ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din data de 14.06.2022, Curtea de Apel București, secția I penală a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2022 de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanță din Heidelberg - Republica Federală Germană (număr de referință x) față de persoana solicitată A., în baza mandatului național de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunal de primă instanță din Heidelberg, a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germană cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.06.2022 până la 13.07.2022 inclusiv. A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării de la 03.06.2022 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 04.06.2022, sub nr. x/2021, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.

S-a arătat că persoana solicitată este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și extorcare de fonduri, fapte comise în Leimen, în perioada 03.04.2022 - 12.04.2022, iar la data de 26.04.2022 pe numele acesteia a fost emis un mandat european de arestare de către un judecător din cadrul Tribunalului Districtual Heidelberg - Republica Federală Germania, în dosarul nr. x Gs nr. x.

Față de A. a fost luată măsura reținerii de către procuror, prin ordonanța nr. 64/03.06.2022, începând cu 03.06.2022, ora 22:00, până la 04.06.2022, ora 22:00. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din 04.06.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin necontestare la data de 05.06.2022, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 04.06.2022 până la 18.06.2022 inclusiv.

În vederea continuării procedurii, instanța a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, acordând termen la 14.06.2022.

La data de 09.06.2022 a fost înaintat mandatul european de arestare din 18.05.2022 emis de judecătorul delegat al Tribunalului de primă instanță din Heidelberg (număr de referință x), în baza mandatului național de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunalul de primă instanță din Heidelberg.

S-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, în raport cu cele menționate în mandatul european de arestare, constatându-se că nu sunt obiecții în ceea ce privește identitatea. De asemenea, avocatului ales al persoanei solicitate i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare tradus în limba română, persoana solicitată a fost informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, aducându-i-se la cunoștință și celelalte drepturi prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, inclusiv consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia - art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea. În esență, a solicitat să fie judecat de instanțele române, avocatul ales indicând motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că în fapt, la data de 18.05.2022, judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanță din Heidelberg, a emis în dosarul nr. x Gs 785/2022, un mandat european de arestare în vederea urmăririi și/sau al judecății, privindu-l pe cetățeanul român A., având la bază mandatul național de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunalul de primă instanță din Heidelberg.

Mandatul european de arestare se referă la 3 infracțiuni, arătându-se că în data de 03.04.2022, în jurul orei 16:50, s-a întâlnit cu martorul B. în Leimen, vizavi de CEC-ul din localitate, inculpatul A. urcând în autoturismul martorului. Inculpatul i-a spus martorului că a aflat de la C. că el i-ar fi insultat familia, cerându-i acestuia 1.000 euro pentru a restabili onoarea familiei sale. A. ar fi scos un cuțit din buzunar pe care l-ar fi poziționat în parte superioară a corpului martorului. Lovindu-se de refuzul martorului, inculpatul ar fi reiterat solicitarea, spunându-i că trebuie să-i plătească ori el ori C., suma de bani până la 18.04.2022, în caz contrar urmând să îi taie. Pentru a fi mai convingător, inculpatul ar fi lovit cu pumnul în care ținea cuțitul consola mașinii amenințând că îl va pedepsi pe martor dacă el sau Dan nu vor plăti. Ca urmare a refuzului martorului, A. ar fi solicitat 300 de euro de la martor, pe care acesta trebuia să îi remită până pe data de 08.04.2022.

În data de 04.04.2022, în jurul orei 18:00, la un cazino din Leimen, A. i-ar fi cerut martorului Dan, să-i plătească suma de 300 euro pentru că acesta din urmă i-ar fi jignit familia cu o zi înainte. Pentru a fi mai convingător, acesta ar fi scos din buzunar un briceag pe care l-ar fi deschis, amenințându-l pe martor că îi va tăia gâtul dacă nu îi va remite suma solicitată până vineri, 08.04.2022.

Miercuri, 12.04.2022, inculpatul s-a întâlnit din nou cu martorul Dan în apropierea supermarketului "D." din Leimen. Din senin, A. l-ar fi plesnit pe martor peste obrazul stâng, întrebându-l unde sunt banii lui. I-ar fi solicitat martorului să îi plătească 200 euro până a doua zi, dar martorul i-a spus că va primi salariul abia pe 25.04.2022. Persoana acuzată a acceptat ca martorul să-i remită 300 euro în data de 25.04.2022. Din cauza palmei primite martorul a suferit dureri, ceea ce inculpatul prevăzuse, acceptând această posibilitate.

S-a arătat că din mandatul european de arestare rezultă că faptele astfel descrise întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie cu șantaj de gravitate deosebită și o infracțiune de vătămare corporală intenționată.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României pentru alte fapte decât cele pentru care s-a emis mandatul european de arestare (în sensul că nu are calitatea de suspect/inculpat în vreun dosar penal) și nici pentru faptele menționate în mandat.

Pentru faptele menționate pedeapsa maximă privativă de libertate este de 15 ani închisoare, astfel cum rezultă din mandatul european de arestare.

În fața instanței, persoana solicitată A. nu a avut obiecții în ceea ce privește identitatea, dar a invocat că dorește să fie cercetat pentru aceste infracțiuni de către autoritățile judiciare române, indicând și motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Curtea a constatat că din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare.

S-a reținut că, în cauză, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 18.05.2022 îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar faptele care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de autoritățile judiciare din Republica Federală Germană, dau loc la predare.

Astfel, văzând dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004 și cuprinsul mandatului european de arestare, unde s-a bifat căsuța corespunzătoare infracțiunilor de șantaj și extorcare de fonduri, pentru cele două infracțiuni de tâlhărie cu șantaj de gravitate deosebită nici nu este necesară verificarea dublei incriminări.

Potrivit alin. (2) al art. 97 pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau încadrarea juridică a acesteia. Or, infracțiunea de vătămare corporală intenționată are corespondență în legislația românească - loviri și alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a reținut că, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Persoana solicitată a invocat motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004: când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Or, Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, motivul invocat de apărare fiind incident în situația în care mandatul european de arestare este emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Solicitarea persoanei solicitate ca urmărirea penală și judecarea presupuselor infracțiuni să fie efectuate de autoritățile judiciare române excedează prezentei proceduri, cererea de preluare a procedurilor penale fiind de competența statului străin (art. 131 și urm. din Legea nr. 302/2004), iar principiul ne bis in idem se opune inițierii unor proceduri penale de către autoritățile judiciare române din oficiu. S-a apreciat că nu există vreun motiv de refuz care să se circumscrie solicitării persoanei solicitate.

Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanță din Heidelberg la data de 18.05.2022.

Împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat contestație persoană solicitată A. invocând motivul de refuz la predare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 și următoarele din Legea 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării.

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de tâlhărie și extorcare de fonduri, prevăzute de secțiunile 255, 253 (1), 250 (2), 223 (1) și 230 din C. pen. german, pedepsite cu închisoarea de maxim 15 ani.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, reglementată prin dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracțiunea de vătămare corporală intenționată are corespondență în legislația română în infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește cele două infracțiuni de tâlhărie, acestea dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

Evaluând motivul de refuz invocat de persoana solicitată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Tribunalul Districtual Heidelberg - Republica Federală Germania, în dosarul nr. x Gs nr. x, vizează faza de urmărire penală, sens în care nu sunt incidente dispozițiile evocate - art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004

În egală măsură, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ, enumerate în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile necesare și suficiente, prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Ca urmare, se va reține că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 14.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 14.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM