ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 826/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 205/F din 01 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5), (6) și art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania la data de 11.09.2024 (Amtsgericht Oberhausen – Judecătoria Oberhausen), pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predare, conform declarației acesteia din data de 01 noiembrie 2024.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea predării, începând cu data de 18 octombrie 2024 până la 24 octombrie 2024.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 19.10.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2024, sesizarea nr. 29224/II-5/2024 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania la data de 11.09.2024 împotriva persoanei solicitate A., cetățean român, urmărit pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german.

În cuprinsul sesizării s-a mai arătat că împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 18.10.2024, ora 17:10, până la data de 19.10.2024, ora 17:10, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 111/2024.

La termenul din 19.10.20242, instanța a pus în discuție cererea Ministerului Public de luare a măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile față de persoana solicitată și, prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a admis această cerere și a dispus arestarea provizorie față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu 19.10.2024 până la data de 02.11.2024, inclusiv.

Totodată, constatând că la dosarul cauzei nu exista decât semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen cu privire la persoana solicitată, instanța a acordat un termen pentru depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română.

Prin decizia penală nr. 782/24.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2024, a fost admisă contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii/DL din 19.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024, a fost desființată, în parte, încheierea contestată și rejudecând, a fost revocată măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată A..

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 211 și următoarele din C. proc. pen., s-a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24 octombrie 2024 până la data de 22 noiembrie 2022, inclusiv.

După depunerea mandatului european de arestare tradus în limba română la dosarul cauzei și comunicarea lui către persoana solicitată, la termenul din 01.11.2022, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a arătat că nu are obiecții privind identitatea, că nu este de acord să fie predat către autoritățile germane, că nu înțelege să renunțe la regula specialității, precum și că, în eventualitatea în care va fi condamnat de către autoritățile germane, dorește să execute pedeapsa pe teritoriul României.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Astfel, din mențiunile cuprinse în actele emise de autoritățile germane (mandat european de arestare) rezultă că Judecătoria din Oberhausen a emis la data de 11.09.2024 un mandat european de arestare împotriva persoanei solicitate A., cetățean român.

În sarcina persoanei solicitate s-a reținut că, este urmărită internațional pentru comiterea a 4 infracțiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german, constând în aceea că, suspectul A. a format o bandă împreună cu co-suspecții Buftea și B., precum și cu alți complici neidentificați, în scopul de a fura produse cosmetice scumpe din mai multe filiale "C.", în grupuri de compoziție variabilă, și de a vinde ulterior aceste produse cosmetice cu profit pentru a-și acoperi cheltuielile de trai. În acest context, au acționat în baza unei împărțiri a sarcinilor.

De obicei, co-suspectul Buftea era cel care intra primul în filială și lua bunurile de pe rafturi, urmat de suspectul A. sau alți complici, care aveau asupra lor genți termoizolante, special adaptate, în care aceștia introduceau articolele.

Ulterior, ieșeau din zona de intrare cu bunurile, fără a le plăti.

În continuare s-a arătat că s-a dovedit faptul că suspectul A. a fost implicat cel puțin în următoarele infracțiuni, anume la data de 28/08/2023 în Bocholt, Germania, bunuri furate în valoare de 943,45 EUR, la data de 04.09.2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 1515,25 EUR, la data de 18/10/2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 969,77 EUR, iar la data de 18/10/2023 în Lennestadt, Germania, bunuri furate în valoare de 1407, 27 EUR.

Curtea a reținut că mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004. Totodată, a constatat că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, descrise de autoritățile germane în mandatul european de arestare, se regăsesc menționate la art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, dând loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări. În plus, faptele menționate au echivalent în legea penală română, reprezentând infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 din C. pen. și infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., ambele pedepsite cu închisoarea de cel puțin 3 ani.

Curtea a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării, dintre cele prevăzute la art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Împrejurările invocate de avocatul persoanei solicitate, în sensul că bunurile sustrase au fost aduse pe teritoriul României, iar potrivit legii române, prin locul săvârșirii faptei se are în vedere atât locul unde s-a comis fapta, cât și locul unde s-a produs urmarea imediată a acesteia, nu se înscriu în rândul motivelor de refuz de executare a mandatului european de arestare.

Nici argumentul în sensul că urmează să achite prejudiciul și să solicite o împăcare cu persoanele vătămate nu reprezintă un element care să poată fi luat în considerare în prezenta procedură, nefiind un motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, prin apărător ales, solicitând prin motivele scrise, admiterea contestației, iar pe cale de consecință respingerea cererii parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.

A invocat existența în cauză a motivului facultativ de refuz a executării mandatului prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată a declarat că "bunurile sustrase de pe teritoriul Germaniei au fost aduse pe teritoriul României", potrivit procesului-verbal încheiat de Curtea de Apel București la data de 01.11.2024 .

Astfel, urmările faptelor ce formează obiectul mandatului european de arestare s-au produs pe teritoriul României, iar potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., România constituie loc al săvârșirii faptelor, organele judiciare române având competența să judece faptele cercetate de autoritățile germane, întrucât competența după teritoriu este determinată printre altele și de locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce constituie motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Judecătoria din Oberhausen la data de 11.09.2024 pentru comiterea a 4 infracțiuni de furt agravat de tip grup organizat prevăzute de art. 242 I, 243 I, 244 I, 244 a, 25 II, 53 din C. pen. german.

În fapt, în esență, s-a reținut că suspectul A. a format o bandă împreună cu co-suspecții Buftea și B., precum și cu alți complici neidentificați, în scopul de a fura produse cosmetice scumpe din mai multe filiale "C.", în grupuri de compoziție variabilă, și de a vinde ulterior aceste produse cosmetice cu profit pentru a-și acoperi cheltuielile de trai. În acest context, au acționat în baza unei împărțiri a sarcinilor.

De obicei, co-suspectul Buftea era cel care intra primul în filială și lua bunurile de pe rafturi, urmat de suspectul A. sau alți complici, care aveau asupra lor genți termoizolante, special adaptate, în care aceștia introduceau articolele.

Ulterior, ieșeau din zona de intrare cu bunurile, fără a le plăti.

S-a arătat că s-a dovedit faptul că suspectul A. a fost implicat cel puțin în următoarele infracțiuni, anume la data de 28/08/2023 în Bocholt, Germania, bunuri furate în valoare de 943,45 EUR, la data de 04.09.2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 1515,25 EUR, la data de 18/10/2023 în Olsberg, Germania, bunuri furate în valoare de 969,77 EUR, iar la data de 18/10/2023 în Lennestadt, Germania, bunuri furate în valoare de 1407, 27 EUR.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și fac obiectul mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Germania sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, infracțiunile enumerate la pct. 1-32, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări.

Deși nu se impune verificarea acestei condiții, Înalta Curte constată că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Germania corespund unor fapte incriminate și de legea penală română, respectiv "constituirea unui grup infracțional organizat" prevăzut de art. 367 din C. pen. și infracțiunea de "furt calificat" prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că mandatul european de arestare emis de Judecătoria din Oberhausen la data de 11.09.2024 cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeași lege.

În privința împrejurării că bunurile sustrase de persoana solicitată ar fi fost aduse în România, iar autoritățile judiciare române ar fi competente să efectueze cercetările în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt fondate, nefiind incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004. Astfel, potrivit conținutul mandatului european de arestare, faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au fost comise pe teritoriul Germaniei, nefiind date că rezultatul infracțiunii s-ar fi produs pe teritoriul României. Totodată, Înalta Curte consideră că acest aspect nu prezintă relevanță, în condițiile în care, chiar dacă s-ar constata că rezultatul s-a produs pe teritoriul românesc, fiind un motiv facultativ de refuz nu ar fi oportună opoziția la executarea mandatului european deoarece cauza este instrumentată de mai mult timp de autoritățile judiciare germane, sesizate cu comiterea mai multor infracțiuni.

În consecință, concluzionând că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă exigențele de legalitate și temeinicie.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 205/F din data de 01 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 205/F din data de 01 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.