ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2023

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania în dosarul cu referința nr. x, precum și a mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, din Germania, în dosarul cu referința nr. x, ambele pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Germania și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (11) ultima teză din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.12.2023 până la data de 06.01.2024 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

În baza art. 113 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută la data de 01.11.2023 și arestată la domiciliu din data de 01.11.2023 până la data de 08.12.2023.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 17.10.2023, autoritățile judiciare din Germania, Procuratura Saarbrucken, a emis pe numele persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea arestării și predării către acestea, în scopul executării unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârșirea, în datele de 07.06.2019, 11.06.2019 și 13.06.2019, a 4 fapte penale care îndeplinesc condițiile constitutive ale infracțiunilor de conducere fără permis și uz de fals. În acest sens, în conținutul semnalării s-a arătat că, în data de 07.06.2019, în jurul orelor 09:50, în data de 11.06.2019, în jurul orelor 01:58 și în data de 13.06.2019, în jurul orelor 13:34, persoana solicitată A. a condus o mașină pe drumurile publice din Germania, fără să dețină permis de conducere, iar la solicitarea actelor de către organele de poliție, acesta a prezentat un permis de conducere italian despre care avea cunoștință că este fals. Totodată, în contextul acestor operațiuni, persoana urmărită internațional a insultat doi polițiști.

La data de 13.11.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus la dosar, propunerea de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autoritățile judiciare din Germania, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania în dosarul cu referința nr. x și mandatul european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania, în dosarul cu referința nr. x, pe numele persoanei solicitate, precum și propunerea de arestare pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile din Germania.

La termenul din data de 15.11.2023, persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Germania, ci solicită respingerea cererii de executare a mandatelor europene de arestare. De asemenea, a arătat că nu sunt întrunite nici condițiile pentru recunoașterea hotărârilor de condamnare pe cale incidentală, întrucât prin sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunțată în dosarul cu referința nr. x, a fost condamnat și pentru două fapte care nu sunt prevăzute ca infracțiuni de legea română, iar executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, s-a prescris. În subsidiar, a solicitat recunoașterea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare străine, care fac obiectul mandatelor europene de arestare, și executarea lor în România.

Prin urmare, în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a solicitat autorității emitente a mandatelor europene de arestare să comunice copia certificată a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x și a deciziei de revocare a liberării condiționate pronunțată de Judecătoria Saarbrücken la data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x; copia certificată a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunțată în dosarul cu referința nr. x și a deciziei de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probațiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021.

De asemenea, Curtea a solicitat autorității emitente a mandatului european de arestare acordul de recunoaștere parțială a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunțată în dosarul cu referința nr. x, doar cu privire la faptele de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, și cu privire la fapta de falsificare de documente prevăzută de art. 267 C. pen. german, întrucât doar aceste două fapte sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea română și ar putea fi recunoscute. Curtea a reținut că faptele de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă prevăzută de art. 6 raportat la art. 1 din Legea germană privind asigurarea obligatorie de răspundere și fapta de insultă prevăzută de art. 185 C. pen. german, nu sunt prevăzute de legea penală română ca și infracțiuni.

Autoritatea emitentă a mandatelor de arestare a transmis Curții copie după hotărârile judecătorești de condamnare a persoanei solicitate, însă a arătat că nu este de acord cu recunoașterea parțială a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x.

I. Curtea a reținut că, din analiza mandatului european de arestare din data de 17.10.2023 emis de Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referința nr. x, rezultă că are la bază mandatul de arestare în vederea executării pedepsei emis la data de 15.11.2021 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referința nr. x, în temeiul hotărârii judecătorești definitive și executorii reprezentată de sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x și decizia de revocare a liberării condiționate reprezentată de decizia Judecătoriei Saarbrücken din data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x.

Mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării unei pedepse de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, fapte comise în localitatea Saarbrücken la datele de 07.06.2019, 11.06.2019 și 13.06.2019.

În fapt s-au reținut următoarele:

"1. În data de 07.06.2019, în jurul orei 09:50, inculpatul a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare ceh x, pe strada x, în dreptul imobilului nr. x din localitatea Saarbrücken cu codul poștal 66125, deși nu deținea permisul de conducere necesar și deși pentru autovehiculul respectiv nu a fost încheiată în prealabil nicio poliță de asigurare de răspundere civilă. Inculpatul știa acest lucru.

Curtea a reținut că, potrivit mandatului european de arestare, faptele mai sus menționate reprezintă infracțiunile de conducerea intenționată fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce; utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă; falsificare de documente și insultă, fapte prevăzute de art. 21 alin. (1) nr. 1 din Legea rutieră (germană) privind circulația pe drumurile publice, art. 1, art. 6 alin. (1) din Legea (germană) privind asigurarea obligatorie de răspundere și art. 1, art. 185, art. 194, art. 52, art. 53 C. pen. german.

În ceea ce privește infracțiunea de conducerea intenționată fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, aceasta nu figurează printre infracțiunile enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel că, în opinia instanței de fond, potrivit art. 97 alin. (2) din aceeași lege, predarea pentru această infracțiune este subordonată condiției ca fapta să constituie infracțiune potrivit legii române, cerință care este îndeplinită, fapta fiind incriminată de legislația penală din România, acestea reprezentând infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) și (2) C. pen.

Totodată, s-a constatat că infracțiunea de falsificare de documente figurează printre infracțiunile enumerate la art. 97 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 302/2004, iar din conținutul mandatului european de arestare rezultă că pedeapsa maximă prevăzută de legea germană pentru această infracțiune este de 5 ani închisoare, astfel că această infracțiune nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări. Oricum, și această infracțiune este incriminată de legislația penală din România, reprezentând infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., respectiv uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Curtea a reținut că în privința acestui mandat european de arestare este incident motivul facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. a) raportat la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ceea ce privește două dintre infracțiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată, respectiv infracțiunile de utilizarea unui autovehicul fără contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă și insultă, care nu sunt prevăzute de legea română ca infracțiune.

Curtea a apreciat că nu poate da o soluție de recunoaștere parțială a hotărârii de condamnare, doar în privința infracțiunilor pentru care este îndeplinită condiția dublei incriminări, având în vedere că statul emitent nu este de acord cu această soluție.

Cu toate că în cauză este incident un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a apreciat că se impune executarea acestuia, întrucât chiar dacă două din infracțiunile pentru care a fost condamnată persoana solicitată nu sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea română, totuși celelalte infracțiuni: de conducere fără permis și de fals material în înscrisuri oficiale și/sau uz de fals, sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea română și se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani (infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.), respectiv cu închisoare până la 3 ani (infracțiunile prevăzute de art. 320 alin. (1) C. pen. și de art. 323 C. pen.), iar în privința acestor din urmă infracțiuni nu există niciun motiv de neexecutare, astfel că pedeapsa globală de 8 luni închisoare aplicată de instanța germană, poate fi executată în Germania, fără ca persoana solicitată să poată invoca o vătămare, întrucât dacă pentru aceste fapte ar fi fost condamnată în România, pedeapsa stabilită ar fi putut fi chiar mai mare.

Din cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată nu a fost prezentă la proces, dar a fost citată personal la data de 23.10.2019 și informată cu privire la data și locul ședinței de judecată și că poate fi pronunțată o hotărâre în situația în care nu se prezintă la proces. Deși inițial s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani și a fost obligat să presteze 100 de ore de muncă în folosul comunității și a fost instruită asupra semnificației suspendării executării pedepsei, persoana solicitată nu a prestat munca respectivă astfel că s-a dispus revocarea suspendării condiționate.

Prin urmare, Curtea a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare. Nu au fost formulate obiecții privind identitatea și nu este incident niciunul din motivele obligatorii de refuz prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

II. În privința mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referința nr. x, Curtea a constatat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare în vederea executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, faptă comisă la data de 19.09.2016 în localitatea Saarbrücken, emis la data de 28.07.2023 de către Parchetul Saarbrücken în dosarul cu referința nr. x, având la bază hotărârea judecătorească definitivă și executorie reprezentată de sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunțată în dosarul cu referința nr. x.

În fapt, s-a reținut că "la data de 19.09.2016, în jurul orei 10:00, condamnatul A. și persoana cercetată separat F. s-au deplasat la filiala firmei G. de la adresa din Saarbrücken. În baza unei rezoluții infracționale comune, persoana cercetată separat F. a luat din raft un ciocan perforator marca x în valoare de 499 de Euro și l-a depozitat în zona de acces cu autovehiculul, zona drive-in a magazinului, în dreptul sculelor de închiriat. Apoi s-a întors inițial în magazin. Ulterior, s-a dus din nou în zona sculelor de închiriat, a luat cu el ciocanul perforator și s-a dus la condamnatul A., care în tot acest timp a așteptat în zona exterioară a magazinului de bricolaj. Au părăsit împreună magazinul fără a plăti ciocanul perforator, cu intenția de a-l păstra pentru sine. Persoanele au acționat cu intenția de a-și asigura prin comiterea repetată de infracțiuni un venit considerabil și nu doar provizoriu."

Potrivit mandatului european de arestare, fapta mai sus menționată reprezintă infracțiunea de furt în complicitate, în scop lucrativ, pentru asigurarea unui venit comun, faptă prevăzută de articolele 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) propoziția 2 numărul 3, 25 alin. (2) C. pen. german, faptă care este prevăzută ca infracțiune și de art. 228 C. pen. român.

Și în privința acestui mandat european de arestare, Curtea a constatat că, inițial, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei. Persoana solicitată a fost prezentă personal la proces, însă, deși a luat cunoștință despre obligațiile care îi revin pe perioada termenului de supraveghere, nu le-a respectat, astfel că s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probațiunii S II BRs 203/17, prin decizia Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021.

Curtea a reținut ca nefondată susținerea persoanei solicitate că executarea pedepsei de 5 luni închisoare ar fi prescrisă, întrucât termenul de 5 ani de prescripție a executării pedepsei prevăzut de art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (28.06.2017), ci în situația revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se calculează de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă, în cauză de la data de 05.01.2021, astfel că, în mod evident, executarea pedepsei nu s-a prescris până la această dată.

Totodată, instanța de fond a opinat că hotărârea de condamnare la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt care stă la baza mandatului european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken, în dosarul cu referința nr. x, ar putea fi recunoscută pe cale incidentală, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă având în vedere că în privința mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken în dosarul cu referința nr. x s-a dispus executarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, în vederea executării pedepsei de 8 luni închisoare, aceeași soluție trebuie dată și în privința primului mandat european de arestare, nefiind justificată executarea pedepsei de 5 luni închisoare într-un penitenciar în România, și ulterior a pedepsei de 8 luni închisoare într-un penitenciar în Germania.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.12.2023, având fixat prim termen de judecată la 21.12.2023.

Concluziile apărătorului ales și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția persoanei solicitate din ultimul cuvânt au fost redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, rezultă că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent."

Conform art. 99 alin. (3) și (4) din aceeași lege, "(3) În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest și autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispozițiile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. În situația în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoașterea și executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relația dintre România și statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității."

Înalta Curte constată că autoritățile judiciare din Germania au introdus la data de 27.10.2023, în Sistemul de informații Schengen o semnalare pe numele persoanei solicitate de punere în executare a mandatelor europene de arestare emise de către autoritățile judiciare germane, respectiv mandatul european de arestare emis la data de 17.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania în dosarul cu referința nr. x și mandatul european de arestare emis la data de 19.10.2023 de către Judecătoria Saarbrücken - Germania, în dosarul cu referința nr. x, precum și propunerea de arestare pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile din Germania.

Totodată, Înalta Curte constată că, fiind audiată de către instanța de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania, solicitând, în principal, respingerea cererii de executare a mandatelor europene de arestare, nefiind întrunite condițiile pentru recunoașterea hotărârilor de condamnare pe cale incidentală, întrucât prin sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunțată în dosarul cu referința nr. x, a fost condamnat și pentru două fapte care nu sunt prevăzute ca infracțiuni de legea română, iar executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, s-a prescris, iar în subsidiar, a solicitat recunoașterea pedepselor aplicate prin hotărârile de condamnare străine, care fac obiectul mandatelor europene de arestare, și executarea lor în România.

În acest context, instanța de fond a demarat procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârilor de condamnare ce fac obiectul mandatelor europene de arestare, solicitând autorităților germane copia certificată a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x și a deciziei de revocare a liberării condiționate pronunțată de Judecătoria Saarbrücken la data de 24.04.2020, definitivă la data de 27.05.2020, pronunțată în dosarul cu referința nr. x; copia certificată a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 20.06.2017, definitivă la data de 28.06.2017, pronunțată în dosarul cu referința nr. x și a deciziei de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei în procedura referitoare la măsura probațiunii S II BRs 203/17 a Tribunalului Regional Landgericht Saarbrücken din data de 05.01.2021, precum și acordul de recunoaștere parțială a sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunțată în dosarul cu referința nr. x, doar cu privire la faptele de conducere fără permis sau fiind decăzut din dreptul de a conduce, prevăzută de art. 21 din Legea rutieră germană, și cu privire la fapta de falsificare de documente prevăzută de art. 267 C. pen. german, întrucât doar aceste două fapte sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea română și ar putea fi recunoscute.

Prin răspunsul furnizat, autoritățile judiciare din Germania au înaintat hotărârile de condamnare de referință și au informat faptul că recunoașterea parțială a sentinței Judecătoriei Amtsgericht Saarbrücken din data de 11.12.2019 nu poate fi aprobată.

În contextul acestor date, văzând că persoana solicitată A. este cetățean român și că aceasta refuză să fie predat autorităților judiciare germane în vederea executării pedepsei închisorii de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, fapte comise în localitatea Saarbrücken la datele de 07.06.2019, 11.06.2019 și 13.06.2019 și a unei pedepse de 5 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, faptă comisă la data de 19.09.2016 în localitatea Saarbrücken, Înalta Curte constată că, în cauză este incident motivul opțional de refuz al executării mandatelor europene de arestare expuse de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care transpune art. 4 par. 6 din Decizia-cadru nr. 584/JAI/2002.

Înalta Curte reține, astfel, că motivul de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ și este condiționat de îndeplinirea mai multor cerințe, iar în situația în care sunt întrunite toate condițiile pentru incidența sa, instanța română trebuie să urmeze în mod obligatoriu procedura recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, dispunând în final ca pedeapsa ori măsura de siguranță să fie executată în România. Legea prevede o singură excepție, și anume situația în care autoritatea emitentă nu transmite într-un anumit termen documentele necesare recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii străine, caz în care instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare, ipoteză care însă nu se regăsește în cauză.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază eronat raționamentul expus de către instanța de fond în sensul că lipsa acordului autorităților germane pentru recunoașterea parțială sentinței Judecătoriei Saarbrücken din data de 11.12.2019, definitivă la data de 07.01.2020 pronunțată în dosarul cu referința nr. x, doar cu privire la faptele care sunt prevăzute ca infracțiuni și de legea română, justifică respingerea cererii formulate de către persoana solicitată, întrucât demersurile pe care statul de executare este obligat să le inițieze au caracter informativ față de statul solicitant, nefiind necesar un acord al celui din urmă în aplicarea procedurii anterior menționate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, argumentele invocate de către persoana solicitată A. fiind întemeiate.

Referitor la îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocate de către contestator, Înalta Curte constată neîntemeiată această critică, întrucât prescripția răspunderii penale poate constitui un motiv de refuz de executare numai în cazul mandatului european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, iar nu în cazul în care, precum în speță, mandatul european de arestare este emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, obiectul mandatului european de arestare fiind o hotărâre judecătorească definitivă care privește condamnarea persoanei solicitate la o pedeapsă cu închisoarea.

Or, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (05.01.2021), se constată că termenul de prescripție a executării pedepsei de 5 luni aplicată persoanei solicitate de autoritățile judiciare germane, care, potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 5 ani, nu s-a împlinit până la acest moment.

Ca atare, față de necesitatea lămuririi situației juridice a persoanei solicitate A. raportat la considerentele ce preced și în vederea respectării dublului grad de jurisdicție, instanța de control judiciar apreciază că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei analize concrete și complete, în care persoana solicitată să beneficieze de toate drepturile și garanțiile unui proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În considerarea acestor exigențe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca persoana solicitată să poată beneficia, în mod efectiv, de o cale de atac, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, cu atât mai mult cu cât procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgență, ce are consecințe directe, printre altele, și asupra libertății persoanei vizate de mandatul european de arestare.

Pentru aceste motive, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023 pe care o va desființa numai sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Totodată, vor fi menținute dispozițiile referitoare la luarea arestării preventive și emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., având în vedere că, la acest moment procesual, se impune în raport cu cele dezvoltate anterior, verificarea incidenței în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ de predare, urmând ca starea de arest a persoanei solicitate să fie evaluată de către instanța de rejudecare, în condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 293/PI din data de 08 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează sentința penală contestată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Timișoara.

Menține dispozițiile referitoare la luarea arestării preventive și emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2023.