ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2024

Ședința publică din data de 27 august 2024

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorităților judiciare germane și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data 27.06.2024 de Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referință nr. x, pe numele persoanei solicitate A.

Totodată, în temeiul art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată și art. 12 din Decizia- Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 13.08.2024 și până la data de 11.09.2024, inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare germane.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autoritățile judiciare germane) pe o durată de 24 ore, începând cu data de 31.07.2024, ora 10

20

, până la data de 01.08.2024, ora 10

20

și arestată provizoriu de la data de 31.07.2024 până la data de 14.08.2024, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

În temeiul art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a comunicat câte o copie de pe prezenta hotărâre autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

S-a solicitat autorităților judiciare din Germania respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum și în art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Pentru a hotărî astfel, prima a reținut că, la data de 31.07.2024 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.06.2024 de autoritățile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referință nr. x, față de cetățeanul român A..

În acest sens, la data 27.06.2024 autoritățile judiciare din Germania - respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A..

Mandatul european de arestare a avut la bază mandatul național de arestare emis la data de 15.12.2023, în dosarul nr. x Gs 6350/23, în vederea cercetării sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prevăzută de art. 249 din C. pen. german.

Cu privire la situația de fapt, s-a constatat că autoritățile judiciare din Germania au reținut faptul că la data de 17.11.2021, în timp ce se afla în spațiul comercial B., persoana solicitată a împins martorul doamna M. și a sustras o poșetă care se afla pe masă, părăsind magazinul pentru a păstra conținutul poșetei cu 700 de euro.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt fapte ce dau naștere la predare, potrivit articolului 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, fiind sancționate cu o pedeapsă de cel puțin 3 ani închisoare - nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, dar sunt și prevăzute de legislația română în dispozițiile prev. de art. art. 233

C. pen. pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi,

Astfel, din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezentă în instanță, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, despre consimțământul acesteia întocmindu-se un proces-verbal conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, situație în care predarea sa către autoritățile judiciare germane va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Față de natura și gravitatea infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, curtea de apel a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A. și că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, Curtea de Apel Galați a admis cererea autorităților judiciare din Germania și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

De asemenea, conform art. 104 alin. (6) și art. 104 alin. (11) teza finală din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, odată cu executarea mandatului european de arestare s-a dispus și arestarea persoanei solicitată, apreciindu-se că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 și art. 226 din C. proc. pen.

Ținând cont de gravitatea faptelor presupus a fi comise de persoana solicitată, de modalitatea și împrejurările săvârșirii așa cum sunt descrise în mandatul european de arestare, s-a apreciat că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, privarea sa de libertate este necesară pentru procedura de punere în executare a mandatului, cererea de luare a măsurii arestului la domiciliu fiind nefondată.

În acest sens, prima instanță a precizat că dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fac referire la pronunțarea prin sentință asupra arestării și predării persoanei solicitate, nefăcând vreo trimitere la alte măsuri preventive în această fază.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autoritățile judiciare din Germania.

În acest sens a precizat faptul că nu a fost informată și nu a fost citată prealabil de autoritățile germane în legătură cu existența acestui dosar privind infracțiunea pentru care este cercetată, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil și posibilitatea de a avea un avocat care să îi reprezinte interesele în cunoștință de cauză potrivit dispozițiilor art. 21 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, a arătat faptul că, prin intermediul apărătorului ales a efectuat demersuri în vederea acoperiii prejudiciului reținut în cauză, astfel încât fapta pentru care este cercetată nu reprezintă gravitatea prevăzută de lege pentru o asemenea procedură.

În fine, contestatoare-persoană solicitată, prin intermediul apărătorului ales, a precizat faptul că aceasta face obiectul unor cercetări penale în dosarul nr. x/2024 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila astfel încât, în cauză, s-ar impune amânarea predării către autoritățile judiciare germane.

Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, precizând că, nu există nicio dovadă că ar intenționa să se sustragă precum și faptul că prezintă suficiente garanții pentru a sta în arest la domiciliu, respectiv un domiciliu stabil, o familie stabilă și este însărcinată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data 27.06.2024 în dosarul de referință nr. x, că acesta a fost emis de Judecătoria Tiergarten, Berlin în baza unui mandat național de arestare al aceleiași instanțe din data de 15.12.2023, în dosarul nr. x Gs 6350/23, în vederea cercetării persoanei solicitate A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 249 din C. pen. german.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 13 august 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal din data de 13.08.2024 aflat la dosarul instanței de fond.

Deopotrivă, se observă că, în speță, nu a a fost invocat de apărare și nici nu este incident vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Astfel, se constată că lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege, aceeași fiind situația și în ceea ce privește starea de sănătate invocată de contestatoare.

În plus, se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana solicitată nu este afectată.

Astfel, referitor la motivele de critică formulate de contestatoare prin intermediul memoriului depus la dosarul cauzei, Înalta Curte arată faptul că prin predarea către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, persoana solicitată are posibilitatea să susțină personal în fața acestora faptul că intenționează să achite prejudiciul și să solicite lăsarea sa în libertate, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Referitor la eventuala incidență a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 conform cărora în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei, Înalta Curte arată faptul că aceste demers nu este unul imperativ, ci facultativ, fiind lăsat la aprecierea instanței învestite cu soluționarea cererii privind executarea mandatului european de arestare.

În lipsa menționării în lege a unor criterii în funcție de care instanța învestită cu cererea de executare a unui mandat european de arestare trebuie să decidă asupra predării persoanei solicitate sau, după caz, asupra amânării predării, aceasta urmează a lua în considerare complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive, situația personală a persoanei solicitate.

Astfel, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că mandatul european de arestare emis de autoritățile germane, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză penală pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Ținând seama de faptul că, cauza penală instrumentată de autoritățile judiciare din România vizează infracțiuni de o gravitate mai redusă decât cea care face obiectul mandatului european de arestare, de stadiul procesual incipient al acestei cauze, de împrejurarea că persoana solicitată A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, Înalta Curte precizează că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei penale indicată, iar această amânare ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare germane și implicit ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză.

Referitor la motivul de critică, invocat de apărare, prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România", Înalta Curte reține că nu are incidență în cauză întrucât, pe de o parte, acesta nu poate fi analizat în actuala procedură ce are ca obiect punerea în executarea unui mandat european de arestare în vederea efectuarii de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 249 din C. pen. german., iar, pe de altă parte, predarea contestatoarei se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în fața autorităților judiciare germane, cu respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil, care implică și participarea persoanei acuzate in personam la proces.

Așadar, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

În fine, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 27.06.2024 de autoritățile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Tiergarten, Berlin, în dosarul de referință nr. x, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea-persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatoarea-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea - persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 13 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 august 2024.