ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 116/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Deliberând asupra contestației penale de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/F din data de 17 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.12.2021 de către judecătorul de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 17.02.2022 la 18.03.2022, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 02.02.2022-17.02.2022.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 03.02.2022 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2022, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania față de numita A., urmărită internațional, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe durată de 15 zile, conform art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată.

S-a precizat că s-a solicitat autorităților judiciare germane să transmită, mandatul european de arestare în limbile română, engleză sau franceză, emis împotriva numitei A., precum și decizia nr. 7 Ks 107 Js 1230/14, pronunțată de către Tribunalul Nürnberg - Fürth la data de 29.07.2015, rămasă definitivă la data de 16.12.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (2) și (7) raportat la art. 100 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva persoanei solicitate A. s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, din data de 02.02.2022, ora 15:30 până la data de 03.02.2022, ora 15:30, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În susținerea sesizării, Parchetul a atașat lucrarea nr. 4008/II-5/2021, care cuprinde: procesul-verbal din 02.02.2022; ordonanța de reținere nr. x/2022 din 02.02.2022; informarea cu privire la drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; delegație asistență judiciară obligatorie; adresă emisă de IGPR privind prezentarea numitei A.; proces-verbal verificare în aplicația B.; proces-verbal de depistare a numitei A.; proces-verbal de identificare; copia cazierului judiciar; proces-verbal de verificare aplicație C.; proces-verbal de verificare a numitei A.; proces-verbal de verificare în aplicația D.; adresă emisă de IGPR- Biroul SIRENE cu privire la emiterea mandatului european de arestare pe numele numitei A.; fișă de cunoaștere individuală.

În ședința publică din data de 03.02.2022, Curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și la informarea acesteia despre motivul reținerii. A declarat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate, este persoana căutată de autoritățile germane, că a fost internată într-o clinică de psihiatrie din Germania și că, în anul 2019 a fost eliberată și a locuit în Germania, cu mai multe persoane într-un apartament. A fost din nou internată într-o unitate spitalicească și că a fost constrânsă să ia diferite medicamente.

Prin încheierea de ședință din 03.02.2022, Curtea a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată) a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, de la 03.02.2022 la 17.02.2022, inclusiv.

S-a dispus amânarea cauzei la data de 17.02.2022, ora 11:00, sala P80, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

La data de 08.02.2022 a fost depus mandatul european de arestare emisă de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania la data de 23.12.2021, împreună cu sentința nr. 7 Ks 107 Js 1230/14, pronunțată de către Tribunalul Nürnberg - Fürth la data de 29.07.2015, rămasă definitivă la data de 16.12.2015 și Ordinul European de Arestare în vederea executării pedepsei.

Persoana solicitată A. la 17.02.2022 a declarat că nu formulează obiecțiuni cu privire la identitate, este persoana indicată în mandatul european de arestare, nu dorește să fie predată către autoritățile judiciare din Germania și nu renunță la regula specialității, dorește să fie evaluată de cineva din România, că dorește să fie liberă, în România are familie și copii și, dacă se va afla sub control judiciar sau arest la domiciliu, va respecta toate obligațiile care se vor impune.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că, mandatul european de arestare preventivă a fost emis de judecătorul de la Tribunalul de land Nürnberg-Fürth, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în două cazuri, infracțiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1) raportat la art. 224 alin. (1) cu aplicarea art. 53 și art. 63 din C. pen. german.

În fapt, s-a reținut că în data de 07.10.2014 în timp ce suferea de psihoză acută persoana condamnată a decis să își omoare fiica în vârstă de 12 ani, E. și pe fiul său în vârstă de 7 ani, F., prin asfixiere. E. a fost strangulată de 7 ori.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A., în vederea executării măsurii internării într-o unitate de specialitate, măsură ce a fost dispusă prin decizia nr. 7 Ks 107 Js 1230/14, pronunțată de către Tribunalul Nürnberg - Fürth la data de 29.07.2015, rămasă definitivă la data de 16.12.2015.

În cauză a fost emis ordinul de arestare în vederea executării sancțiunii de internare într-un spital psihiatric. S-a mai reținut că persoana solicitată A. a fugit. S-a mai dispus prin ordinul emis ca, persoana solicitată trebuie să fie predată instituției care supraveghează executarea pedepsei - Isar Amper -Klinikum.

Cu privire la mandatul european de arestare, examinând condițiile prevăzute de lege, Curtea a apreciat că solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată.

Astfel, Curtea a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz, în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, iar infracțiunile care motivează mandatul european de arestare sunt prevăzute și în dreptul nostru intern, respectiv de dispozițiile art. 32 rap.la art. 199 alin. (1) și art. 188-189 alin. (1) lit. f) din C. pen. de altfel, faptele indicate permit predarea persoanei solicitate și fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, în sensul art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Față de persoana solicitată A. s-a pronunțat sentința nr. 7 Ks 107 Js 1230/14, a Tribunalului Nürnberg - Fürth la data de 29.07.2015, definitivă la data de 16.12.2015, luându-se măsura de siguranță a internării medicale pentru o perioadă de 15 ani, întrucât s-a constatat iresponsabilitatea acesteia la momentul comiterii faptelor, din cauza unei boli psihice.

Totodată, mandatul european de arestare a fost emis de către judecătorul competent de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania.

Curtea a constatat că persoana solicitată A. nu și-a manifestat acordul de a fi predat către autoritățile franceze.

Curtea a constatat că nu sunt fondate susținerile apărării legate de pretinsa incidență în cauză a motivului obligatoriu de refuz prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, cu motivarea că, conform articolului menționat, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română. Or, după cum s-a arătat mai sus, persoana solicitată nu a răspuns penal pentru faptele comise nu datorită vârstei sale, ci datorită stării de iresponsabilitate în care s-a aflat, din cauza unei boli psihice.

Această cauză ce împiedică tragerea la răspundere penală este reglementată și de legea penală română ca o cauză de neimputabilitate prin dispozițiile art. 28 din C. pen.,(iresponsabilitatea), distinct de minoritate, cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 27 din C. pen.. De asemenea, Curtea a constatat că măsura de siguranță de internării medicale este prevăzută de dispozițiile art. 110 din C. pen., măsură ce se ia față de făptuitorul care este bolnav psihic și prezintă pericol pentru societate.

Instanța a constatat, contrar susținerilor apărătorului ales, că nu constituie motive de refuz al predării către statul solicitant a persoanei vizate de un mandat european de arestare motive de ordin familial invocate de aceasta, ori faptul că modalitatea de executare a măsurii de siguranță pe teritoriul statului german ar fi necorespunzătoare; cu privire la ultima împrejurare, Curtea a constatat că persoana solicitată are posibilitatea de a se adresa autorităților judiciare competente din statul solicitant.

Curtea a avut în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, și întrucât Curtea a constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost enunțat dispozitivul sentinței contestate.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul ales astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport, cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, aceasta fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în două cazuri, infracțiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1) raportat la art. 224 alin. (1) cu aplicarea art. 53 și art. 63 din C. pen. german, constând în aceea că: în data de 07.10.2014 în timp ce suferea de psihoză acută persoana condamnată a decis să își omoare fiica în vârstă de 12 ani, E. și pe fiul său în vârstă de 7 ani, F., prin asfixiere. E. a fost strangulată de 7 ori.

Fapta persoanei solicitate A. este incriminată de legislația română și constituie infracțiunea prev.de art. 32 rap.la art. 199 alin. (1) și art. 188-189 alin. (1) lit. f) din C. pen.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare emis de judecătorul de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

În acest sens, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare emis la data de 23.12.2021, în baza sentinței nr. 7 Ks 107 Js 1230/14, a Tribunalului Nürnberg - Fürth la data de 29.07.2015, definitivă la data de 16.12.2015, în scopul executării măsurii de siguranță a internării medicale pentru o perioadă de 15 ani, întrucât s-a constatat iresponsabilitatea acesteia la momentul comiterii faptelor, din cauza unei boli psihice, cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Așadar, față de criticile apărării referitoare la legalitatea și oportunitatea încuviințării mandatului european de arestare, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu au incidență în cauză, întrucât conform articolului menționat, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Or, în speța de față, s-a constatat iresponsabilitatea acesteia la momentul comiterii faptelor, din cauza unei boli psihice și nu datorită vârstei sale, persoana solicitată fiind majoră la momentul comiterii faptelor.

Totodată, Înalta Curte constată că măsura de siguranță de internării medicale este prevăzută de dispozițiile art. 110 din C. pen., măsură ce se ia față de făptuitorul care este bolnav psihic și prezintă pericol pentru societate.

În egală măsură, instanța constată, contrar susținerilor apărătorului ales, că nu constituie motive de refuz al predării către statul solicitant a persoanei vizate de un mandat european de arestare motive de ordin familial invocate de aceasta, ori faptul că modalitatea de executare a măsurii de siguranță pe teritoriul statului german ar fi necorespunzătoare; cu privire la ultima împrejurare, se constată că persoana solicitată are posibilitatea de a se adresa autorităților judiciare competente din statul solicitant.

În consecință, în acord cu judecătorul primei instanțe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.

Totodată, în raport, cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 27/F din data de 17 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 27/F din data de 17.02.2022 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2022.