ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm (Amtsgericht Ulm), privind executarea unui mandat european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referință nr. x, cu privire la persoana solicitată A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Germania, sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Germania, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 05.04.2024 până la data de 04.05.2024 inclusiv.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu și-a dat consimțământul la predarea către autoritățile judiciare din Germania și că nu a renunțat la efectele regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută prin ordonanța nr. 1058/II/5/2024 din 27.03.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru o durată de 24 de ore, începând cu 27.03.2024 ora 12:41 până la 28.03.2024, ora 12:41.

S-a constatat că prin încheierea din 28.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin necontestare, persoana solicitată a fost arestată provizoriu pentru o durată de 15 zile de la 28.03.2024 la 11.04.2024 inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

La 28.03.2024 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Național din Germania privind arestarea persoanei solicitate A., împotriva căruia s-a emis de autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm - un mandat european de arestare.

În conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a procedat la identificarea persoanei solicitate și i-a adus la cunoștință semnalarea emisă pe numele său, precum și drepturile pe care le are în cadrul procedurii privind executarea mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a fost audiată în prezența apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 101 din Legea nr. 302/2004, prin ordonanța nr. 1058/II/5/2024 din data de 27.03.2023, procurorul a dispus reținerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore, începând cu 27.03.2024 ora 12:41 până la 28.03.2024, ora 12:41. În baza art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău i-a adus la cunoștință persoanei solicitate motivele reținerii.

În conformitate cu prevederile art. 102 din Legea nr. 302/2004, cu adresa din 27.03.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea arestării și predării persoanei solicitate, potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 28.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin necontestare, persoana solicitată A. a fost arestată provizoriu pentru o durată de 15 zile de la 28.03.2024 la 11.04.2024 inclusiv. Totodată, s-a fixat termen de judecată la 05.04.2024 pentru atașarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a mandatului european de arestare.

La 03.04.2024 a fost înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referință nr. x de autoritățile judiciare din Germania și traducerea în limba română.

În referatul procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-au arătat că, la 08.02.2024, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost înregistrată lucrarea având ca obiect semnalarea în SIS introdusă de Biroul Sirene Național din Germania la 06.02.2024, ca urmare a mandatului european de arestare emis la 23.03.2023, în baza mandatului național de arestare emis la 07.03.2023 de către Tribunalul Distictual Ulm, în dosarul cu nr. de referință x, pe numele persoanei solicitate - cetățean român A.. Persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de întreținere de relații sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german.

La 27.03.2024, numitul A. a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, unde a fost identificat, stabilindu-se identitatea dintre persoana sa și cea care face obiectul mandatului. Acestuia i s-au adus la cunoștință conținutul mandatului, precum și drepturile pe care le are în cadrul procedurii privind executarea mandatului european de arestare. Totodată, a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu. A. a declarat că a înțeles conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, însă nu a dorit să dea declarație cu privire la acuzația formulată de autoritățile judiciare din Germania.

S-a reținut că persoana solicitată are afaceri judiciare pe teritoriul României, fiind cercetat în dosarul penal nr. x/2023 al Judecătoriei Moinești, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu termen la 17.04.2024.

Din informațiile existente nu rezultă că persoana solicitată ar fi fost condamnată definitiv pentru aceleași fapte de către autoritățile judiciare din România sau de către autoritățile altui stat membru UE, infracțiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România, iar persoana care este supusă mandatului european de arestare răspunde penal, raportat la vârsta acestuia la data săvârșirii faptelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm au emis la 23.03.2023 un mandat european de arestare, în dosarul cu referință nr. x, împotriva persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea de infracțiuni de întreținere de relații sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german.

În fapt, în mandatul european de arestare s-a reținut că, în dimineața zilei de 10.07.2022, după ora 09:45, victima B. s-a dus să se întâlnească cu C. în barul "D." de pe strada x, 16, Goppingen, unde era prezent și suspectul A.. C. i-a oferit cocktail-uri cu vodka, cât și cocaină. După ce victima a consumat două sau trei pahare de vodkă și o unitate de cocaină în toaleta bărbaților, C. i-a spus să îl urmeze în subsol ca să consume cocaină acolo. Victima s-a dus împreună cu C. și suspectul. C. i-a lăsat singuri pe cei doi acolo. Apoi, suspectul a început să o dezbrace și a început să o sărute împotriva voinței ei. El a împins victima la podea astfel încât victima a avut o poziție de îngenunchiere în fața lui, el și-a dat jos pantalonii și chiloții și i-a spus victimei să facă sex oral. Pentru o perioadă de aproximativ 2 minute victima i-a făcut sex oral suspectului. Ea a declarat că nu și-a dorit să facă acest lucru și a încercat să se ridice și să fugă. Totuși, suspectul nu a lăsat-o, împingând-o cu putere de mai multe ori, ordonându-i în limba engleză să nu se oprească până când nu ejaculează. Suspectul a ridicat victima, a împins-o cu partea de sus a corpului de o cutie, a stat în fața ei și i-a penetrat vaginul cu penisul. În timp ce a avut relații sexuale neprotejate până când a ejaculat, el i-a pus mâna în mod repetat în jurul gâtului și a strâns-o.

Potrivit legii penale din Germania, fapta descrisă anterior este pedepsită cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Fapta reținută în sarcina persoanei solicitate are corespondent în legislația penală română, fiind incriminată ca infracțiune de viol, prevăzută de art. 218 C. pen.

Infracțiunea de viol pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autoritățile judiciare din Germania este enumerată de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în categoria infracțiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiției privind dubla incriminare, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, condiție îndeplinită în cauza de față (fapta fiind menționată la art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004).

În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanței și i s-a adus la cunoștință despre existența mandatului european de arestare, asupra conținutului acestuia, a posibilității de a consimți la predare către statul solicitant și de a renunța la regula specialității.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă, dar după finalizarea procesului penal în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Moinești în care este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Bacău a considerat că această manifestare de voință a persoanei solicitate reprezintă un consimțământ condiționat la predare, ce echivalează cu lipsa unui acord la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare cu a cărei executare a fost învestită instanța în cauză.

De asemenea, instanța i-a dus la cunoștință persoanei solicitate prevederile art. 117 din Legea nr. 302/2004 și aceasta a declarat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deținută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță ori supusă oricărei alte restricții de libertate, pentru fapte comise anterior predării în baza mandatului european de arestare, cu excepția celei care face obiectul acestui mandat.

Instanța învestită cu soluționarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât și cele opționale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nicidecum să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritățile judiciare germane și a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării. Nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale și a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfășurării cercetării penale poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Germania. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunțe nici asupra oportunității emiterii unui asemenea mandat.

Curtea de Apel Bacău a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, obligatorii sau opționale, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 și nu există alte impedimente în ceea ce priveste executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane cu privire la persoana solicitată A..

Din referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău rezultă că persoana solicitată A. are calitatea de inculpat în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moinești, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu termen de judecată la 17.04.2024.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Așadar, în urma modificării textului legal susmenționat, amânarea predării persoanei solicitate în situația în care este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române nu mai este imperativă, ci a devenit facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței învestite cu soluționarea cererii privind executarea mandatului european de arestare.

În lipsa menționării în lege a unor criterii în funcție de care instanța învestită cu cererea de executare a unui mandat european de arestare trebuie să decidă asupra predării persoanei solicitate sau, după caz, asupra amânării predării, aceasta urmează a lua în considerare complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive, situația personală a persoanei solicitate.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că mandatul european de arestare emis de autoritățile germane, a cărei executare se solicită, a fost emis într-o cauză penală pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunii de viol.

Ținând seama de faptul că dosarul penal instrumentat de autoritățile judiciare din România vizează o infracțiune de o gravitate mai redusă față de cea care face obiectul mandatului european de arestare, de stadiul procesual al acestei cauze, de împrejurarea că inculpatul A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, iar acesta se afla în Germania pe perioada desfășurării urmăririi penale în această cauză (conform celor menționate în rechizitoriul nr. x/2022 din 29.11.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești), Curtea de Apel Bacău a considerat că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moinești, întrucât această amânare ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare germane și, implicit, ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză.

Dimpotrivă, în cauza penală aflată în lucru la organele judiciare române persoana solicitată ar putea participa prin videoconferință de la locul de detenție provizorie de pe teritoriul Germaniei. Persoana solicitată nu a învederat argumente pertinente pentru care ar fi extrem de importantă și utilă cauzei respective prezența sa în România pe durata procedurilor penale derulate în fața autorităților române.

De asemenea, Curtea de Apel Bacău a reținut că bogata antecedență penală a persoanei solicitate relevată de fișa de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, ce vizează condamnări atât pentru infracțiuni săvârșite în România, cât și în străinătate constituie un argument suplimentar în vederea predării persoanei solicitate către autoritățile germane.

Având în vedere aspectele învederate anterior și ținând seama de rațiunile care stau la baza instituirii și reglementării mandatului european de arestare, Curtea de Apel Bacău a considerat că nu sunt motive temeinice care să impună amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare germane, executarea imediată a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia fiind necesară și prioritară în raport cu cauza penală internă în care este judecată aceasta.

În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea de Apel Bacău a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm (Amtsgericht Ulm) - privind executarea unui mandat european de arestare emis la 23.03.2023, în dosarul cu referință nr. x, cu privire la persoana solicitată A. și a dispus predarea persoanei solicitate autorităților judiciare din Germania, sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunța împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație persoana solicitată A..

La termenul din 16 aprilie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că persoana solicitată a declarat că este de acord cu transferarea sa în Germania, după ce se va finaliza dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Moinești. În opinia reprezentantului Ministerului Public, acest acord exprimat de contestator cu privire la transfer este unul valabil, chiar dacă a fost condiționat de o prevedere legală, care este facultativă și reprezintă un motiv opțional de refuz al predării. În acest context, întrucât persoana solicitată a declarat că este de acord cu transferarea sa în Germania, sentința pronunțată este fără cale de atac.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A. au fost în sensul respingerii excepției inadmisibilității căii de atac, având în vedere că prin sentința atacată s-a reținut că, în realitate, manifestarea de voință a persoanei solicitate nu constituie un real acord la predare, fiind condiționat de finalizarea afacerilor sale judiciare din România.

Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public și a acordat cuvântul pe fondul contestației.

În susținerea contestației, în esență, persoana solicitată A. a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că existența dosarului penal aflat pe rolul Judecătoriei Moinești și a altor afaceri judiciare aflate în faza de urmărire penală nu constituie un motiv pentru care să se considere că predarea sa către autoritățile judiciare străine nu i-ar aduce atingeri grave situației sale. Împrejurarea că nu a participat la urmărirea penală în dosarul aflat pe rolul instanțelor române nu este de natură a considera că afacerile sale judiciare din România sunt mai puțin grave decât cele din Germania, iar pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe pentru care este cercetat în România, cu toate că legea prevede o pedeapsă mai mică față de infracțiunea pentru care este cercetat în Germania, i se poate aplica un tratament sancționator destul de grav.

Referitor la cele reținute de prima instanță, în sensul că antecedența sa penală, relevată de fișa de cazier judiciar, constituie un argument suplimentar în vederea predării sale către autoritățile germane, contestatorul a susținut că existența unui cazier judiciar nu trebuie să conducă la situația de a nu avea posibilitatea să se apere în fața instanței din România, dreptul la o apărare efectivă neputând fi garantat dacă va fi predat de îndată.

În privința măsurii arestării preventive, contestatorul a solicitat înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, susținând că nu s-a făcut vreo dovadă că derularea procedurii ar putea fi pusă în pericol dacă ar fi plasat sub o altă măsură preventivă.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și, în rejudecare, în principal, respingerea cererii privind punerea în executare a mandatului european de arestare, iar, în subsidiar, amânarea predării.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, referitor la excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține că, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 05.04.2024, persoana solicitată și-a dat consimțământul de a fi predată autorităților competente ale statului german, dar după ce finalizează afacerile judiciare din România, respectiv dosarul în care are calitatea de inculpat, aflat pe rolul Judecătoriei Moinești.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Bacău că o astfel de manifestare de voință a persoanei solicitate reprezintă un consimțământ condiționat la predare, ce echivalează cu lipsa unui acord la predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm la 23.03.2023, în dosarul cu referință nr. x.

Drept urmare, întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea către autoritățile judiciare germane emitente ale mandatului european de arestare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 110 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004, astfel că sentința prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare nu este definitivă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității căii de atac este nefondată, sentința penală nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău fiind susceptibilă de reformare prin promovarea contestației.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. 2 al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauză, persoana solicitată A. este cercetată de pentru săvârșirea de infracțiuni de întreținere de relații sexuale, viol, prevăzute de art. 177 (1), (5), (6) C. pen. german, reținându-se, în esență, că, în dimineața zilei de 10.07.2022, după ora 09:45, victima B. s-a dus să se întâlnească cu C. în barul "D." de pe strada x, 16, Goppingen, unde era prezent și suspectul A.. C. i-a oferit cocktail-uri cu vodka, cât și cocaină. După ce victima a consumat două sau trei pahare de vodkă și o unitate de cocaină în toaleta bărbaților, C. i-a spus să îl urmeze în subsol ca să consume cocaină acolo. Victima s-a dus împreună cu C. și suspectul. C. i-a lăsat singuri pe cei doi acolo. Apoi, suspectul a început să o dezbrace și a început să o sărute împotriva voinței ei. El a împins victima la podea astfel încât victima a avut o poziție de îngenunchiere în fața lui, el și-a dat jos pantalonii și chiloții și i-a spus victimei să facă sex oral. Pentru o perioadă de aproximativ 2 minute victima i-a făcut sex oral suspectului. Ea a declarat că nu și-a dorit să facă acest lucru și a încercat să se ridice și să fugă. Totuși, suspectul nu a lăsat-o, împingând-o cu putere de mai multe ori, ordonându-i în limba engleză să nu se oprească până când nu ejaculează. Suspectul a ridicat victima, a împins-o cu partea de sus a corpului de o cutie, a stat în fața ei și i-a penetrat vaginul cu penisul. În timp ce a avut relații sexuale neprotejate până când a ejaculat, el i-a pus mâna în mod repetat în jurul gâtului și a strâns-o. Potrivit legii penale din Germania, fapta descrisă anterior este pedepsită cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la 23.03.2023 de către autoritățile judiciare din Germania - Judecătoria Ulm, în dosarul cu referință nr. x, pe numele persoanei solicitate A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Deopotrivă, instanța constată că infracțiunea de viol, pentru care este cercetată persoana solicitată A. de autoritățile judiciare din Germania, este menționată la art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004, regăsindu-se, astfel, în categoria infracțiunilor care dau loc la predarea în baza unui mandat european de arestare fără a mai fi necesară verificarea condiției privind dubla incriminare, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani (condiție ce este îndeplinită în cauză).

Totodată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește critica contestatorului, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond nu a dispus amânarea predării până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Moinești, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. Astfel cum rezultă din acest text de lege, amânarea predării persoanei solicitate în situația indicată anterior este facultativă, iar nu imperativă.

La momentul analizării incidenței în cauză a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a avut în vedere complexitatea cauzei instrumentate de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, stadiul procedurii penale în cauza respectivă, natura faptelor din cauza penală aflată pe rolul organelor judiciare române, stadiul procedurii, dacă s-au dispus măsuri preventive și situația personală a persoanei solicitate.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a apreciat prima instanță că nu se justifică amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Moinești, întrucât această amânare ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare germane și, implicit, ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză. În acest sens, s-a avut în vedere că dosarul penal instrumentat de autoritățile judiciare din România vizează o infracțiune (lovirea sau alte violențe) de o gravitate mai redusă față de cea care face obiectul mandatului european de arestare (viol), precum și stadiul procesual al cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Moinești, împrejurarea că inculpatul A. nu se află în cauza respectivă sub vreo măsură preventivă, iar acesta se afla în Germania pe perioada desfășurării urmăririi penale în această din urmă cauză (conform celor menționate în rechizitoriul nr. x/2022 din 29.11.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești).

Persoana solicitată are posibilitatea să participe la judecarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Moinești prin intermediul videoconferinței de la locul de detenție provizorie de pe teritoriul Germaniei și poate solicita instanței din România desemnarea unui apărător din oficiu sau să își angajeze un apărător ales.

Referitor la motivul formulat de contestatorul persoană solicitată, în sensul de a se dispune o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Germania a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 30/MEA din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2024.