ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile judiciare din Germania privind-o pe persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută 24 de ore de la 31.01.2024 până la 1.02.2024.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în privința persoanei solicitate A. (cetățean român), a fost emis, la data de 11.07.2020, de către un judecător din cadrul Judecătoriei Duisburg (Germania), un mandat național de arestare, cu nr. de referință al dosarului x, din care rezultă că persoana solicitată A. este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) și art. 52 din C. pen. german, infracțiune care este incriminată în legislația penală română prin disp. art. 233 C. pen. (tâlhărie), fiind îndeplinise condițiile prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, constând în aceea că în data de 10.07.2020, în jurul orei 12:10, împreună cu alți doi făptuitori necunoscuți s-a deplasat la filiala magazinului B., situată la adresa din Duisburger pe baza unei rezoluții infracționale adoptate împreună cu cei doi făptuitori necunoscuți, A. a extras din zona casei de marcat a filialei cinci pachete de țigări marca "x" în cuantum total de 56 euro. Două pachete le-a introdus la betelia pantalonilor trei pachete în buzunarul de la haină. Intenția sa a fost de a păstra pachetele de țigări pentru sine. După ce cele trei persoane au trecut de zona casei de marcat, ele au fost atenționate de către martorii C. și Giiven referitor la marfa furată. În urma acestui fapt, A. a vrut să se îndepărteze și a devenit agresiv. Când martorii l-au reținut pe acesta, A. a început să lovească în jur. Cu această ocazie l-a nimerit pe martorul C. la buza inferioară, aceasta începând imediat să sângereze.

Prin sentința penală nr. 12/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004 s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A.. S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A.. S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv.

Prin încheierea din data de 27.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, s-a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. și s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluției de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.

Astfel, Curtea a reținut că, în cauză, a fost admisă anterior o solicitare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., dispunându-se predarea acesteia.

Curtea a opinat că, în aceste condiții, nu poate fi formulată o nouă solicitare de punere în executare a aceluiași mandat european de arestare și de predare a persoanei solicitate deoarece o astfel de cerere a fost deja admisă, apreciind astfel că solicitarea parchetului este inadmisibilă.

În sensul imposibilității formulării și admiterii unei cereri de punere în executare a aceluiași mandat european de arestare par a fi și concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public, procurorul de ședință susținând că ar trebui să se dispună din nou arestarea în vederea predării și făcând trimitere în acest sens la dispozițiile art. 113 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit acestui text de lege, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare bazat pe aceleași fapte, (spre deosebire de forma anterioară a legii care făcea referire la un viitor mandat de arestare, în prezent textul permite și predarea în baza aceluiași mandat).

Din interpretarea acestui text de lege se observă că strict juridic este posibilă predarea persoanei solicitate și în cazul în care aceasta se află în stare de libertate, putând exista excepții de la regula potrivit căreia persoana predată se află în stare de arest la momentul în care este preluată de statul solicitant.

Fără a contesta posibilitatea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de a solicita din nou arestarea persoanei solicitate în vederea predării, Curtea a apreciat însă că acest lucru nu se poate realiza în prezentul cadru procesual. După cum se observă și din adresa de înaintare, Curtea de Apel București a fost sesizată cu o cerere de punere în executare a unui mandat european de arestare, nu cu o cerere de arestare în vederea predării. În conținutul sesizării se face referire la art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, text care reglementează arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, o măsură anterioară dispunerii predării. Din conținutul sesizării scrise se constată în mod clar că s-a solicitat din nou punerea în executare a unui mandat european și parcurgerea întregii proceduri din Legea nr. 302/2004 (arestare provizorie, examinarea condițiilor de predare, ș.a.m.d.), deși cu privire la acel mandat se dispusese anterior o soluție.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărării asupra contestației formulate, precum și poziția intimatului persoană solicitată din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 12/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, luându-se act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A., s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A. și predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 07.01.2021-21.01.2021.

Ulterior, prin încheierea din data de 27.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, s-a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. și s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluției de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.

În cauza pendinte, la data de 01 februarie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania pe numele persoanei solicitate A. cetățean român, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și vătămare corporală, fapte prev. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) și art. 52 din C. pen. german, infracțiune ce este incriminată în legislația penală română prin disp. art. 233 C. pen. (tâlhărie), fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În contextul prezentat, Înalta Curte apreciază că, deși sesizarea a avut loc în temeiul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, parchetul reținând că există o semnalare în vederea arestării, în fapt, aceasta constituie o nouă cerere de predare a cetățeanului român A. în baza aceluiași mandat european de arestare, prima procedură de predare a acestuia, încuviințată prin sentința penală definitivă nr. 12 din 21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021, fiind întreruptă în faza de executare a dispoziției de predare, ca urmare a faptului că preluarea persoanei solicitate nu a avut loc din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, respectiv din cauza stării de sănătate a persoanei solicitate A. care, potrivit adresei nr. x/18.03.2021 emisă de Penitenciarul Spital București Jilava, suferă de tuberculoză secundară pulmonară și prezintă risc epidemiologic.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania pe numele persoanei solicitate A., există o hotărâre definitivă, și anume, sentința penală nr. 12/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare menționat.

Totodată, se constată că, în prezenta cauză s-a solicitat punerea în executare a aceluiași mandat european de arestare ce a format obiectul analizei instanței în anul 2021 și care vizează aceeași persoană solicitată, respectiv A., pentru aceleași fapte. Drept urmare, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte nu mai este posibilă desfășurarea aceleiași proceduri judiciare împotriva aceleiași persoane și pentru aceeași situație juridică întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, invocate de către contestatorul parchet, Înalta Curte reține, similar instanței de fond, că potrivit acestui text de lege, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare bazat pe aceleași fapte (spre deosebire de forma anterioară a legii care făcea referire la un viitor mandat de arestare, în prezent textul permite și predarea în baza aceluiași mandat).

Prin urmare, se constată că este posibilă predarea persoanei solicitate și în cazul în care aceasta se află în stare de libertate, putând exista excepții de la regula potrivit căreia persoana predată se află în stare de arest la momentul în care este preluată de statul solicitant, ca în cauza pendinte.

Față de considerentele arătate anterior, constatând ca legală și temeinică hotărârea contestată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024(363/2024), privind pe intimatul-persoană solicitată A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024(363/2024), privind pe intimatul-persoană solicitată A..

Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2024.