție Gugești că este începută urmărirea penală.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situație în care predarea sa către autoritățile din Franța va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al aceluiași text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care aceasta este cercetată, Curtea de Apel Galați a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare, cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3, 9 din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, instanța a procedat la audierea sa, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile, însă aceasta nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european.

S-a reținut că aspectul invocat de persoana solicitată - acela că este cercetată pe teritoriul României pentru o infracțiune de distrugere - nu poate determina refuzul executării, întrucât situația invocată nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat de către instanța de fond că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) - (5) și 7 din aceeași lege, potrivit cărora, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, întrucât din verificările efectuate a rezultat că, în dosarul penal nr. x/2020 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și distribuit spre soluționare la Postul de Poliție Tâmboiești, se desfășoară cercetări in rem cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 224 alin. (2) C. pen., art. 206 alin. (1) C. pen., art. 253 alin. (1) C. pen. și art. 193 alin. (1) C. pen.; potrivit procesului-verbal atașat la dosar, până în prezent nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile franceze pe numele persoanei solicitate A. și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Franța și s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele acesteia.

Ținând seama de gravitatea faptelor și de procedura tehnică de punere în executare a mandatului de arestare, instanța de fond a considerat că se impune luarea măsurii arestării preventive și nu a arestului la domiciliu, această cerere fiind nefondată.

Pe de altă parte, s-a reținut că dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 fac referire la pronunțarea prin sentință asupra arestării și predării persoanei solicitate, nefăcând vreo trimitere la alte măsuri preventive în această fază.

În baza art. 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, cu consecința arestării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, în vederea predării.

S-a solicitat autorității judiciare din Franța respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5 martie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul desemnat din oficiu contestatorului a solicitat admiterea contestației, susținând că acesta din urmă nu și-a exprimat acordul în sensul predării sale autorităților judiciare franceze, în cauză nefiind necesară luarea măsurii arestării în vederea predării.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curți admiterea căii de atac promovate, arătând că se poate dispune în ceea ce îl privește măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Franța (Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy), au emis, la data de 14 octombrie 2020, în dosarul de referință nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 din C. pen. francez, trafic de ființe umane comis în bandă organizată, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unei infracțiuni, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, participare la grup infracțional în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și spălare în formă agravată: concurs în bandă organizată la o operațiune de plasare, disimulare sau conversie a produsului unui delict, prevăzută de art. 324-2 pct. 2, art. 324-1 alin. (2), art. 324-1-1, art. 132-71 din C. pen. francez, în raport cu următoarea situație de fapt: "Unele cercetări desfășurate în Franța au scos la iveală o rețea de prostituție între Strasbourg, Le Havre și Tours, administrată de mai mulți proxeneți ce acționau prin anunțuri pe Internet. Din interceptări telefonice, capturi de imagini și sunet s-a demonstrat că A. își prostitua soția, că primea viramente din această activitate într-un cont C., iar din interceptările telefonice s-a stabilit că soția sa putea câștiga între 400 și 800 euro pe zi. Acești bani erau gestionați de A., care îi investea în bunuri imobiliare în România. Apare ca autor de proxenetism în formă agravată și trafic de ființe umane în bandă organizată, participant la grup organizat în vederea pregătirii de fapte criminale și delicte pedepsite cu zece ani închisoare și spălare în formă agravată în bandă organizată, comise pe zona ținând de resortul instanțelor JIRS (Jurisdicția Inter - Regională Specializată) Nancy, la Le Havre, la Tours, la Strasbourg și pe teritoriul național în general și de manieră indiviză la Luxemburg între 1 octombrie 2017 și 30 septembrie 2019."

În cauză, infracțiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că împrejurarea potrivit căreia contestatorul persoană solicitată este cercetat pe teritoriul României pentru o infracțiune de distrugere nu poate determina refuzul executării mandatului european de arestare, situația invocată neregăsindu-se printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 28 februarie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar Nancy - Franța, la data de 14 octombrie 2020, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speța dedusă judecății, soluția dispusă de instanța de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens și fiind avute în vedere, totodată, circumstanțele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reține că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere și durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea față de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai ușoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfășurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 28 februarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2021.

GGC - GV