ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 62/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/P din data de 15 ianuarie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, rep., raportat la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., a admis sesizarea nr. x/2023 din 15.12.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a dispus executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A., de către Judecătoria Munchen - Germania, în dosarul nr. x și predarea acesteia către autoritățile judiciare germane, sub rezerva principiului specialității predării.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rep., a dispus ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 104 alin. (10), alin. (11) teza a II-a și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, rep., a revocat măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea de ședință din data de 19.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Constanța, și a dispus arestarea acesteia în vederea predării pentru o perioadă de 30 zile, calculată de la data punerii în executare a mandatului de arestare în vederea predării.

În baza art. 44 din Legea nr. 272/2004, a sesizat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța (D.G.A.S.P.C. Constanța) în vederea luării măsurilor de protecție alternativă față de copiii minori ai persoanei solicitate, B. și C..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 15.12.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 102 și urm. din Legea nr. 302/2004, a sesizat Curtea de Apel Constanța cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A., de către Judecătoria Munchen - Germania în dosarul nr. x, precum și luarea măsurii arestării în vederea predării față de persoana solicitată.

Persoanei solicitate A. i se impută comiterea infracțiunilor de răpire de copii și falsificare de documente, prev. de art. 235 (1) (2), 267 (1), 52, 53 din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 5 ani închisoare), faptele fiind incriminate de legea penală română în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (2) și 3 lit. b) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 10 ani) și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani).

Sub aspectul situației de fapt, s-au reținut următoarele:

- la o dată necunoscută, între 13.11.2020 și 10.02.2023, persoana solicitată a întocmit un act cu numele Extras din Registrul pentru Certificate de Naștere nr. x/2020 al Municipiului Bockhorn, emis pe numele D., într-un loc necunoscut, în ciuda faptului că nu avea autorizația de a face acest lucru. Actul prezenta o dată falsă de naștere și nu îl avea pe E. înregistrat ca tată. A adăugat pe act semnătura F. și o ștampilă similară cu cea utilizată de Registrul Stării Civile din Bockhom. A acționat cu intenția de a folosi actul în situații cerute de lege și cu intenția, de asemenea, de a înșela autoritățile cu privire la identitatea fiicei ei C. și a tatălui acesteia.

- la o dată necunoscută, undeva între 13.11.2020 și 10.02.2023, persoana în cauză a întocmit un act cu numele Extras din Registrul pentru Certificate de Naștere nr. x/2017 al Municipiului Bockhorn, emis pe numele G., într-un loc necunoscut, în ciuda faptului că nu avea autorizația de a face acest lucru. Actul prezenta o dată falsă de naștere și nu îl avea pe E. înregistrat ca tată. A adăugat pe act semnătura H. și o ștampilă similară cu cea utilizată de Registrul Stării Civile din Bockhom. A acționat cu intenția de a folosi actul în situații cerute de lege și cu intenția, de asemenea, de a înșela autoritățile cu privire la identitatea fiului ei B. și a tatălui acestuia.

- în data de 10.02.2023, persoana căutată a plecat din apartamentul în care locuia, situat la adresa Bockhorn însoțită de cei doi copii, fără a avea consimțământul tatălui lor, E.. A luat îmbrăcăminte pentru copii și pașapoartele. La o dată necunoscută, femeia împreună cu copiii au plecat din Germania și au ajuns în România fără a avea acordul tatălui copiilor (victima). Persoana căutată locuiește împreună cu copiii la locuința noului său partener de viață situată în jud. Constanța. În ciuda cererii tatălui copiilor de a aduce înapoi copiii în Germania, refuză să se mai întoarcă în Germania. Până la data de 06.04.2023, părinții aveau custodie comună. Prin hotărârea Tribunalului Local din Erding, pronunțată la data de 06.04.2023, în dosarul nr. x F 89/23, tatăl copiilor a primit dreptul de custodie unică.

Prin încheierea din data de 19.12.2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în prezentul dosar s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana pentru o perioadă de 30 zile de la data de 19.12.2023 la data de 17.01.2024, inclusiv, și s-a fixat termen de judecată pentru depunerea mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

La termenul din data de 12.01.2022, instanța a înmânat persoanei solicitate un exemplar al mandatului european de arestare tradus în limba română și a procedat la audierea acesteia, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, rep., aceasta arătând că se prevalează de efectele regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, rep., și nu consimte la predarea sa către autoritățile din Germania.

Notând dispozițiile prevăzute de art. 87, alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004, rep., curtea a constatat că, sub aspectul condițiilor de formă, mandatul european de arestare emis față de persoana solicitată A. la data de 03.11.2023 de către Judecătoria Munchen - Germania în dosarul nr. x cuprinde toate mențiunile obligatorii prev. de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., iar acesta a fost înaintat spre executare în forma tradusă în limba română.

De asemenea, curtea a mai reținut că, din examinarea dispozițiilor art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, rep., și a declarației persoanei solicitate dată în fața instanței la termenul din 12.01.2024, nu rezultă existența unor motive obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare și nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate.

Curtea de apel a mai arătat că dacă în cazul infracțiunilor de privare de libertate a minorilor (2 fapte), care își găsesc corespondent în legislația penală română în infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art. 379 alin. (1) din C. pen., s-ar putea aprecia că activitatea materială a fost desfășurată în parte pe teritoriul României și, astfel, cele două infracțiuni ar fi comise pe teritoriul statului nostru, la dosar nu sunt date care să permită aprecierea că și infracțiunile de falsificare de documente ar fi fost săvârșite tot pe teritoriul statului român cu consecința examinării motivului opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din legea specială (un potențial uz de fals, după cum a învederat persoana solicitată în cadrul dezbaterilor, ar fi putut fi comis de aceasta pe teritoriul României, însă mandatul european de arestare nu se referă la o asemenea faptă).

Așadar, constatând că în cauză nu sunt motive de refuz a executării, conform art. 99 din Legea nr. 302/2004, rep., și având în vedere prevederile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, rep., raportat la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, rep., curtea de apel a dispus executarea mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, sub rezerva principiului specialității predării, precum și sub condiția prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep., potrivit căreia, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate împotriva persoanei solicitate, aceasta va fi transferată în România pentru executarea pedepsei.

A dispus arestarea preventivă în scopul predării, emiterea mandatului de arestare preventivă în vederea predării persoanei solicitate A. și revocarea măsurii controlului judiciar dispusă anterior față de persoana solicitată, având în vedere că, potrivit art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, ulterior, judecătorul dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare (prevăzută la art. 109), judecătorul ia măsura arestării în vederea predării persoanei solicitate.

Deoarece din conținutul mandatului european de arestare și relatările persoanei solicitate a reieșit că aceasta din urmă se află pe teritoriul României însoțită de cei doi copii minori, B. și C., și că în urma arestării persoanei solicitate aceștia ar rămâne fără ocrotire, în baza art. 44 din Legea nr. 272/2004, a sesizat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța (D.G.A.S.P.C. Constanța) în vederea luării măsurilor de protecție alternativă față de copiii minori ai persoanei solicitate, numiții B. și C..

Împotriva sentinței penale nr. 5/P din data de 15 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterilor, contestatoarea, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că nu a săvârșit nicio faptă pe teritoriul Germaniei, a venit în țară cu copiii având acordul tatălui acestora, are un loc de muncă în România, copiii sunt înscriși la grădiniță și vrea să fie judecată în România.

Examinând contestația formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 03 noiembrie 2023, de Judecătoria München, în dosarul cu numărul de referință 403 Js 5095/23, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de răpire de copii și falsificare de documente, prev. de art. 235 alin. (1) și (2), art. 267 alin. (1), art. 52 și art. 53 din C. pen. german (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 5 ani închisoare), constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă au corespondent în legislația românească în infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1), (2) și 3 lit. b) din C. pen. (care este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani) și fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. (care este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani).

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând că opoziția persoanei solicitate la predare nu se circumscrie vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că aceasta nu figurează ca fiind urmărită pentru fapte penale pe teritoriul României, Curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 noiembrie 2023, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluția primei instanțe, susținând că nu a săvârșit nicio faptă pe teritoriul Germaniei, întrucât a venit în țară cu copiii având acordul tatălui acestora.

Se observă că persoana solicitată critică practic neîndeplinirea condiției privind dubla incriminare a faptelor pentru care este cercetată de către autoritățile judiciare germane, critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. a) teza I rap. la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât s-a susținut că deplasarea sa împreună cu cei doi minori în România s-a făcut cu acceptul tatălui copiilor, astfel încât fapta persoanei solicitate nu și-ar găsi corespondent în infracțiunea prev. de art. 379 alin. (1) din C. pen.

Critica formulată de persoana solicitată este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată.

Relativ la situația de fapt, Înalta Curte observă că aceasta a fost descrisă pe larg de către prima instanță, motiv pentru care nu va relua o descriere detaliată a faptelor pentru care s-a solicitat predarea contestatoarei.

Astfel, examinând descrierea faptică a infracțiunii de răpire de copii, se reține că persoana solicitată este cercetată, în esență, pentru aceea că, la o dată necunoscută, a plecat din Germania împreună cu minorii C. și B. și au ajuns în România fără a avea acordul tatălui copiilor. S-a mai arătat că deși tatăl copiilor a solicitat contestatoarei să îi ducă pe minori înapoi în Germania, aceasta refuză, precum și faptul că până la data de 06.04.2023, părinții aveau custodie comună, iar prin hotărârea Tribunalului Local din Erding, pronunțată la data de 06.04.2023, în dosarul nr. x F 89/23, tatăl copiilor a primit dreptul de custodie unică.

Astfel descrisă, fapta imputată contestatoarei întrunește formal, potrivit legislației naționale, elementele proprii infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. (1) din C. pen., care constă în "reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii" și este pedepsită cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

La nivelul unei examinări formale, activitatea materială ilicită imputată contestatoarei de către autoritățile judiciare germane se circumscrie, teoretic, conținutului infracțiunii prev. art. 379 alin. (1) din C. pen., de vreme ce, pe de o parte, din înscrisurile existente la dosar rezultă că persoana solicitată a exercitat autoritatea părintească asupra celor doi copii minori în comun cu soțul său până la data de 06.04.2023, deplasarea minorilor, de către mamă, în alt stat decât cel al reședinței obișnuite, s-a realizat fără consimțământul tatălui, iar începând cu data de 06.04.2023, minorii C. și B. sunt reținuți de către persoana solicitată fără consimțământul tatălui, persoană căreia i-au fost încredințați minorii potrivit legii.

Ca urmare, această faptă în considerarea căreia a fost emis mandatul european de arestare îndeplinește condiția dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cauză nefiind incident motivul opțional de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Susținerile contestatoarei, în sensul că minorii ar fi părăsit teritoriul Germaniei cu consimțământul tatălui lor constituie apărări de fond prin care se antamează pretinsa lipsă de temeinicie a urmăririi penale desfășurate de către autoritățile statului emitent și nu au relevanță asupra concluziei anterior formulate, îndeplinirea condiției dublei incriminări fiind evaluată strict prin raportare la fapta concretă descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare (art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată).

Ca atare, această apărare nu constituie motiv de refuz la predare, neregăsindu-se printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și nu poate face obiectul evaluării instanței de executare în actuala procedură. Instanța națională nu este abilitată să verifice susținerile de nevinovăție ale persoanei solicitate, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară solicitantă, deoarece principiul care stă la baza executării mandatului european de arestare este acela al recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre (art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).

Apărările formulate de persoana solicitată A. urmează a fi, însă, evaluate de autoritățile judiciare din Germania, singurele competente să stabilească dacă aceasta se face sau nu vinovată de săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare.

Nefondată este și solicitarea contestatoarei de a fi judecată în România, argumentată pe împrejurarea că pe teritoriul statului român se află cei doi minori coroborat cu locul de muncă al persoanei solicitate, din moment ce legiuitorul a prevăzut în art. 99 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză (alin. (1) sau poate refuza (alin. (2) executarea mandatului european de arestare, iar motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile astfel reglementate.

Pe de altă parte, analizând o posibilă incidență a motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, antamat de către contestatoare, Înalta Curte constată că deși, potrivit legii române, fapta ar putea fi considerată ca fiind comisă parțial pe teritoriul României, o atare împrejurare nu justifică refuzul executării mandatului european de arestare.

Exigențele asociate procedurii de față impun ca, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în scopul luării unei hotărâri, instanța să țină seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Or, așa cum a reținut și prima instanță, la dosar nu sunt date care să permită aprecierea că infracțiunile de falsificare de documente ar fi fost săvârșite tot pe teritoriul statului român, iar activitatea obiectivă imputată persoanei solicitate s-a desfășurat preponderent pe teritoriul statului emitent, de vreme ce atât plecarea copiilor minori, cât și absența, sub acest aspect, a consimțământului tatălui, s-au manifestat obiectiv în interiorul acestui teritoriu.

Prin urmare, evaluând în acest context împrejurările cauzei, Înalta Curte concluzionează că autoritățile emitente au posibilități sporite și efective de lămurire a faptelor, nefiind incident, prin urmare, motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste motive, constatând neîntemeiate criticile formulate de persoana solicitată A., în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de aceasta împotriva sentinței penale nr. 5/P din data de 15 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatoare la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1098 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 5/P din data de 15 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 1098 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.