ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2024

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 08 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Germania privind executarea mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 emis la data de 31 ianuarie 2024 de Judecătoria Munchen, față de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităților judiciare din Germania în baza mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 emis de Judecătoria Munchen.

În baza art. 104 din Legea 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul comiterii a 7 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) și 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) C. pen. din Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare, și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform ordonanței nr. 22/II/5/2024 emisă la 27.02.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.02.2024, ora 10:35, până la data de 28.02.2024, orele 10:35, și apoi a fost arestată provizoriu în baza mandatului de arestare provizoriu nr. 8/MEA/2024 emis în baza încheierii din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești pe o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 27 februarie 2024, până la data de 08 martie 2024 inclusiv.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 martie 2024 și până la data de 06 aprilie 2024, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Germania, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 și art. 113 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării provizorii, începând cu data de 27 februarie 2024.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania.

Totodată, s-a dispus ca organele de poliție să rețină și să predea persoana solicitată A. la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania, precum și ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare aferente procedurii de față au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, prin adresa din 27 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a solicitat instanței să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii și asupra predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis în dosarul nr. x II Gs 1293/24 emis de autoritățile judiciare din Germania-Judecătoria Munchen la data de 31 ianuarie 2024.

Propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Germania-Judecătoria Munchen - în dosarul nr. x Js 4600/2023 în vederea efectuării urmăririi penale pentru comiterea a 7 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) și 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) C. pen. din Germania pentru care legea prevede pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

Prin ordonanța nr. 22/II/5/2024 emisă la 27.02.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.02.2024, ora 10:35, până la data de 28.02.2024, ora 10:35.

S-a mai arătat că, prin încheierea din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (definitivă prin decizia nr. 194 din 05 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dosarul nr. x/2024) a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, combinat cu art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 27 februarie 2024, până la data de 08 martie 2024, când s-a acordat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.

La termenul de judecată din 08 martie 2024, mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania a fost atașat în original și tradus în limba română, astfel că, după comunicarea acestuia avocatului ales, persoana solicitată a fost audiată declarând că a luat cunoștință de conținutul mandatului european de arestare emis împotriva sa și că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că mandatul european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 a fost emis de autoritatea judiciară din Germania-Judecătoria Munchen la data de 31 ianuarie 2024, depus în original și tradus, în scopul efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. De asemenea, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea a 7 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) și 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) din C. pen. din Germania.

S-a mai constatat că, sub aspectul situației de fapt, în cuprinsul mandatului s-a arătat că, în perioada dintre data de 10 iunie 2022 și data de 20 ianuarie 2023, aflată într-o asociere conștientă și voită cu separat urmăriții B., C. și/sau D., învinuita a indus în eroare alți participanți la traficul rutier cu privire la o situație de urgență - în realitate inexistentă - în care se afirma în mod conștient mincinos, cum că rezervorul mașinii ar fi gol și că nu ar dispune de mijloace financiare pentru a-l realimenta. Învinuita/învinuiții i-a(u) asigurat pe toți păgubiții că sumele puse la dispoziție de aceștia din urmă vor fi restituite. Păgubiții au înmânat separat urmăriților bani în numerar și/sau au achitat facturile pentru realimentare, încrezători fiind în restituirea promisă. După cum intenționaseră de la bun început atât învinuita cât și urmăriții, nu a fost restituită nicio sumă de bani, astfel încât păgubiții s-au ales fiecare cu pagube echivalente sumelor puse la dispoziție învinuitei, respectiv separat urmăriților. Conform înțelegerii dintre învinuiți valoarea obținută astfel era destinată împărțirii între toți participanții la faptă. Învinuita a dobândit pe această cale suma de 210,00 € și carburant în valoare totală de 112,05 €, prin urmare un avantaj patrimonial total în valoare de 322,05 €.

Intenția învinuitei era ca prin fapta săvârșită în formă continuată să dobândească o sursă de venit nu doar trecătoare și de un oarecare volum.

În următoarele cazuri învinuita a acționat în complicitate voită și conștientă cu concubinul său - separat urmăritul B., acesta fiind cel care aborda păgubiții, învinuita așteptând în autovehicul, uneori împreună cu copilul lor minor comun, pentru a crea impresia autenticității și a urgenței simulate, urmând să confirme situația în cazul în care păgubiții ar fi pus întrebări cu privire la situația simulată de către separat urmăritul B. și, în cazul unor divergențe cu păgubiții, ca să poată interveni în ajutorul concubinului său - după cum a fost cazul concret cu păgubiții E. și F..

Prin această metodă ei au obținut suma în numerar de 160,00 € și o alimentare în valoare de 71,93€, deci un avantaj patrimonial în sumă de 231,93 €. Contrar speranței lor, păgubiții E. și G. nu le-au înmânat bani în numerar și nici nu le-au plătit vreo alimentare.

• data faptei: 26 noiembrie 2022, momentul faptei: circa ora 13:15, locul faptei: Stația de alimentare H.; paguba: 121,93 € (50,00 € bani în numerar, 71,93 € preț alimentare); păgubitul: I.;

• data faptei: 03 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 14:00, locul faptei: Refugiu drumul federal 16, secțiunea 200 - km1.460 In 87672 Rosshaupten; paguba: 20.00 € (în numerar); păgubitul: J.;

• data faptei: 10 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 13:40, locul faptei: Drumul federal 299, secțiunea 2440 -km 2.600 tn 84144 Geisenhausen; paguba: 0€ păgubitul: K.;

• data faptei: 22 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 16:17, locul faptei: Stația de alimentare Agip pe Lenggrieser Strasse 46 în 83646 Bad Tolz; paguba: 75,00 € (în numerar) păgubitul: L.;

• data faptei: 15 ianuarie 2023, momentul faptei: circa ora 16:30, locul faptei: Drumul federal 306, secțiunea 80 – km 0.170 în 83278 Traunstein; paguba: 15,00 € (în numerar) păgubitul: G.;

În afară de aceasta, s-a mai arătat că învinuita a acționat la data de 10 iunie 2022, circa la ora 14:05 în dreptul stației de autobuz de pe Kirchgasse 7 în 79868 Feldberg în asociere voită și conștientă cu separat urmăriții B., C. și D.. Cu această ocazie, conform înțelegerii prealabile între învinuiți, separat urmăritul C. l-a abordat pe păgubitul F. și l-a indus în eroare cu privire la o situație de urgență precum cea descrisă mai sus, motiv pentru care păgubitul a achitat factura de alimentare în valoare de 40,12 € și i-a înmânat învinuitului în total 50,00 €. Separat urmăriții și învinuita au așteptat - conform înțelegerii prealabile - în mașină, gestul urmărind să creeze impresia urgenței și a credibilității situației de urgență simulate prin prezența lor, să confirme situația de urgență în cazul în care păgubiții ar fi pus întrebări și să intervină în ajutorul separat urmăritului în cazul unor eventuale conflicte.

Instanța de fond a mai reținut că infracțiunile ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Germania sunt sancționate de dispozițiile legii penale din Germania cu pedeapsa de 10 ani închisoare și fac parte din lista celor menționate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pct. 20, care dau loc la predare fără verificarea dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

S-a mai constatat că nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., precum și că aceasta a înțeles regula specialității, potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004, declarând că nu renunță la aceasta și solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în țara de origine, România.

Cu toate că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile din Germania, Curtea a reținut că motivele medicale menționate de persoana solicitată, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, nu reprezintă un impediment în continuarea procedurii în materie de cooperare internațională.

Așa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, motiv pentru care a apreciat ca fiind întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autoritățile judiciare din Germania, sens în care a arătat că este cetățean român, cu domiciliul în România, are 53 de ani și refuză să fie predată autorităților din Germania întrucât nu are antecedente penale și grave probleme de sănătate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond. Totodată, a arătat că a manifestat un bun comportament în fața autorităților judiciare române, a recunoscut învinuirile și este de acord să plătească prejudiciul, urmând a fi ajutată, în acest sens, de copii săi care au locuri de muncă stabile în străinătate. În plus, a solicitat a fi avut în vedere înscrisul transmis la dosar de avocatul său din Germania, în care se menționează că infracțiunea de care este acuzată este una minoră, astfel că procedura se poate desfășura și în absența persoanei solicitate.

Totodată, a solicitat revocarea măsurii arestării provizorii și punerea, de îndată, în libertate, precizând că, în situația în care va fi condamnată la o pedeapsă cu executare, nu este de acord să o execute în Germania.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 din data de 31 ianuarie 2024, că acesta a fost emis de Judecătoria Munchen în baza unui mandat național de arestare al aceleiași instanțe întocmit la 18 ianuarie 2024 în dosarul nr. x II Gs 678/24, în vederea efectuării de cercetări față de cetățeanul român A. sub aspectul săvârșirii a 7 infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) și 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) din C. pen. din Germania, fapte care au fost descrise pe larg în cuprinsul respectivului mandat.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, faptele imputate sunt incriminate și de legea penală română în art. 244 C. pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 27 februarie 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, precizând că are o stare de sănătate precară și că intenționează să achite prejudiciul, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

Deopotrivă, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Astfel, se constată că lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege, aceeași fiind situația și în ceea ce privește starea de sănătate invocată de contestatoare.

În plus, se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana solicitată nu este afectată. De altfel, prin predarea către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, persoana solicitată are posibilitatea să susțină personal în fața acestora faptul că intenționează să achite prejudiciul și să solicite lăsarea sa în libertate, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În fine, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6) – (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2024 de către autoritățile judiciare din Germania, Judecătoria Munchen, în dosarul nr. x II Gs 1293/24 (42 Js 4600/23 Procuratura Munchen), cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 08 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, stabilit conform dispozițiilor art. 8 lit. b) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31 din 08 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2024.