ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2023
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy - privind executarea unui mandat european de arestare, emis la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referință x, cu privire la persoana solicitată A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Franța, sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că, dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Franța, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 zile, începând cu data de 11.01.2023 până la data de 9.02.2023, inclusiv.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Totodată, instanța de fond a luat act că persoana solicitată A. nu și-a dat consimțământul la predarea către autoritățile judiciare din Franța și că nu a renunțat la efectele regulii specialității.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută, prin Ordonanța nr. 8882/II/5/2022 din data de 10.01.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 10.01.2023 orele 11:38 până la data de 11.01.2023, orele 11:38.
În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
În temeiul art. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus traducerea prezentei hotărâri și a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă, din limba română în limba franceză, traduceri care se vor efectua în regim de urgență.
În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, curtea a reținut că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile franceze și că, în baza acestuia s-a solicitat arestarea acestuia în vederea predării pentru efectuarea urmăririi penale.
În cuprinsul semnalării s-a arătat că, pe numele persoanei solicitate a fost emis mandat european de arestare la data de 02.01.2023, de autoritățile judiciare din Franța, respectiv de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, în dosarul cu nr. de referință x, în baza mandatului național de arestare emis la data de 25.10.2022 de vice-președinta însărcinată cu instrumentarea pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy (Jurisdicția Inter-Regională Specializată) în dosarul parchetului nr. x, cu nr. cercetare x, persoana solicitată fiind cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez și sancționate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez și de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) și sancționate prin articolele 450- 1 alin. (2), 450-3 și 450-5 din C. pen.
Din descrierea faptelor a rezultat că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019, a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franța, investigațiile relevând o vastă rețea de furturi de catalizatoare din Franța, gestionate din România. Totodată, s-a arătat că au fost constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro, iar cercetările (instalarea de balize GPS pe un colet) au permis determinarea faptului că tobele catalitice furate erau livrate unui anume A., care se ocupa cu reciclarea de catalizatoare (ceea ce a fost confirmat și de contul său de facebook), stabilit în județul Bacău, în nord-estul României, durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile săvârșite, conform legislației franceze, este de 15 ani închisoare.
S-a precizat că, inițial, autoritățile judiciare franceze au transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău un mandat european emis la data de 28.11.2022 tot de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, tot în dosarul cu nr. de referință x, cu privire la persoana solicitată A., pentru aceeași activitate infracțională, însă, întrucât mandatul sus menționat cuprindea o eroare materială, la dată, s-a emis versiunea corectă, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 02.01.2023 S-a arătat că infracțiunile precizate în mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța sunt prevăzute la art. 97 alin. (1) pct. 1 și pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, motiv pentru care nu este necesară analiza dublei incriminări.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut că autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy a emis, la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referință x un mandat european de arestare cu privire la cetățeanul român A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez și sancționate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez și de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) și sancționate prin articolele 450-1 alin. (2), 450-3 și 450-5 din C. pen. francez.
Prima instanță a reținut că, în cuprinsul mandatului european de arestare s-a menționat că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019 a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franța, investigațiile (ADN, telefonie, analiza fișierelor, instalarea de balize GPS, declarațiile persoanelor cercetate) scoțând la iveală o vastă rețea de furturi de catalizatoare din Franța, gestionate din România.
Au fost constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro. Investigațiile (instalarea de balize GPS pe un colet) au permis determinarea faptului că tobele catalitice furate erau livrate unui anume A., care se ocupa cu reciclarea de catalizatoare (ceea ce a fost confirmat și de contul său de facebook), stabilit în județul Bacău, în nord-estul României. Persoanele arestate și inculpate au confirmat în timpul audierilor că acționau pentru A., care le cerea să meargă în Franța pentru a fura catalizatoare, operau în raiduri înainte de a se întoarce în România, pentru a fi plătiți de acesta. Descoperirea în portofelul lui B., în momentul arestării sale, a două bonuri de transport care-1 menționau pe A. ca destinatar al coletelor, confirmă această versiune a faptelor. Astfel, A. apare ca fiind capul acestei organizații infracționale structurate.
Potrivit legii penale din Franța, faptele descrise anterior sunt pedepsite cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.
Infracțiunile de furt în bandă organizată (complicitate) și de asociere de infractori pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autoritățile judiciare din Franța sunt enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în categoria infracțiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiției privind dubla incriminare, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, condiție îndeplinită în cauza de față (faptele fiind menționate la art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004).
S-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare, asupra conținutului acestuia, a posibilității de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității, persoana solicitată declarând că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.
De asemenea, instanța i-a dus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 117 din Legea nr. 302/2004 și aceasta a declarat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, ori supusă oricărei alte restricții a libertății, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.
Instanța fondului a mai notat că, fiind învestită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritățile judiciare franceze și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării, nefiind posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale și a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfășurării cercetării penale poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Franța.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, curtea, ca instanță de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunțe nici asupra oportunității emiterii unui asemenea mandat.
Curtea de Apel Bacău a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opționale, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nu există alte impedimente în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze cu privire la persoana solicitată A..
Instanța fondului a reținut că, din referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana solicitată este cercetată penal în mai multe cauze penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși și Parchetul de pe lângă Judecătoria Român.
În continuare, s-a reținut că, potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Totodată, curtea a apreciat că, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză foarte complexă, vizând comiterea unui mare număr de furturi pe întreg teritoriul Franței, în care sunt implicate mai multe persoane suspectate de comiterea de infracțiuni în cadrul unui grup infracțional organizat, care s-au soldat cu un prejudiciu foarte mare, persoana solicitată A. fiind bănuit că este capul acestei organizații infracționale structurate.
Deși persoana solicitată este cercetată penal în mai multe cauze aflate pe rolul mai multor unități de parchet din România, instanța fondului a reținut că nu sunt date că acesta este supus vreunei măsuri preventive, iar cauzele respective sunt în faza de urmărire penală. Or, ținând seama de faptul că în mod inerent până la soluționarea definitivă a acestor cauze penale va trece un interval de timp îndelungat, care s-ar putea prelungi, în eventualitatea dispunerii unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, amânarea predării persoanei solicitate ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare franceze și implicit ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că, în cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare române persoana solicitată ar putea participa, prin videoconferință, de la locul de detenție provizorie de pe teritoriul Franței, mai ales că persoana solicitată nu a învederat argumente pertinente pentru care ar fi extrem de importantă și utilă cauzelor respective prezența sa în România pe durata procedurilor penale derulate în fața autorităților române.
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, curtea a considerat că nu sunt motive temeinice care să justifice amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, executarea imediată a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia fiind necesară și prioritară, în raport cu cauzele penale interne în care este cercetată penal aceasta.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 18 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, fiind stabilit termen de judecată la data de 26 ianuarie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile apărătorului ales al contestatorului persoană solicitată, respectiv ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestația formulată, în raport, cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Raportând aceste considerații teoretice la cauza de față, Înalta Curte reține că, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 2.01.2023, în dosarul cu nr. de referință x, cu privire la persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt în bandă organizată (complicitate), prev. de articolele 311-9 alin. (1), 311-1, 132-71 din C. pen. francez și sancționate prin articolele 311-9 alin. (1), 311-14, 311-15 și 131-26-2 din C. pen. francez și de asociere de infractori, fapte prev. de art. 450-1 alin. (1) și alin. (2) și sancționate prin articolele 450-1 alin. (2), 450-3 și 450-5 din C. pen. francez, constând în aceea că, în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2019 a fost comis un furt de 55 de catalizatoare în Franța, investigațiile (ADN, telefonie, analiza fișierelor, instalarea de balize GPS, declarațiile persoanelor cercetate) scoțând la iveală o vastă rețea de furturi de catalizatoare din Franța, gestionate din România, fiind constatate 110 furturi pe întreg teritoriul francez, reprezentând o daună totală evaluată la peste un milion de euro.
Totodată, Înalta Curte reține că fapta persoanei solicitate A. este incriminată de legislația română și constituie infracțiunea prev. de art. 32 rap. la art. 199 alin. (1) și art. 188 - 189 alin. (1) lit. f) din C. pen.
În acord cu instanța de fond, se constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar de la Nancy, Franța sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.
De asemenea, se constată, pe de-o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.
Astfel, în raport, cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze și, pe cale de consecință, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.
Prin urmare, în acest context, evaluând criticile formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător ales, referitoare la nelegalitatea sentinței contestate, întrucât, în cauză, instanța fondului nu a dispus audierea persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte are în vedere că acest aspect nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută prevăzute de prevederile C. proc. pen.
Totodată, aspectele învederate nu pot fi sancționate nici din perspectiva nulității relative, invocarea acesteia fiind condiționată de dovedirea unei vătămări a drepturilor procesuale ale persoanei solicitate, ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În cauza pendinte, la termenul din data de 11 ianuarie 2023, curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile procesuale de care beneficiază pe parcursul procesului penal sau al procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cuprinsul procesului-verbal din aceeași dată fiind consemnată poziția acestuia, în sensul că înțelege să nu renunțe la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de executare a mandatului european de arestare și nu și-a dat consimțământul de a fi predată autorităților competente ale statului francez. De asemenea, persoana solicitată A. a arătat că înțelege să nu renunțe la regula specialității,
Nu în ultimul rând, în cuprinsul Sentinței penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, se reține că i s-au adus la cunoștință prevederile Legii nr. 302/2004 și i s-a dat ultimul cuvânt, astfel, că nu există nicio vătămare a drepturilor sale.
Relativ la criticile referitoare la netemeinicia sentinței, întrucât a fost respinsă solicitarea de amânare a predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că nu este incident vreunul din motivele de amânare a predării prevăzute de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare, în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Predarea poate fi amânată atunci când: c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.", acest caz vizând o situație personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecințe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieții acesteia.
Totodată, dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au fost modificate prin Legea nr. 306/2022, în prezent, amânarea predării persoanei solicitate, devenind facultativă, fiind lăsat la aprecierea instanței decizia cu privire la amânarea predării, în funcție de complexitatea cauzei și stadiul procedurilor.
În susținerea cererii, contestatorul a invocat faptul că amânarea predării se impune pentru ca persoana solicitată să poată să-și exercite dreptul la apărare în dosarele aflate pe rolul organelor judiciare naționale.
Or, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, în lipsa menționării unor criterii în funcție de care instanțele ar trebui să aprecieze asupra oportunității amânării predării persoanei solicitate, trebuie analizată complexitatea cauzei în care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, natura faptelor cercetate de organele judiciare române, precum și situația personală a persoanei solicitate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 85 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/MEA din data de 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 85 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.