ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 34/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/F din data de 14 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză.

A respins, ca neîntemeiată, cererea persoanei solicitate A. de amânare a predării.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 14.01.2022 până la data de 12.02.2022.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută de la 13.01.2022, ora 11:00 până la 14.01.2022, ora 11:00.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus emiterea mandatului de arestare.

Cheltuielile judiciare ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin adresa nr. x/2021 din data de 13.01.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză față de cetățeanul român A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 221-1, art. 221-8, art. 221-9-1 și art. 221-11 cu aplic. art. 121-4 pct. 2 din C. pen. francez și răpire și sechestrare de persoane, prev. de art. 224-1 alin. (1) și (3) din C. pen. francez, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării și predării persoanei solicitate.

Împotriva persoanei solicitate s-a dispus prin ordonanța procurorului nr. 7 din 14.01.2022, măsura reținerii pentru 24 de ore, respectiv de la data de 13.01.2022, ora 11:00 până la data de 14.01.2022, ora 11:00.

A fost atașată lucrarea nr. 4022/II-2/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care conține: procesul-verbal din 13.01.2022, ordonanța de reținere nr. x din 13.01.2022, informarea cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, adresa emisă de Ministerul Administrației și Internelor - DGPMB prin care s-a dispus prezentarea numitului A. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare în aplicația B. a numitului A., procesul-verbal de înștiințare a numitului A. de audiere prin videoconferință, copia cazierului judiciar, procesul-verbal de interogare a bazei de date privind Evidența Persoanelor, procesul-verbal de verificare aplicația C., procesul-verbal de accesare aplicație D., adresa emisă de Ministerul Afacerilor Interne cu privire la numitul A. în vederea predării în baza unui mandat european de arestare, mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză, tradus în limba română.

S-a mai reținut că persoana solicitată a dat declarație la termenul de judecată din data de 14.01.2022, aceasta fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila x, precum și faptul că aceasta a depus la dosar înscrisuri medicale .

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare franceze, actul pe care s-a întemeiat mandatul european de arestare constând într-un mandat de arestare emis la data de 16.07.2021 de judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nanterre (Ref. Nr. parchet x), în vederea efectuării urmăririi penale pentru 2 infracțiuni, persoana solicitată având calitatea de suspect în cauză.

S-a reținut următoarea situație fapt:

La data de 28.01.2021, numita E. a fost găsită rănită grav la domiciliul său, plină de sânge, cu mâinile legate cu un colier inox, fără colanți și fără lenjerie intimă. S-a precizat că ancheta a dus la interpelarea lui F., fostul partener al victimei, care a recunoscut că a efectuat cu o zi înainte de eveniment o supraveghere a domiciliului victimei împreună cu A.. Investigațiile au arătat că cele două linii telefonice au fost în legătură la un moment dat.

S-a mai arătat că, potrivit declarațiilor date în cauză de suspecții G. și H., F. ar fi dorit să-și recupereze de la fosta parteneră câteva lucruri care îi aparțineau, pe care însă victima refuza să i le restituie, respectiv un stick USB ce conținea date financiare și bitcoins. Astfel, a căutat doi sau trei bărbați pentru intimidarea victimei. Suspectul H. a recunoscut că i-a pus în legătură pe F. și pe angajatul său, Dinu.

Numitul A., fiind interogat, a rămas evaziv cu privire la șederea sa la Paris din data de 28.01.2021, dar până la urmă a mărturisit că lucrurile nu s-au petrecut așa cum era prevăzut și că a trebuit să o lovească pe persoana aflată în apartament. S-a mai arătat că acesta nu a părăsit teritoriul francez.

S-a reținut că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor și de arestare, răpire, sechestrare sau detenție arbitrară urmate de o eliberare mai devreme de 7 zile, prev. de art. 221-1, 221-8, 221-9, 221-11, 132-26-2, art. 121-4 2° și 121-5, art. 224-1 alin. (1) și alin. (3), art. 224-9 și art. 224-11 din C. pen. francez, pentru care legiuitorul a prevăzut pedepse cu închisoarea de cel mult 30 ani.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 23.11.2021 de către autoritățile judiciare din Republica Franceză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, datele de contact ale autorității emitente, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează natura și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului francez pentru aceste infracțiuni.

S-au mai reținut următoarele: infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 14 și 16 din Legea nr. 302/2004; persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franceză și dorește să beneficieze de regula specialității, nu a formulat obiecții privind identitatea și nici nu a invocat motive obligatorii sau opționale de refuz; persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată pentru faptele la care se referă mandatul european de arestate.

În ceea ce privește celelalte aspecte sesizate de persoana solicitată, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare (o altă persoană, cel mai probabil, numitul H. folosindu-se de identitatea sa, aflându-se și în posesia cărții sale de identitate), nu pot fi primite, urmând a fi reiterate și avute în vedere de autoritățile judiciare străine în cadrul anchetei penale aflate în derulare pe teritoriul Republicii Franceze. În concret, curtea de apel a învederat că în cadrul procedurii de față, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este îndrituită să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 ianuarie 2022, sub nr. x/2022.

La termenul acordat pentru dezbaterea contestației, respectiv în ședința din data de 25 ianuarie 2022, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua hotărârii.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu nr. de referință x, emis la data de 23.11.2021, de către Procurorul Republicii din Nanterre față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor și de arestare, răpire, sechestrare sau detenție arbitrară urmate de o eliberare mai devreme de 7 zile, prev. de art. 221-1, 221-8, 221-9, 221-11, 132-26-2, art. 121-4 2° și 121-5, art. 224-1 alin. (1) și alin. (3), art. 224-9 și art. 224-11 din C. pen. francez.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 14 și 16 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

De asemenea, în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Prin urmare, în acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestatorul persoană solicitată, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, instanța de control judiciar constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Înalta Curte notează că, în concret, persoana solicitată A. invocă aspecte legate de temeinicia acuzației și critică modul în care s-a desfășurat ancheta penală de către procurorul de caz, iar în subsidiar solicită o altă măsură preventivă și amânarea predării către autoritățile franceze, pe o perioadă de 3 luni, în raport de actele medicale depuse la dosar coroborate cu situația pandemică actuală.

Astfel, relativ la criticile referitoare la temeinicia acuzației formulate de autoritățile franceze și a modului în care s-a desfășurat ancheta penală în ceea ce îl privește pe contestator, Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a constatat că, în această procedură de executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Ca atare, chestiunile aduse în discuție de contestator pot fi evaluate exclusiv de autoritățile judiciare din Franța, singurele competente să stabilească dacă persoana solicitată A. a săvârșit sau nu faptele pentru care este cercetat, statul solicitant păstrând prerogativa rezolvării fondului cauzei.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În raport de cele ce preced, se constată că datele ce caracterizează persoana contestatorului invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi evaluate la acest moment pentru a se dispune o măsură preventivă mai blândă față de acesta.

Deopotrivă, se constată că nu este incident nici vreunul dintre motivele de amânare a predării prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată, aplicabile în materia mandatului european de arestare în baza art. 114 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea 302/2004, republicată, "(2) Predarea poate fi amânată atunci când:

a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.".

În susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar un bilet de ieșire din spital și o scrisoare medicală, eliberate de Institutul Clinic Fundeni în data de 06 decembrie 2021, din care rezultă că acesta a fost diagnosticat la nivelul anului 2021 cu hematurie, respectiv o infecție a tractului urinar.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că acesta nu este incident de vreme ce în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală privind vreo boală gravă care ar face imposibilă predarea persoanei solicitate.

Relativ la cazul prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din același act normativ, se reține că acesta vizează o situație personală deosebită a persoanei solicitate, care ar putea avea consecințe asupra executării hotărârii de predare, iar nu o împrejurare extrinsecă vieții acesteia.

Or, în lipsa unor elemente obiective, concrete, vizând riscul real la care ar fi supusă persoana solicitată în cazul predării acesteia către autoritățile judiciare din Franța, starea pandemică existentă la acest moment, deși constituie o împrejurare specială, nu se circumscrie textului de lege precitat, întrucât, în mod evident, nu se raportează unei situații particulare excepționale referitoare la persoana solicitată.

Ca urmare, starea pandemică și implicațiile ei nu pot constitui un argument pentru amânarea predării persoanei solicitate A. în condițiile art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru argumentele prezentate, constatând neîntemeiată solicitarea contestatorului persoană solicitată de dispunere în cauză a unei soluții de amânare a predării, Înalta Curte apreciază ca legală soluția instanței de fond.

Cu toate acestea, notând că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Franța în vederea urmăririi penale a cetățeanului român A., Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiția expresă ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispozițiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetățean român (cazul speței) sau persoană care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puțin 5 ani - urmăririi penale (cazul speței) sau judecății este condiționată de împrejurarea ca, în cazul în care față de aceasta se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiția corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menționată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, așa cum impun dispozițiile imperative ale normei în discuție.

În contextul acestor considerații teoretice, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze în vederea efectuării de cercetări penale față de persoana solicitată A., Înalta Curte, menținând soluția instanței de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanței de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, va autoriza predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 7/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, autorizează predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, sub condiția ca în situația în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.