ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2023

În data de 27.10.2022, în jurul orei 18:45, A. împreună cu alte două persoane neidentificate, au furat mai întâi un rucsac din departamentul de textile al centrului ..., iar ulterior au introdus mai multe textile în rucsac, trecând de casa de marcat, cauzând un prejudiciu de 367,27 euro;

În data de 10.12.2022, în jurul orei 14:00, A. a furat două parfumuri în valoare totală de 154.90 euro, de la Farmacia ... din Goppingen;

În data de 10.12.2022, în jurul orei 17:07, A. a furat 4 parfumuri în valoare totală de 294.30 euro de la Farmacia ... din Donzdorf;

În data de 12.12.2022, în jurul orei 17:43, A. a sustras 7 parfumuri în valoare totală de 800.25 euro, din Farmacia ... din Donzdorf;

Imediat după săvârșirea faptei de la punctul 5, A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe str. x, în Ebersbach an er. Fils. x, A. furase cheile mașinii de la martora D.M. și a plecat cu autoturismul fără acordul martorului, deși știa că nu avea permisiunea de a conduce un autovehicul. La ora 18:35, din cauza vitezei excesive ori din neatenție, acesta a virat pe banda din sens opus și a intrat în coliziune cu autoturismul victimei M. Victima M. și doi copii din autoturismul lovit au suferit răni severe în urma accidentului, având în vedere că persoana în cauză ar fi putut să prevadă și să prevină acest accident. Toate cele trei persoane au fost internate în spital în urma accidentului.

După producerea accidentului descris la punctul 6, A. s-a apropiat de autoturismul victimei, dar a rămas pentru o scurtă perioadă de timp, după care a părăsit locul accidentului, fără a oferi ajutorul necesar și posibilitatea de a înregistra datele relevante, deși observase accidentul și realizase că exista un risc de vătămate a victimei și daune cauzate.

La data de 14.12.2022, la ora 14:44, A. a sustras 19 parfumuri în valoare de 1,244.65 euro, din Farmacia ... din Goppingen. Curtea a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislația penală română, fiind incriminate ca infracțiuni infracțiunilor de furt și furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 228 alin. (rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., vătămarea corporală din culpă, prev. de art. 196 din C. pen., conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz imperativ al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată. Prezentă în instanță, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare germane, întrucât are un dosar pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă. Curtea a reținut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă. Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum și motivele invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, susținerile persoanei solicitate în sensul că pentru acesta este mai importantă cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea, întrucât este cetățean român, nefiind apte să conducă la refuzul predării către autoritățile din Germania. De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prev. în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 306/2022, Curtea observă că, în mod diferit de reglementarea anterioară, amânarea predării nu mai are caracter imperativ, specificându-se în textul de lege mai sus citat că: "În situațiile în care persoana solicitată este urmărită penal sau este judecată de autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen." Curtea a observat că, din adresa Judecătoriei Tulcea din data de 2.02.2023, rezultă că în Dosarul nr. x/2022, persoana solicitată are, într-adevăr calitatea de inculpat, fiind cercetat pentru săvârșirea unui număr de 3 infracțiuni de înșelăciune, în perioada 20 - 26.11.2016, în cauză impunându-se punerea în discuție a dispozițiilor art. 18 din C. proc. pen., ca urmare a posibilei incidențe a unei cauze de încetare a procesului penal, cauza având termen de judecată pe data de 15 februarie 2023. În cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea nu au fost luate măsuri preventive față de persoana solicitată. Pe de altă parte, Curtea a reținut că infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare sunt într-un număr deosebit de mare raportat la perioada de două luni în care au fost săvârșite și de o gravitate deosebită, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislația penală română, fiind incriminate ca infracțiuni infracțiunilor de furt și furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 228 alin. (rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), vătămarea corporală din culpă, prev. de art. 196 din C. pen., conducerea unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi. S-a apreciat astfel, că intenția legiuitorului, raportat la modificarea legislativă în baza căreia nu a mai menținut caracterul imperativ al amânării predării a fost acela ca instanța de executare să se poată apleca și să cântărească asupra unei eventuale priorități a predării, față de amânarea acesteia în vederea finalizării afacerilor judiciare din România. Astfel, Curtea a observat că, în decursul de 30 de zile aferent arestării preventive în vederea predării, sau chiar la termenul din data de 15.02.2023, Judecătoria Tulcea poate acorda un termen pentru ca inculpatul să își precizeze poziția procesuală raportat la continuarea procesului penal în cazul în care se va constata intervenția prescripției răspunderii penale, iar raportat la gravitatea faptelor pe care este acuzat că le-ar fi comis, față de infracțiunile de înșelăciune cu privire la care se va dispune încetarea procesului penal, are prioritate mandatul european de arestare, care se bazează pe un mandat de arestare național. Cu alte cuvinte, se poate aprecia că are prioritate predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, prin prisma gravității și a numărului de infracțiuni pentru care este cercetat, dar și a faptului că în acea cauză a fost emis un mandat național de arestare pe numele persoanei solicitate, în timp ce în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Tulcea, nu au fost emise măsuri preventive. Nu trebuie ignorat un principiu de bază statuat de Legea nr. 302/2004, respectiv faptul că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, iar amânarea predării până la rămânerea definitivă a hotărârii în dosarul aflat pe rolul instanțelor române, în condițiile în care se află pe rolul primei instanțe de judecată, ar putea duce la întârzierea cercetărilor de către autoritățile judiciare din Germania. În consecință, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile germane pe numele persoanei solicitate și că nu există nici un motiv de refuz al executării. Împotriva Sentinței penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac promovată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20.02.2023, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 28.02.2023, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale parchetului asupra contestației de față, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009. Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă. În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință x emis de Tribunalul Districtual Ulm la data de 30.12.2022, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării pentru săvârșirea, în calitate de autor, a 6 infracțiuni de vătămare corporală prin neglijență, conducerea unui autoturism fără permis de conducere și părăsirea ilegală a locului unui accident, coroborat cu lipsa acordării de prim ajutor, prev. de secțiunea 21 (1) din Legea Germană de Trafic Rutier, secțiunile 142 (1), 242 (1), 243 (1), 223 (1), 229, 230 (1), 248 b (1), (3), 323 c (1), 25 (2), 52, 53 din C. pen. german. Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată. Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Germania îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul. De asemenea, Înalta Curte reține că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 18 teza I din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Deopotrivă, în acord cu prima instanță, în cauză se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, republicată. Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată definitiv de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispozițiile art. 58 alin. (2) - (5) și 7 se aplică în mod corespunzător." Situația prevăzută de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 306/2022, constituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, astfel încât instanța de judecată, analizând actele și lucrările ce însoțesc mandatul european de arestare, are posibilitatea de a amâna această predare în funcție de complexitatea cauzei și stadiul procedurilor. Astfel, Înalta Curte reține că, într-adevăr, față de persoana solicitată s-a pronunțat de către Judecătoria Tulcea Sentința penală nr. 270 din data de 24 februarie 2023 prin care, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. În plus, a fost consemnată poziția procesuală a inculpatului A. în sensul că nu a înțeles să solicite continuarea procesului penal, conform dispozițiilor art. 18 din C. proc. pen. Or, așa cum în mod judicios a reținut instanța de fond, în lipsa menționării unor criterii în funcție de care instanțele ar trebui să aprecieze asupra oportunității amânării predării persoanei solicitate, trebuie analizată complexitatea cauzei în care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, natura faptelor cercetate de organele judiciare române, precum și situația personală a persoanei solicitate. Deopotrivă, ținând seama de faptul că în mod inerent până la soluționarea definitivă a acestei cauze penale va trece un interval de timp îndelungat, care s-ar putea prelungi în eventualitatea dispunerii unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, amânarea predării persoanei solicitate ar îngreuna în mod substanțial soluționarea cauzei instrumentate de autoritățile judiciare din Germania și implicit ar împiedica-o și pe persoana solicitată să-și exercite drepturile procesuale și să-și facă apărări în acea cauză. Mai mult, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile germane, declarând în fața Curții de apel că nu dorește să fie predată, Înalta Curte constată că predarea către autoritățile judiciare străine nu este condiționată de acordul de voință al acesteia dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă. Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora: "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător." Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării. Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 17/MEA din data de 15 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.