ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 910/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primul ciclu procesual,

Prin sentința penală nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. au fost admise contestațiile la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a Penală și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentintei penale nr. 12F/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republ. privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a dipus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare, în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința penală nr. 12/F din data de 21 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a Penală s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 10 decembrie 2020, de judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania și predarea persoanei solicitate A..

Împotriva aceleiași sentințe, Ministerul Public a formulat contestație la executare întemeiată pe disp.art. 598 alin. (1) lit. c)teza a II-a C. proc. pen., prin care a solicitat instanței investite să constate că predarea persoanei solicitate A. prin punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 10 decembrie 2020, de judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, nu s-a putut realiza din cauza restricțiilor generate de pandemia Covid 19 și, ulterior, din pricina stării de sănătate a persoanei solicitate diagnosticate cu tuberculoză pulmonară secundară.

Prin sentința penală nr. 41/F din data de 22 martie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, în baza art. 597 alin. (4) C. proc. pen., ca nefondată, contestația formulată de Biroul Executari Penale din cadrul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a II-a Penală împotriva executării sentinței penale nr. 12/F din 21 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - sectia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 378 din data de 16 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a admis contestația și a desființat sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu precizarea că în rejudecare prima instanță va proceda la soluționarea ambelor contestații la executare formulate în cauză, în condițiile asigurării asistenței juridice obligatorii a intimatului persoană solicitată A. și a evaluării aspectelor de netemeinicie invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în prezenta contestație.

Al doilea ciclu procesual:

Prin sentința penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București – secția a II-a Penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A. și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat și vătămare corporală, prev. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) și art. 52 din C. pen. .

Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, precum și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 07.01.2021-21.01.2021. La data de 21.01.2021 a fost emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 4/eaw/21.01.2021.

Totodată, prin încheierea din 27.05.2021 dată în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă la data de 28.05.2021, măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. a fost revocată.

În acest cadru, instanța a reținut că persoana solicitată A. a fost pusă în libertate la data de 28.05.2021, astfel cum rezultă din adresa nr. x/28.05.2021 a Penitenciarului Spital Jilava.

În plus, a reținut că la data de 01.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus sesizarea Curții de Apel București, în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania față de persoana solicitată A., pentru luarea măsurii arestării și predării persoanei solicitate.

Prin sentința penală nr. 14/F din data de 01.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile din Germania privind persoana solicitată A.. În motivarea sentinței s-a reținut că sesizarea Curții de Apel București a fost făcută printr-o cerere de punere în executare a unui mandat european de arestare, nu printr-o cerere de arestare în vederea predării, iar din conținutul sesizării scrise se constată în mod clar că s-a solicitat din nou punerea în executare a unui mandat european și parcurgerea întregii proceduri din Legea nr. 302/2004 (arestare provizorie, examinarea condițiilor de predare, ș.a.m.d.), deși cu privire la acel mandat se dispusese anterior o soluție.

Prin decizia penală nr. 124 din data de 13.02.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin sesizarea formulată în prezenta cauză (dosar x/2024 format ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare), Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat pe calea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., punerea în executare a sentinței penale nr. 12/21.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021 și dispunerea măsurii arestării numitului A., persoană solicitată în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva hotărârii penale se poate când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestația la executare constituie remediul juridic prin intermediul căreia sunt soluționate anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite cu prilejul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea schimba sau modifica soluția ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare și dispunerea predării persoanei solicitate are, ca efect automat, luarea măsurii arestării persoanei ce urmează a fi predată, privarea de libertate a acesteia fiind de esența demersurilor ulterioare realizate de lucrătorii de poliție pentru remiterea persoanei în cauză către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, lipsa dispoziției de arestare constituie o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, împrejurare care se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen.

Cât privește durata arestării în vederea predării, Curtea a reținut că deși Legea nr. 302/2004 nu prevede o perioadă pentru care se poate dispune această măsură, dispozițiile generale ale legii procesual penale române, aplicabile în lipsa unei reglementări speciale, prevăd o durată a arestării de cel mult 30 de zile, nefiind posibilă privarea de libertate sine die și nici lăsarea duratei privării de libertate la aprecierea autorităților implicate în procesul de predare.

Împotriva sentinței penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea contestației, în esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată A. a arătat că potrivit procesului-verbal de extrădare din data de 6 decembrie 2024 persoana solicitată A. a fost predată către autoritățile din Germania.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. extrădată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a admis contestațiile la executare formulate de Biroul "Executări penale" al Curții de Apel București, secția a II-a penală, și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentintei penale nr. 12F/21.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.

Astfel, prin sentința penală nr. 14/F din data de 01.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autoritățile din Germania privind persoana solicitată A.), definitivă prin decizia penală nr. 124 din data de 13.02.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

De asemenea, prin sentința penală nr. 12/F din data de 21 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București – secția a II-a Penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004 a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A..

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România

Totodată, prin încheierea din data de 27.05.2021 Curtea de Apel București, secția II-a penală, a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. și a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluției de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.

În acest context, instanța de control judiciar reține că motivul ce a stat la baza împiedicării predării contestatorului către autoritățile străine nu mai subzistă, aspect ce atrage incidența motivului de contestație la executare invocat.

În prezenta cauză, persoana extrădată A. se află sub măsura arestului dispus în vederea predării, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate, în vederea predării".

Prin urmare, dispozițiile legale amintite stabilesc că în situația în care instanța admite cererea de extrădare, potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei extrădate în vederea predării este obligatorie.

Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziției de admitere a cererii de extrădare, situație oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.

Aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluționării cererii de extrădare și până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prevăzută în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării. În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, instanța neputând analiza oportunitatea sau necesitatea acestei măsuri din perspectiva dispozițiilor C. proc. pen. referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit și o garanție că lipsirea de libertate a persoanei nu este arbitrară.

Sub acest aspect, termenul de 180 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), este un termen substanțial și se referă la arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, în cursul soluționării cererii de extrădare, durata totală a acesteia neputând depăși, conform dispozițiilor respective, acel termen.

Ca atare, după rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluționare în sensul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Aceste dispoziții privesc arestarea provizorie și sesizarea instanței, după cum arată și denumirea marginală și vizează arestarea provizorie și prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluționare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004.

După rămânerea definitivă a sentinței privind extrădarea, devin incidente dispozițiile art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei extrădate prin sentința definitivă, fiind reglementate situații în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către autoritățile statului solicitant, intervenind o altă categorie de termene care vizează predarea.

Pe cale de consecință, după pronunțarea sentinței definitive privind extrădarea, aceasta nu a fost pusă în executare ca urmare a restricțiilor generate de pandemia de Covid 19 și, ulterior, din pricina stării de sănătate a persoanei solicitate diagnosticate cu tuberculoză pulmonară secundară, nefiind astfel fixat de către autoritățile solicitante și solicitate o dată a predării, astfel încât termenele menționate de art. 43 alin. (7) și art. 57 alin. (5) din Legea 302/2004 nu au început să curgă.

Or, în cauza de față, a fost deja admisă cererea de extrădare, prin sentința definitivă a instanței române, fiind aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate, în vederea predării și, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege (potrivit căruia, în caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fiind aplicabile, sub acest aspect, dispozițiile art. 56 alin. (3) din lege - care prevăd că, dacă data predării nu este fixată în termen de 15 zile, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române trebuie să informeze asupra demersurilor făcute și motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acel interval).

Predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Ca atare, lipsa dispoziției de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care, în substanța sa, presupune punerea persoanei extrădate la dispoziția autorităților statului solicitant.

Impedimentul se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în acest caz, arestarea dă doar conținut sentinței definitive de extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei hotărâri.

Fiind vorba despre o ingerință a autorităților într-un drept fundamental al persoanei extrădabile, în acord cu prevederile și jurisprudența CEDO, s-a apreciat că măsura se caracterizează prin proporționalitate, prin raportare la scopul urmărit – acela de a se asigura buna desfășurare a procedurii de predare, ca urmare a admiterii cererii de extrădare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2024.