ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x GS 1468/23, la data de 23.06.2023, pe numele persoanei urmărite internațional A. și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

În baza art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internațional nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut starea de arest a persoanei urmărită internațional A., cu dublă cetățenie germană și italiană, dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME/28.12.2023, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 08.01.2024 până la data de 06.02.2024, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internațional a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 27.12.2023, ora 12:25, și până la data de 28.12.2023, ora 12:25.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.12.2023, sub numărul x/2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite internațional A., pentru o perioadă de 15 zile, în vederea depunerii mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Germania, în limba română.

În motivare, s-a arătat că I.P.J. Arad - S.I.C. a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 27.12.2023, ora 23:15, pe numitul A., față de care autoritățile judiciare din Germania au introdus la data de 27.09.2023 o semnalare în Sistemul de Informații Schengen, fiind căutat în vederea arestării și predării în baza unui mandat european de arestare.

S-a arătat că din conținutul semnalării rezultă că, la data de 28.08.2023, autoritățile judiciare din Germania, Tribunalul Districtual Memmingen, au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea arestării și predării către acestea, în scopul efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea a două infracțiuni de fraudă, fapte prevăzute în C. pen. german, prin săvârșirea cărora au fost afectate financiar interesele Comunității Europene, încălcând astfel și Convenția din 26 iulie 1995 privind Comunitățile Europene, săvârșite în data de 29.10.2021 și 02.12.2021.

S-a mai arătat că persoana urmărită, la data de 27.12.2023, cu ocazia audierii, în prezența apărătorului din oficiu și a interpretului de limbă germană, a precizat că dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania, neridicând obiecțiuni cu privire la identitatea sa, că nu renunță la regula specialității, respectiv că nu cunoaște să fie cercetat în vreun dosar penal pe teritoriul României.

În cuprinsul referatului cu propunere de arestare provizorie s-a arătat că, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara emisă la data de 27.12.2023, s-a dispus reținerea persoanei urmărite A., pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 27.12.2023, orele 12:25, până la data de 28.12.2023, orele 12:25.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 28.12.2023, în dosarul nr. x/2023, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., cu dublă cetățenie germană și italiană, pe o perioadă de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 28.12.2023, până la data de 11.01.2024 inclusiv.

Prin aceeași încheiere s-a amânat judecarea cauzei la data de 08.01.2024, în vederea depunerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.

La data de 04.01.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus la dosar referatul cu propunere de admitere a cererii de executare a mandatului european de arestare, arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate și predarea acesteia. S-a arătat că referatul a fost însoțit de traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile impuse de art. 97 din Legea 302/2004, modificată, referitoare la faptele pentru care se dispune predarea și nu au fost identificate motive de refuz al predării.

Analizând conținutul mandatului european de arestare, curtea a reținut că acesta a fost emis la data de 28.08.2023 de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x Gs 1468/23, având la bază mandatul de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023 în dosarul nr. x Gs 1468/23, prin care persoana urmărită internațional A. este căutată în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea a două infracțiuni de fraudă, săvârșite la datele de 29.10.2021 și 02.12.2021, fapte prevăzute de C. pen. german, sub aspectul situației de fapt reținându-se următoarele:

Curtea de apel a reținut că, potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este cercetată persoana urmărită internațional A. reprezintă infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 52 și 53 din C. pen. din Germania, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea germană pentru aceste infracțiuni este de 5 ani închisoare.

În ședința publică din data de 08.01.2024, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței s-a reținut că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Germania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Totodată, s-a reținut că persoana solicitată a invocat faptul că apărătorul său ales din Germania urmează să lămurească toate aspectele speței și a solicitat plasarea în arest la domiciliu.

Curtea, analizând actele dosarului, a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată și, de asemenea, a fost tradus în limba română, potrivit art. 87 alin. (4) din aceeași lege.

Deopotrivă, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reținând că faptele pentru care se solicită predarea sunt incriminate în legislația penala din România, acestea constituind infracțiunile de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen.

În continuare, curtea a constatat că în speță nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării, reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, sau motive facultative de refuz al executării, reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004, și a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare.

Cu referire la propunerea de arestare preventivă a persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Germania, curtea de apel a făcut trimitere la dispozițiile prevăzute de art. 104 alin. (5), (6) și (13) din Legea 302/2004 și a reținut că legea specială nu permite o măsură preventivă alternativă în situația executării mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate către autoritățile străine putându-se face doar în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind executarea mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Prin urmare, dată fiind soluția de executare a mandatului, curtea de apel a reținut că, în cauză, se impune arestarea preventivă a persoanei solicitate, nefiind fondată cererea acesteia, formulată prin apărător ales, de a se dispune măsura arestului la domiciliu.

Față de toate aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x GS 1468/23, la data de 23.06.2023 pe numele persoanei urmărite internațional A. și a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Germania.

Împotriva sentinței penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Atât la termenul de dezbateri din data de 02 februarie 2024, cât și prin motivele de contestație scrise, persoana solicitată A., prin apărător ales, a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, respingerea solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare.

În argumentare, în esență, contestatorul, personal și prin apărător ales, a susținut că prima instanță în mod greșit a pronunțat soluția atacată fără a solicita autorităților emitente probele care susțin acuzația penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare, că faptele pentru care este urmărit penal de către autoritățile judiciare germane nu constituie în realitate infracțiuni și nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Contestatorul a mai arătat că, deși are domiciliul în Germania, organele de cercetare penală nu l-au notificat cu privire la dosarul penal pentru care s-a dispus urmărirea penală internațională de față, că nu are cunoștință despre cele două facturi neachitate care formează obiectul acuzației penale, nu a fost somat cu privire la neplata acestora și nu este persoana care a achiziționat bunurile respective.

La termenul de dezbateri, apărarea a solicitat să se observe că mandatul european de arestare nu respectă cerințele de formă prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 și nici prevederile imperative ale art. 97 alin. (1) din aceeași lege cu privire la menționarea unei infracțiuni.

Deopotrivă, apărarea a învederat că autoritățile elvețiene, fiind sesizate cu privire la punerea în executare a unui mandat european de arestare identic cu cel de față, au apreciat că nu se regăsesc, în cuprinsul mandatului european de arestare, elemente suficiente de natură a contura situația de fapt, respectiv aspectele de natură a demonstra că persoana solicitată este cea care ar fi comis faptele despre care se face vorbire și că faptele imputate nu constituie infracțiune, astfel că au respins cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane.

Referitor la măsura arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania, în motivele scrise de contestație, contestatorul a solicitat înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu până la executarea efectivă a unei eventuale predări, cu argumentarea că nu are antecedente penale, locuiește cu soția sa (care este însărcinată și cu probleme de sănătate) într-un apartament închiriat pe o perioadă îndelungată de timp, măsurile sunt identice din punctul de vedere al siguranței și al îndeplinirii condițiilor de reținere, nu s-a sustras de la urmărirea penală efectuată de către autoritățile judiciare emitente, nu a refuzat plata celor două facturi aflate în discuție, iar la termenul de dezbateri, apărarea a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv și punerea contestatorului în libertate, întrucât plasarea acestuia într-un alt regim de restricționare a libertății nu ar putea împieta cu nimic desfășurarea procedurilor pe mai departe.

***

Înalta Curte reține că dosarul a fost înregistrat pe rolul acesteia la data de 19.01.2024, sub nr. x/2023, repartizat aleatoriu Completului C10 și cu prim termen de judecată fixat la data de 25 ianuarie 2024, când, printre altele, instanța supremă a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Memmingen pentru a se comunica dacă se menține mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., precum și stadiul procedurii vizând cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A., prin care acesta a solicitat revocarea mandatului de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023, în dosarul cu nr. de referință x, care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria Memmingen, la data de 28.08.2023, în dosarul cu același nr. de referință, respectiv x.

La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2024, printre altele, Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de contestator, prin apărător ales, pentru a se reveni cu adresă către autoritățile emitente pentru a se comunica stadiul procedurii aferente cererii formulate de către persoana solicitată A..

Înalta Curte a amânat cauza și a acordat termen la data de 02 februarie 2024, pentru când, printre altele, a dispus revenirea cu adresă către Judecătoria Memmingen pentru a se comunica dacă se menține mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., stadiul procedurii vizând cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A., prin care acesta a solicitat revocarea mandatului de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023, în dosarul cu nr. de referință x, care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria Memmingen, la data de 28.08.2023, în dosarul cu același nr. de referință, respectiv x, precum și soluția dispusă cu privire la aceasta.

Totodată, a dispus traducerea în limba română a relațiilor comunicate pentru acest termen de judecată de către autoritățile judiciare germane în limba engleză.

Pentru termenul de judecată din data de 02 februarie 2024, autoritățile germane au transmis la dosar o adresă prin care au arătat că cererea de extrădare rămâne în vigoare, precum și faptul că Tribunalul Districtual Memmingen a respins, la data de 31.01.2024, contestația formulată de persoana solicitată, ca nefondată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă și fond ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la examinarea motivelor de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință al dosarului x, emis la data de 28.08.2023, de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen din Germania, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 263 alin. (1), art. 52 și art. 53 din C. pen. german.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că cele două infracțiuni ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

În acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestator, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Persoana solicitată A. a susținut, în esență, următoarele: mandatul european de arestare nu respectă cerințele prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, prima instanță în mod greșit a pronunțat soluția atacată fără a solicita autorităților emitente transmiterea la dosar a probelor care susțin acuzația penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare, faptele pentru care este urmărit penal de către autoritățile judiciare germane nu constituie în realitate infracțiuni, ci se circumscriu unui eventual litigiu civil/comercial, a criticat situația de fapt expusă în cuprinsul mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare străine, a învederat că autoritățile elvețiene au respins anterior aceeași cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, a solicitat revocarea măsurii arestării provizorii și punerea sa în libertate sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, în raport cu circumstanțele sale personale coroborat cu acuzația penală imputată.

Criticile contestatorului A. privind presupusa neîndeplinire a cerințelor prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare, "(1) Mandatul european de arestare va conține următoarele informații:

c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 97;

e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;".

Înalta Curte constată îndeplinite toate condițiile de conținut și de formă ale mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei.

Astfel, din examinarea mandatului european de arestare se constată că autoritatea emitentă a specificat la lit. b) punctul 1, purtând denumirea Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească cu același efect, următoarele:

"Autoritatea care a emis mandatul de arestare: Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen; Data mandatului de arestare: 23.06.2023; Nr. de referință: x; Tipul: Mandat de arestare pentru cercetări".

Contrar susținerilor apărării, având în vedere că persoana solicitată este urmărită internațional pentru efectuarea urmăririi penale, este suficientă indicarea existenței unui mandat național de arestare preventivă executoriu pentru a fi constatată îndeplinită condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Or, autoritatea judiciară emitentă a arătat că mandatul european de arestare are la bază mandatul național de arestare din data de 23.06.2023 emis de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen, în dosarul cu nr. de referință: x.

În plus, prin adresa emisă la data de 1 februarie 2024, autoritățile judiciare emitente au confirmat că mandatul european de arestare rămâne valabil, precum și împrejurarea că, în data de 31.01.2024, Tribunalul districtual Memmingen a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată privind mandatul național de arestare.

Se mai reține că mandatul de arestare preventivă național se dispune în baza condițiilor și cazurilor expres reglementate de dispozițiile procesual penale specifice legislației statului membru emitent, iar orice alte critici privind eventuala valabilitate sau menținere a mandatului național de arestare urmează a fi formulate exclusiv în fața autorităților judiciare germane, singurele abilitate să verifice apărările persoanei solicitate sub acest aspect.

La lit. e) "Infracțiunea (infracțiunile)" din cuprinsul mandatului european de arestare s-au arătat următoarele:

"Prezentul mandat se referă la un total de 2 fapte.

Descrierea circumstanțelor în care s-a/s-au comis faptele, inclusiv momentul (data și ora), locul și gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite:

Momentul/perioada infracțiunilor:Un moment de necontestat pe 29.10.2021, pe 02.12.2021, ora 18:01 și pe 02.12.2021, ora 18:30

Locul infracțiunilor: Spațiile comerciale ale firmei B., și la domiciliul său avut atunci pe Untere Kulturen 5.

Situația de fapt:

1) Într-un moment de necontestat cu exactitate pe 29.10.2021, inculpatul a cumpărat în spațiile comerciale ale firmei păgubite B., simulând capacitatea și voința sa de plată diferite băuturi, alimente și articole de catering în sumă totală de 466,26 Euro.

Corespunzător intenției sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea și voința sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma prețului mărfurilor și a cauzat o pagubă corespunzătoare.

2) Pe 02.12.2021, ora 18:01 și ora 18:30, inculpatul a comandat, probabil din locuința sa de atunci pe Untere Kulturen 5 în 87767 Niederrieden, la firma C., prin simularea capacității și voinței sale de plată, marfă în sumă totală de 839,85 Euro. În detaliu este vorba despre următoarele mărfuri: 1 pereche de pantofi marca x în sumă de 139,95 Euro; 1 Polo sport marca x în sumă de 149,95 Euro; 1 giacă marca x în sumă de 549,95 Euro. Articolele numite mai sus au fost livrate inculpatului.

Conform intenției sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea și voința sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma prețului mărfurilor și a cauzat o pagubă corespunzătoare.

Felul participării: Făptuitor.

Aprecierea juridică a faptelor și prescripții legale de aplicat:

Aprecierea juridică a faptelor: înșelăciune în două cazuri.

Prescripții legale de aplicat: paragrafele 263 alin. (1), (52), (53) C. pen. german.".

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată îndeplinite și condițiile de conținut și de formă prevăzute expres de art. 87 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, de vreme ce autoritățile judiciare străine au indicat în cuprinsul mandatului european de arestare, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor, precum și o descriere a circumstanțelor în care au fost comise cele două infracțiuni, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate.

Așadar, verificând conținutul și forma mandatului european de arestare în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de legiuitor în legea specială pentru a se dispune executarea acestuia de către autoritățile române.

Critica persoanei solicitate privind neîndeplinirea condiției dublei incriminări este nefondată.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea judiciară emitentă a arătat că faptele presupus săvârșite de persoana solicitată se încadrează la "fraudă, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene", infracțiune care, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dacă este sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu va fi supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Se observă că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea emitentă a arătat, la lit. c) care conține informații privind durata pedepsei, că faptele presupus săvârșite de persoana solicitată sunt sancționate cu închisoarea de 5 ani.

Referitor la noțiunea de "fraudă", Înalta Curte observă că aceasta are, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, sensul de a "păgubi pe o altă persoană", "a înșela", "a fura pe cineva", "săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia", "înșelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia".

Așadar, frauda este un act de înșelăciune comis pentru a obține câștiguri personale sau pentru a cauza o pierdere unei alte părți, iar cele două infracțiuni de înșelăciune ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Ca atare, nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, iar persoana solicitată este căutată pentru efectuarea urmăririi penale, astfel încât autoritățile judiciare germane urmează să clarifice situația de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare și contestată de către persoana urmărită internațional.

Nefondată este și susținerea contestatorului privind împrejurarea că autoritățile elvețiene au respins anterior aceeași cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane și de predare a persoanei solicitate, întrucât acest aspect nu constituie un impediment pentru ca autoritățile judiciare române să pună în executare un mandat european de arestare, nefiind prevăzut ca motiv facultativ sau obligatoriu la predare de către legiuitor în Legea nr. 302/2004; în plus, autoritățile judiciare elvețiene au apreciat asupra mandatului european de arestare conform exigențelor legislației lor interne.

În ceea ce privește criticile referitoare la acuzația penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare și împrejurarea că faptele pentru care contestatorul este urmărit penal de către autoritățile judiciare germane nu constituie infracțiuni, ci pot face obiectul unui eventual litigiu civil/comercial, Înalta Curte reține că, în această procedură de executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă, chestiunile aduse în discuție de apărare putând fi evaluate exclusiv de către autoritățile judiciare din Germania.

În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentința penală atacată și sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării.

Or, așa cum s-a menționat în cele ce preced, arestarea preventivă în vederea predării este obligatorie în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând, sub acest aspect, o alternativă mai blândă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar reține că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

În ceea ce privește măsurile preventive provizorii dispuse în cauză, Înalta Curte constată că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara emisă la data de 27 decembrie 2023, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 decembrie 2023, orele 12:25, până la data de 28 decembrie 2023, orele 12:25.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 28.12.2023, în dosarul nr. x/2023, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 28.12.2023 până la data de 11.01.2024 inclusiv.

Prin sentința penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut starea de arest a persoanei urmărită internațional A., cu dublă cetățenie germană și italiană, dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME/28.12.2023, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 08.01.2024 până la data de 06.02.2024, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania.

Totodată, în baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internațional a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 27.12.2023, ora 12:25, și până la data de 28.12.2023, ora 12:25.

Înalta Curte observă că în mod greșit prima instanță nu a constatat că persoana solicitată a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi. Această constatare nu impune însă desființarea hotărârii atacate, reținerea corectă a întregii perioade în care persoana solicitată s-a aflat sub incidența unor măsuri provizorii privative de libertate dispuse în cursul executării mandatului european de arestare putând fi făcută direct de către instanța de contestație.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, constatând că persoana solicitată A. a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 275 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) rap. la art. 273 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Constată că persoana solicitată A. a fost reținută, arestată provizoriu și arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 275 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă germană se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 februarie 2024.