ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 219/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din data de 09 martie 2023, Curtea de Apel București, secția I penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare din Franța, la data de 04.03.2023, față de cetățeanul român A..

A luat act de lipsa consimțământului persoanei solicitate A. la predarea către autoritățile judiciare din Franța și a dispus predarea sa către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea regulii specialității si cu respectarea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 09.03.2023 și până la data de 07.04.2023 inclusiv și a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data de 08.03.2023, ora 17:15, până la data de 09.03.2023, ora 17:15.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 9.03.2023, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2023, sesizarea nr. 472/115/2023 din data de 09.03.2023, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze la data de 04.03.2023, față de A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prevăzute de art. 225-4-1 și art. 225-4-2 din C. pen. francez.

La dosarul cauzei, a fost atașat mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze la data de 04.03.2023, față de A..

Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă. A procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea sa si înțelege să se prevaleze de regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, în privința persoanei solicitate A., autoritățile judiciare franceze au emis la data de 04.03.2023, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori.

În esență, autoritățile judiciare franceze au reținut că faptele cercetate ar fi fost comise la Paris, intre 1 ianuarie 2015 si 18 februarie 2023. În data de 19 februarie 2023, salariatul și directorul unui cinematograf au fost martorii unor atingeri sexuale realizate de către B., asupra numitei C.. Autorul a fost interpelat pe loc, împreună cu mama tinerei, D.. Tatăl minorei, A., fugise cu fiica sa înainte de sosirea poliției. S-a stabilit că E., care nu avea un adăpost, trăind pe strada, îl întâlnise pe numitul B.. S-au descoperit numeroase conversații între B. și această familie, despre minoră, precum și fotografii și video-uri sugestive cu minora. B. a transferat suma de 89.000 de euro familiei în perioada ianuarie 2022 si ianuarie 2023, dar el a negat acest lucru. În data de 22.02.2023, a fost deschisă o anchetă judiciară împotriva lui B. si D. au fost puși sub investigație fiind amândoi acuzați de trafic cu ființe umane, fapta agravată pentru că era împotriva unui minor, săvârșită între 01.01.2015 si 18.02.2023, la Paris.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în cuprinsul acestuia, sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația din Franța pentru acestea.

Totodată, s-a menționat că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și faptul că nu este incident niciun motiv de refuz al executării, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Curtea a mai constatat că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Franța și nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 09 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă.

Analizând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate; mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării (art. 84 din Legea nr. 302/2004). Apărările pe fond, cu impact asupra soluției acțiunii penale ori ce influențează cursul procesual, se valorifică exclusiv în fața autorității judiciare solicitante.

În cauză, cererea înaintată se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța.

Obiectul cercetării în statul solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prevăzute de art. 225-4-1 și art. 225-4-2 din C. pen. francez, ce are correspondent în legislația națională, în art. 211 din C. pen., astfel că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau

(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau

(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte apreciază că, nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu ori facultativ al predării persoanei solicitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și nu există niciun impediment la executare.

În ceea ce privește consimțământul persoanei solicitate, Înalta Curte amintește că potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, nu este obligatoriu când persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România, astfel cum este și situația dlui A..

Cu privire la măsura preventivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărâre ia și măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea în vederea predării. Măsura preventivă dispusă astfel se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate, dar nu mai mult de 180 de zile, conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004.

Măsura privativă este considerată singura utilă demersului asumat, o măsură restrictivă de libertate fiind ineficientă punerii în executare a mandatului european.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A., în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 09 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2023.