ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 810/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția Peală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A., și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în concurență formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere și instigare la înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 și art. 53 din C. pen. german.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității.

Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 23 octombrie 2024, până la data de 21 noiembrie 2024, inclusiv, predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane urmând să se realizeze în 10 zile, calculate de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței în data de 11 octombrie 2024, sub nr. x/2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat luarea măsurii arestării persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunilor de escrocherie, fraudă ce coincide penal cu falsificarea documentelor în două cazuri, încălcarea încrederii și incitarea la fraudă, fapte prevăzute de art. 263 (1), 267 (1), 266, 26, 52, 53 din C. pen. german.

Curtea de apel a reținut că, pentru a fi pus în executare un mandat european de arestare, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, care se referă la: a) existența unui mandat european de arestare valabil emis, de către o autoritate judiciară, care să conțină toate informațiile impuse de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI [art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată] și să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru; b) absența incidenței unor motive de refuz obligatoriu sau facultativ dintre cele prescrise de art. 3, 4 și 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată); precum și c) excluderea oricărui risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent, CJUE statornicind într-o manieră tranșantă că respectul datorat drepturilor și libertăților individului nu poate să fie sacrificat nici de principiul eficacității cooperării judiciare și nici de principiile încrederii și recunoașterii reciproce.

Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare a constatat că, prin mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, s-a solicitat arestarea și predarea lui A., în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în concurență formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere și instigare la înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 și art. 53 din C. pen. german.

În continuare s-a arătat că, în cuprinsul mandatului european de arestare se reține că la data de 11 iunie 2012, persoana condamnată și persoana cercetată separat, numitul B., s-au dus la banca Sparkasse din Speyer, unde au solicitat un credit în rate, în sumă de 19.500 Euro, pentru finanțarea unui autoturism. Cu această ocazie, au prezentat o dovadă falsificată a veniturilor numitului B., după care, creditul a fost aprobat și plătit. Persoana condamnată a retras suma reprezentând creditul din contul de împrumut și a păstrat-o pentru sine.

La data de 14 iunie 2012, persoana condamnată a virat 4000 EURO din contul martorului C., pentru care avea împuternicire, în contul său propriu, fără știrea și voința martorului, apoi a retras banii de la un bancomat și i-a păstrat pentru sine.

La o dată care nu poate fi stabilită mai precis, anterior datei de 21 decembrie 2015, persoana condamnată l-a determinat pe martorul D. să încheie un contract de împrumut cu E., în valoare de 19.630 EURO, pentru achiziționarea unui BMW second-hand, convenindu-se de la bun început că vehiculul va fi utilizat doar de persoana condamnată și că aceasta îi va transfera numitului D. ratele care urmau să fie plătite. Persoana condamnată nu putea contracta un credit în nume propriu din cauza lipsei de venituri suficiente, lucru de care D. avea cunoștință. În conformitate cu intenția sa stabilită în prealabil, persoana condamnată nu i-a plătit nicio rată lui D., iar D. nu a plătit nicio rată băncii E., astfel încât s-a produs un prejudiciu echivalent.

La data de 13 iunie 2021, persoana condamnată 1-a determinat pe martorul C. să încheie un contract de credit în rate, în valoare de 19:900 EURO, la banca Sparkasse din Speyer, pretinzând față de C. care nu cunoștea limba, că suma împrumutată urma să fie utilizată pentru a cumpăra o mașină. El a prezentat băncii dovezi falsificate ale salariului martorului, motiv pentru care banca a aprobat împrumutul și a efectuat plata. Pe baza împuternicirii sale asupra contului de credit, persoana condamnată a virat banii în propriul său cont și i-a folosit pentru sine.

Totodată, instanța a reținut că faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare pot constitui, potrivit legislației penale române, infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 din C. pen. și de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (3) din C. pen.

De asemenea, a avut în vedere împrejurarea că, pentru faptele care au dus la condamnarea persoanei solicitate de către instanța din Republica Federală Germania și care au motivat emiterea mandatului european de arestare, independent de denumirea dată acestora în legislația statului membru emitent, examenul dublei incriminări nu trebuie efectuat, cât timp durata maximă a pedepsei privative de libertate în statul în relație este de 5 ani și se încadrează în lista celor 32 categorii de infracțiuni care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări (așa cum rezultă din rubricile c).1 și e).I din mandatul european).

Curtea de Apel Târgu-Mureș a mai constatat că mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 din 2 septembrie 2024 conține toate informațiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI [art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată] și îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru [art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată]. Suplimentar, nu a identificat vreun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 3, 4 și 4a din Decizia-cadru (art. 99 din Legea nr. 302/2014 republicată) și nici vreun risc real că drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent.

În continuare, a avut în vedere și împrejurarea că, la momentul ascultării sale, la termenul din data de 22 octombrie 2024, persoana solicitată A., deși a declarat că dorește să execute restul de pedeapsă în Germania, nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, precizând, totodată, că nu renunță la beneficiile conferite de regula specialității, acesta susținând că în mod nelegal și netemeinic a fost condamnat de către instanța germană și că nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare. De asemenea, avocatul său a invocat motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI) -rezidența în România a persoanei solicitate.

Referitor la motivul facultativ de refuz al predării, curtea a subliniat că acesta nu este aplicabil deoarece, așa cum rezultă din comunicarea nr. 107554/DM/S3/GC/14 octombrie 2024 a Inspectoratului General pentru Imigrări, în prezent, A. nu mai deține un permis de ședere temporară sau pe termen lung în România, eliberat conform O.U.G. nr. 194/2002 republicată, ultimul permis de ședere temporară fiind valabil până la data de 11 august 2024. În această situație, chiar dacă A. a beneficiat de un drept de ședere pe teritoriul României succesiv, în perioada 10 iunie 2013-11 august 2024, în contextul în care, la acest moment nu mai beneficiază de acest drept, el nu are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, calculați la data de astăzi, a pronunțării hotărârii privind executarea mandatului european de arestare.

Ca urmare, curtea a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate autorităților din Germania și, reținând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Speyer la data de 2 septembrie 2024 pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, precum și, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28 octombrie 2024, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 31 octombrie 2024, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public asupra contestației de față, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 109 alin. (1), art. 104 alin. (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 emis la data de 2 septembrie 2024 de către Judecătoria Speyer, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A., și predarea acestuia către autoritățile judiciare germane, în vederea executării unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în concurență formală cu fals în înscrisuri în două cazuri, abuz de încredere și instigare la înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 52, art. 266, art. 26 și art. 53 din C. pen. german.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității.

De asemenea, s-a reținut că, prin ordonanța din data de 10 octombrie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10 octombrie 2024 ora 19:42 până la data de 11 octombrie 2024 ora 19:42, prin încheierea din data de 11 octombrie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, potrivit art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 11 octombrie 2024, până la data de 25 octombrie 2024, inclusiv, iar prin sentința penală nr. 11/ME din 23 octombrie 2024, a aceleiași instanțe, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a luat măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23 octombrie 2024 până la data de 21 noiembrie 2024, inclusiv, predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane urmând să se realizeze în 10 zile, calculate de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Germania (Judecătoria Speyer) au emis, la data de 02 septembrie 2024 mandatul european de arestare nr. 8A DS 5101 JS 40794/16 pe numele persoanei solicitate A. pentru executarea unui rest de 298 de zile închisoare din pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunilor de escrocherie, fraudă ce coincide penal cu falsificarea documentelor în două cazuri, încălcarea încrederii și incitarea la fraudă, fapte prevăzute de art. 263 (1), 267 (1), 266, 26, 52, 53 din C. pen. german.

Raportat la infracțiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, similar primei instanțe reținând că faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare au echivalent în legislația română în infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 din C. pen. și de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) și (3) din C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin.(2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea sa și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale pe care le are în cadrul acestei proceduri, precum și conținutul și efectele regulii specialității, persoana solicitată A. a declarat că nu consimte să fie predată autorităților germane, aspecte consemnate în cuprinsul declarației persoanei solicitate dată în fața procurorului, din 10 octombrie 2024 .

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că, din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În acest sens reține că, în mod constant, atât în fața procurorului, cât și în fața curții de apel, precum și la termenul din data de 31 octombrie 2024, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților germane. Totodată, a învederat că a depus actele în vederea obținerii unui nou permis de ședere în România,

Se constată că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenței legale pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, chiar acesta relatând, în cuprinsul declarației date în fața curții de apel că, în principiu, dorește să execute pedeapsa în Germania, pentru a fi aproape de copiii săi care se află în această țară.

Mai mult, situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. În aceste condiții, se constată că motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, așa cum le-am detaliat anterior, nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării din această perspectivă nu pot fi primite.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, în mod temeinic prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania la data de 02 septembrie 2024 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pentru motivele anterior expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 11/ME din data de 23 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2024.