ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 674/2024

Ședința publică din data de 02 octombrie 2024

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A..

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act de opoziția la predare a persoanei solicitate A..

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată în referire la art. 104 alin. (6), (7) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 25.04.2024 de Judecătoria Munchen, Germania, în dosarul ER IX Gs 5141/24, față de persoana solicitată A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tergiversarea intenționată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, abuz de încredere și bancrută intenționată, fapte prev. și pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) și 6, art. 14 alin. (1) și art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile susmenționate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare) și predarea autorității solicitante, sub rezerva regulii specialității.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 104 alin. (10) și 13 Legea nr. 302/2004 republicată și art. 230 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus arestarea persoanei solicitate, A. în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 18.09.2024 și până la data de 17.10.2024 inclusiv.

De asemenea. s-a hotărât ca predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 85 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A.. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică corespunzător.

S-a constatat că persoana căutată A. a fost reținută, conform ordonanței nr. 28458/II/5/2024 din data de 17.09.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 17.09.2024, ora 15:00.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că la data de 17.09.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul disp. art. 103 și urm. din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (rep.), a înaintat documentele privind pe numitul A. (...), în vederea luării măsurii arestării preventive, pentru punerea în executare a unui mandat european de arestare emis la 25.04.2024 de Judecătoria Munchen, Germania, în dosarul ER IX Gs 5141/24.

În continuare s-a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată A., cu privire la săvârșirea infracțiunilor de tergiversarea intenționată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, abuz de încredere și bancrută intenționată, fapte prev. și pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) și 6, art. 14 alin. (1) și art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile susmenționate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare).

În acest context, analizând sesizarea formulată și actele depuse, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane, are conținutul și forma prevăzută de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv: datele privind identitatea și cetățenia persoanei solicitate A., denumirea și datele de contact ale autorității judiciare emitente, respectiv ale Judecătoriei Munchen - Germania, existența unui mandat european de arestare preventivă, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, ținându-se cont mai ales de prevederile art. 97, o descriere a circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, inclusiv momentul, locul și gradul de implicare al persoanei solicitate, precum și pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunile săvârșite.

Din descrierea succintă a faptelor pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., s-a constatat că acestea ar putea fi încadrate în infracțiunile de tergiversarea intenționată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, abuz de încredere și bancrută intenționată, fapte prev. și pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) și 6, art. 14 alin. (1) și art. 53 din C. pen. german (durata maximă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile susmenționate fiind pedeapsa de 5 ani închisoare), ce au corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 238 C. pen. (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă), art. 240 C. pen. (închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă) și art. 242 C. pen. (6 luni la 3 ani sau cu amendă ori închisoarea de la unu la 5 ani în variantă agravată), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În acest punct de analiză, curtea de apel a constatat că, deși la pagina 8 a mandatului european de arestare nu este marcată nici o căsuță, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată nefiind încadrate în dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cauză devin incidente dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol, potrivit cărora, pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiției ca, faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare, să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, aspect care este complinit în prezenta cauză.

Astfel, s-a reținut că la Secțiunea II (paginile 9-12) din cuprinsul mandatului european de arestare este regăsită descrierea completă a infracțiunilor care nu se încadrează la cazurile enumerate la Secțiunea I (pagina 8), care cuprinde căsuțele la care face referire apărare, astfel încât s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane.

De asemenea, în urma examinării dispozițiilor art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță a apreciat că nu rezultă existența unor motive obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare, iar în cauză nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la identitatea persoanei solicitate A..

Concluzionând, curtea de apel a admis cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, privind persoana solicitată A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 25 septembrie 2024, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 02 octombrie 2024, termen la care s-au luat concluziile apărării persoanei solicitate și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite, de îndată, un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând (în alin. (2) lit. a) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Astfel, rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia efectuării urmăririi penale de către autoritatea judiciară emitentă.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis de Judecătoria Munchen - Germania, că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de tergiversarea intenționată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, abuz de încredere și bancrută intenționată, fapte prev. și pedep. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) și 6, art. 14 alin. (1) și art. 53 din C. pen. german constând în aceea că:

"În perioada 15.10.2019 - 05.01.2022 cetățeanul german A. a fost membru în consiliul de administrație al societății B. din Munchen. Societatea se află în incapacitate de plată începând cu 31.08.2021. Deși cunoștea acest aspect, învinuitul nu a înaintat la timp cererea de deschidere a procedurii de insolventa pentru societatea reprezentată de el.

De asemenea, în calitate de membru în consiliul de administrație al societății, deși avea obligația de a proteja interesele societății, în perioada 01.10.2019 - 04.11.2021 a efectuat 65 transferuri în contul său privat cu obiectul "Împrumut" și transferuri în contul său privat cu obiectul "Salariu" și "Factură de management", precum și transferuri cu obiectul "Împrumut" în contul societății C., al cărei proprietar este, reducând astfel patrimoniul societății cu suma totală de 333.680,11 euro, de fiecare dată fără o rezoluție corespunzătoare a consiliului de supraveghere. Mai mult, învinuitul nu avea dreptul la remunerație în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al societății menționate, întrucât nu exista niciun acord în acest sens.."

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 87 Legea nr. 302/2004, respectiv descrierea circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, fiind îndeplinite dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia. Or, infracțiunile de tergiversarea intenționată a înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, abuz de încredere și bancrută intenționată, fapte prev. de art. 15 a alin. (4), art. 266 alin. (1), art. 283 alin. (1), (2) și 6, art. 14 alin. (1) și art. 53 din C. pen. german au corespondență în legislația penală română - în infracțiunile de abuz de încredere, bancrută și gestiune frauduloasă prev. de art. 238, art. 240 și art. 242 C. pen.

Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată în fața curții de apel în data de 18.09.2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

În acest sens, Înalta Curte precizează că, deși, persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, conform declarațiilor date, atât în fața Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cât și în fața instanțelor de judecată, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitant nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului privind faptul că acesta s-a stabilit definitiv în România împreuna cu soția sa, cetățean român, nemaiavând nicio legătură cu statul german, aspect ce ar atrage, eventual, incidența motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 ("Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare: . . . . . . . . . .când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.") sunt neîntemeiate, din moment ce, în speță, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, iar motivul invocat de apărare poate fi analizat doar în situația în care mandatul este emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. De altfel, în actele dosarului nu există niciun mijloc de probă din care să rezulte că persoana solicitată s-ar fi stabilit, în ultimii 5 ani, pe teritoriul statului român, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională reținută în sarcina sa a fost comisă în perioada 2019-2022 pe teritoriul Germaniei.

Nu în ultimul rând, se subliniază că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumția de nevinovăție de care se bucură contestatorul nu este afectată.

Așadar, se constată că, în speță, nu este incident nici vreunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia, potrivit legii române.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. și art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga contestatarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 290 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba germană se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 105P din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 octombrie 2024.