ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, s-a constatat că noua dată pentru predarea persoanei solicitate A., stabilită de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și de autoritățile statului emitent, este 1 aprilie 2021, predarea urmând a fi realizată în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În baza art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A., până la data predării efective, însă nu mai mult de 30 de zile, respectiv până la data de 9 aprilie 2021, inclusiv.

Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A..

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10 decembrie 2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, și, totodată, predarea acestuia către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21 ianuarie 2021 la 19 februarie 2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 7 ianuarie 2021 - 21 ianuarie 2021.

La 27 ianuarie 2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat la dosar solicitarea autorităților judiciare germane, transmisă prin intermediul Biroului Național Sirene, de prelungire a termenului predării până la data de 1 martie 2021, deoarece misiunea de preluare nu poate fi organizată mai devreme din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei COVID-19.

Prin Încheierea de ședință din 4 februarie 2021, s-a constatat că noua dată pentru predarea persoanei solicitate A., stabilită de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și de autoritățile statului emitent, este 1 martie 2021, predarea urmând a fi realizată în termen de 10 zile de la noua dată convenită. În baza art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A., până la data predării efective, însă nu mai mult de 19 de zile, respectiv până la data de 10 martie 2021, inclusiv.

La 10 martie 2021 au fost înaintate instanței adrese ale Biroului Național Sirene și ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru a aprecia asupra măsurii arestării în vederea predării, atașându-se și formularul M prin care autoritățile germane au solicitat un nou termen de predare de 4 săptămâni de la data de 11 martie 2021. Totodată, s-a depus adresa Centrului de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Călărași, precizându-se că persoana solicitată a fost identificată ca fiind suspectă de anumite probleme de sănătate pe durata privării de libertate, motiv pentru care a fost transferată la Spital Penitenciar Jilava-București, în vederea examinărilor de specialitate. Ulterior, persoana solicitată a revenit în centru. La data de 10 martie 2021 Spital Penitenciar Jilava-București a solicitat transferarea persoanei solicitate pentru repetarea anumitor investigații medicale, fiind anexată adresa acestora.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate și raportându-se la dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că situația generată de pandemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea cetățeanului român A. nu s-a putut realiza în intervalul de timp stabilit. De) asemenea, a observat că, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritățile au convenit un nou termen de predare, respectiv 1 aprilie 2021.

În atare situație, constatând că, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, respectiv din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul pandemiei COVID-19, preluarea persoanei solicitate nu a avut loc în termen de 10 zile de la data de 1 martie 2021 și că sunt respectate condițiile impuse de dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de cetățeanul român A., măsură care nu a depășit durata maximă de 180 de zile prevăzută de textul de lege menționat și care este necesară în vederea asigurării predării efective a persoanei către autoritățile germane.

Curtea a constatat inadmisibilă cererea persoanei solicitate A. de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu o măsură preventivă mai blândă (arest la domiciliu ori control judiciar), sens în care a făcut trimitere la dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, din care rezultă că, în faza de executare a hotărârii definitive de predare a persoanei solicitate către statul solicitant, singura măsură preventivă ce se poate lua este arestarea în vederea predării, doar astfel putând fi asigurată predarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., învederând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că a stat un timp îndelungat în arest preventiv, că are 5 copii în întreținere și dorește să fie alături de familia sa și să o susțină financiar, precum și că vrea să își pregătească apărarea și să își angajeze un avocat care să îl reprezinte în fața autorităților germane, întrucât acuzațiile care i se aduc nu sunt dovedite.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, precum și cele ale alin. (10) al aceluiași articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, și că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că, în situația în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voința autorităților implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăși 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că, în speță, prin Sentința penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A.. Ca urmare, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10 decembrie 2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele cetățeanului român A. și, totodată, predarea acestuia către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21 ianuarie 2021 la 19 februarie 2021, inclusiv, și s-a constatat că aceasta a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 7 ianuarie 2021 - 21 ianuarie 2021.

Ulterior, măsura preventivă a fost menținută la 4 februarie 2021.

De asemenea, se reține că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 28/II-5/2021 din 10 martie 2021, adresa nr. x din 10 martie 2021 a Biroului Național Sirene și formularul M primit de la Biroul Sirene Germania), rezultă că autoritățile judiciare din statul emitent au solicitat prelungirea termenului pentru predare pentru încă patru săptămâni, din cauza măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19, cu consecința prelungirii măsurii arestării în vederea predării dispuse față de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 113 alin. (2) și art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 și a menținut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, respectiv până la 9 aprilie 2021, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voința autorităților implicate, respectiv de măsurile de siguranță luate la nivel internațional în contextul nefavorabil generat de evoluția rapidă a pandemiei de COVID-19.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată, respectiv 7 ianuarie 2021, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepășind durata maximă de 180 de zile. Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apărării referitoare la iminenta depășire a acestei durate maxime.

Deopotrivă, Înalta Curte arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviințării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, așa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autoritățile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare se poate face doar în stare de arest preventiv. În aceste condiții, Înalta Curte arată că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Totodată, se impune a se sublinia că aspectele referitoare la temeinicia acuzațiilor excedează analizei în procedura de față, care se limitează, așa cum, de altfel, s-a și arătat anterior, strict la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de legea specială pentru menținerea arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale din 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.

GGC - CP