ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 138/2023

I. Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10/31.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 109 alin. (1) și art. 104 alin. (5), (6) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. x/21 emis la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului național de arestare la data de 19.08.2021 în dosarul cu nr. de referință x de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Freiburg, pe numele persoanei solicitate A. (nume la naștere B.), în vederea efectuării procedurilor penale în curs pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune fizică și amenințare, prevăzute de art. 223, alin. (1), 230, 241, 185, 194, 53 și 52 din C. pen. german.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania.

A fost menținută măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 2/2023 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin necontestare, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 31 ianuarie 2023 și până la data de 1 martie 2023.

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Germania și că nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a constatat că față de persoana solicitată A. a fost luată măsura reținerii, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19.01.2023, ora 15:20, până la data de 20.01.2023, ora 15:20, și că a fost arestată provizoriu începând cu data de 20 ianuarie și până la data de 31 ianuarie 2023.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 272 C. proc. pen., s-a stabilit suma de 1.098 RON onorariu pentru apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, av. C., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român ca stat de executare a mandatului european de arestare, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a reținut că în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, competența instanței române se limitează doar la verificarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004, precum și la examinarea motivelor de refuz obligatorii sau opționale. În consecința, Curtea nu va putea analiza temeinicia acuzației, aceste atribuții revenind exclusiv instanței competente din Germania.

Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale de fond și de formă ale mandatului european de arestare, prevăzute în Legea nr. 302/2004.

Curtea de apel a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103 - 104 din Legea nr. 302/2004 în sensul că:

Totodată, i-a adus la cunoștință persoanei solicitate regula specialității care semnifică faptul că, dacă persoana solicitată consimte să fie predată autorităților judiciare ale statului solicitant în vederea efectuării de cercetări legate de învinuirile care i se aduc, nu poate fi cercetată ulterior de acestea și pentru alte fapte.

S-a luat act că persoana solicitată:

- a înțeles învinuirile care i se aduc în cuprinsul mandatului european de arestare;

- nu a renunțat la efectele regulii specialității;

- nu a fost de acord cu predarea.

Analizând sesizarea formulată și probele administrate, prima instanță a constatat că sunt respectate dispozițiile art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a luat act că nu au fost formulate obiecții privind identitatea, iar infracțiunile pentru care A. este cercetat de către autoritățile judiciare germane au corespondent și în legislația penală română, sub incriminările de la art. 193 alin. (1) C. pen. (lovirea sau alte violențe) și de la art. 206 alin. (1) C. pen. (amenințarea), fiind întrunită condiția prevăzută la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

A reținut că nu este incident nici unul din motivele de refuz obligatorii sau opționale prevăzute de art. 99 din Legea 302/2004.

A constatat că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de refuz prevăzute de lege. Potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, opoziția persoanei solicitate la predare nu se poate baza decât pe invocarea existenței unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare. Or, opoziția la predare a persoanei solicitate A. vizează cu totul alte aspecte, și anume netemeinicia acuzației, aspect care nu este de competența acestei instanțe, așa cum s-a arătat anterior.

Curtea de apel nu a dat curs cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură alternativă, apreciind că o astfel de măsură este incompatibilă cu scopul acestei proceduri.

A apreciat că, față de limitele de pedeapsă prevăzute de legea română pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

În final, a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare nr. x/21 emis la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Emmendingen.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.02.2023 și repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 16.02.2023.

Persoana solicitată nu a motivat în scris contestația formulată. Cu ocazia dezbaterilor ședinței de judecată din 16.02.2023, persoana solicitată, prin avocat din oficiu a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a controlului judiciar.

Critica apărării a vizat un motiv de nelegalitate, respectiv lipsa traducerii integrale a mandatului european de arestare.

Procurorul, prin susținerile orale, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru traducerea integrală a mandatului european de arestare emis de autoritățile germane.

III. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privative de libertate a căror durată maximă este de cel puțin douăsprezece luni sau, atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță, pentru condamnări pronunțate cu o durată de cel puțin patru luni.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Germania au emis mandatul european de arestare cu nr. de referință x la data de 05.01.2023 de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului național de arestare la data de 19.08.2021 în dosarul cu nr. de referință x de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Freiburg față de persoana solicitată A. (nume la naștere B.), valabil până la data de 21.03.2025, posesor al cărții de identitate seria x emisă de Republica Turcia, valabilă până la data de 20.07.2028, posesor al permisului de ședere nr. x, seria x emis de autoritățile din Germania, valabil până la data de 21.03.2025.

Persoana solicitată este urmărită penal de către autoritățile judiciare germane pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune fizică și amenințare, fapte prevăzute de art. 223 alin. (1), 230, 241, 185, 194, 52 și 53, toate din C. pen. german.

Rolul instanței de judecată în procedura pendinte, astfel cum rezultă din economia dispozițiilor art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, este limitat la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, fără a analiza temeinicia acuzațiilor aduse persoanei solicitate, acesta fiind rolul autorității solicitante.

Procedând la analizarea condițiilor anterior menționate, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania sunt indicate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente, hotărârea în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare (în cauză, mandatul de arestare emis la 19.08.2021, în Dosarul nr. x, de judecătorul din cadrul Curții Districtuale Freiburg), natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, ținându-se seama de prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004, descrierea pe scurt a situației de fapt, pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracțiunile săvârșite. Mandatul european de arestare a fost emis conform anexei 1 din legea sus-menționată.

De asemenea, mandatul european de arestare a fost transmis în limba germană și tradus în limba română.

Deși acesta nu a fost tradus în integralitate în limba română, în sensul că rubricile necompletate nu au fost inserate în traducerea efectuată, acest aspect nu poate duce la nulitatea mandatului european de arestare, întrucât nu au relevanță juridică în cauză și nu pot influența soluționarea acesteia. Mai mult, se constată că, prin lipsa traducerii pasajelor care nu au fost bifate de autoritățile străine, nu s-a produs o vătămare persoanei solicitate.

De asemenea, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite și exigențele cerute de art. 89 din legea privind cooperarea judiciară în materie penală.

Astfel, persoana solicitată se află pe teritoriul României (stat membru al Uniunii Europene), mandatul de arestare preventivă este valabil, nu a intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau grațierea, atunci când arestarea și predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, iar pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 2 ani.

Raportat la infracțiunile presupus a fi săvârșite de persoana solicitată, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că acestea sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Infracțiunile pentru care A. este cercetat de către autoritățile judiciare germane au corespondent și în legislația penală română, sub incriminările prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. - lovirea sau alte violențe și de art. 206 alin. (1) C. pen. - amenințarea.

De asemenea, corect s-a făcut și aplicarea art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Verificând incidența disp. art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curtea constată că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării acestuia.

Cu privire la procedura desfășurată în fața Curții de Apel Cluj, Înalta Curte reține că persoanei solicitate i-a fost comunicat mandatul european de arestare, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul primei instanțe. Persoana solicitată a fost chestionată cu privire la posibilitatea predării către autoritățile judiciare străine, aceasta nefiind de acord cu predarea. A mai precizat că nu renunță la regula specialității. De asemenea, persoana solicitată a fost audiată cu privire la motivele obligatorii sau opționale de refuz și nu a avut obiecțiuni privind identitatea. I s-au adus la cunoștință drepturile și învinuirile, dar și efectele regulii specialității.

Chiar dacă persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, Înalta Curte reține că, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă, limitându-se la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Astfel, se constată respectate exigențele dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/21, emis la data de 05.01.2023, de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Emmendingen, consecutiv emiterii mandatului național de arestare la data de 19.08.2021, în dosarul cu nr. de referință x, de către judecătorul din cadrul Curții Districtuale Freiburg, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării procedurilor penale în curs, pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune fizică și amenințare, prevăzute de art. 223, alin. (1), 230, 241, 185, 194, 53 și 52 din C. pen. german.

Referitor la criticile persoanei solicitate vizând faptul că mandatul european de arestare nu a fost tradus integral, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru traducerea în integralitate a mandatului european de arestare.

Față de argumentele anterior menționate, constată că, deși mandatul european de arestare nu a fost tradus în integralitate, în sensul că nu au fost traduse rubricile necompletate și nebifate de autoritățile judiciare străine, această chestiune nu duce la nulitatea traducerii și nici la nelegalitatea procedurii. Pasajele care nu au fost traduse nu au relevanță în prezenta cauză și nu sunt de natură să influențeze soluționarea cauzei. Mai mult, apărarea invocată de persoana solicitată în sensul că i s-a produs o vătămare prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu poate fi primită, mai ales în condițiile în care, contestatorul cunoaște limba germană, procedura în prezenta cauză desfășurându-se cu asigurarea unui interpret de limbă germană.

În concluzie, critica este nefondată.

În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, o astfel de cerere nu poate fi primită. Astfel, ca predarea persoanei solicitate să se realizeze prin intermediul autorităților celor două state, este necesară privarea de libertate a persoanei solicitate, în caz contrar procedura ar fi lipsită de eficiență.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Pentru considerentele enunțate anterior, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 10 din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 10 din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2023.

GGC - ED