ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință:

În baza art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 către autoritățile judiciare din Austria, pe numele persoanei solicitate A., cetățean german, cu reședința în municipiul Sibiu, județul Sibiu.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din statul solicitant și nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

Totodată, în baza art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 58 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu și dosarului penal nr. x/2022 al Judecătoriei Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 3/2024 pronunțată la data de 19.01.2024 în dosarul nr. x/2024.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe timp de 24 de ore începând de la 18.01.2024.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea persoanei solicitate, av. B., în cuantum de 1098 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin sesizarea formulată la data de 19.01.2024 în dosarul nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat semnalarea introdusă de Biroul SIRENE Austria privind mandatul european de arestare emis la data de 08.01.2024 pe numele persoanei solicitate A., solicitând luarea măsurii arestării provizorii față de aceasta în vederea predării pe o durată de cel mult 15 zile și, respectiv, fixarea unui termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Austria pe numele persoanei solicitate.

În motivarea sesizării s-a arătat, în esență, că există o semnalare introdusă de Biroul SIRENE Austria privind mandatul european de arestare emis la 08.01.2024 pe numele persoanei solicitate prin care se solicită arestarea, în vederea predării către autoritățile judiciare ale acestui stat, a persoanei solicitate, iar din cuprinsul semnalării rezultă că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de C. pen. austriac în art. 146, 147 și pedepsite cu o pedeapsă de 3 ani închisoare, infracțiuni care au corespondent, conform C. pen. român, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. S-a mai arătat că identificarea persoanei solicitate s-a făcut în baza certificatului de înregistrare nr. x/17.03.2023, persoana solicitată declarând că acestea sunt datele reale de identificare.

Anexat sesizării au fost înaintate Curții de Apel Alba Iulia: adresa din 10.01.2024; procesul-verbal nr. x/II/5/2024 întocmit la data de 18.01.2024; ordonanța de reținere nr. 344/II/5/2024 din data de 18.01.2024; informare privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare; proces-verbal de aducere la cunoștință a dreptului de a fi încunoștințată o persoană despre reținerea persoanei solicitate; procese-verbale depistare și identificare a persoanei solicitate de către organele de poliție; fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate; împuternicirea avocațială a apărătorului din oficiu al persoanei solicitate.

Prin încheierea penală nr. 3/2024 pronunțată la data de 05.02.2023 în dosarul nr. x/2024, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 și 215

1

C. proc. pen., s-a luat față de persoana solicitată A., măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 19.01.2024 și până la data de 17.02.2024, iar, în baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi solicitată; b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție din municipiul Sibiu, județul Sibiu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori va fi chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a impus pe timpul controlului judiciar persoanei solicitate și obligația de a nu depăși limita teritorială a județului Sibiu decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, cu excepția deplasărilor la organele judiciare, iar, în baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

Supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar s-a realizat de către IPJ Sibiu - Serviciul Supraveghere.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, dacă față de acesta nu a fost luată măsura reținerii sau arestării preventive în altă cauză.

Totodată, la același termen s-a amânat judecarea cauzei pentru data de 05.02.2024, punându-se în vedere procurorului să depună la dosar mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate precum și traducerea acestuia în limba română.

La data de 22.01.2024 a fost depus la dosar mandatul european de arestare și traducerea acestuia în limba română, formă în care a fost comunicat persoanei solicitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel constată că sesizarea formulată de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată întrucât, din mandatul european de arestare emis la data de 08.01.2024 de către autoritățile judiciare din Austria, a rezultat că persoana solicitată A. - cetățean german, este urmărită penal în statul emitent pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă prevăzută de secțiunile 146 și 147 alin. (2) din C. pen. austriac și pedepsită cu închisoarea de până la 3 ani, reținându-se, în fapt în sarcina acestuia următoarele:

"A., sub pretenția de a fi un solvabil și dispus să plătească cumpărător de autoturisme, ar fi determinat persoanele vătămate să predea mașinile ce le aparțin, rezultând un prejudiciu care depășește 5.000 EUR, respectiv în total 25.700 EUR și anume:

Curtea a observat că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită de autoritățile judiciare din Austria corespund celor enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv înșelăciune (art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004), și sunt sancționate de legea statului solicitant cu pedeapsa închisorii a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, astfel că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, că nu au fost invocate motive de refuz opțional al executării enumerate de alin. (2) al aceluiași articol, precum și că persoana solicitată este cetățean german, locuiește în România doar din cursul anului 2023 (anterior locuind în Germania și Austria), nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare ale statului solicitant și nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În fine, Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost întocmit în conformitate cu art. 8 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

Pe de altă parte, s-a constatat incidența cazului obligatoriu de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, întrucât, așa cum rezultă din extrasele ECRIS depuse la dosarul cauzei, persoana solicitată A. este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, având calitatea de inculpat în dosarele penale nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu și nr. x/2022 al Judecătoriei Timișoara.

Deși persoana solicitată A. a invocat (și probat cu înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei) starea precară de sănătate, s-a arătat că această împrejurare nu atrage incidența unui caz facultativ de amânare a predării. Art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 302/2004 impune în acest sens fie existența unei expertize medico-legale (pe baza căreia să se poată stabili că persoana suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată), fie probarea faptului că predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată care să poată fi evitate/diminuate prin amânarea predării cu maxim 3 luni. Or, în cauza de față, nu există o expertiză medico-legală, iar raportat la stadiul proceselor penale aflate pe rolul autorităților judiciare române (în faza de judecată, cu termene de judecată stabilite 29.01.2024 și 15.02.2024), nu se identifică rațiuni practice pentru punerea în discuție și a cazului facultativ de amânare a predării prevăzut de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Ca urmare, Curtea a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea sesizării formulată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., învederând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Austria. Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar până la finalizarea dosarelor aflate pe rolul Judecătoriei Sibiu și Judecătoriei Timișoara.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului german A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare austriece, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 de către autoritățile judiciare austriece, în baza ordonanței de arestare din 25 decembrie 2023 a Parchetului din Ried Im Innkreis și a deciziei de aprobare a Tribunalului din Ried Im Innkreis din 27 decembrie 2023 din dosarul nr. x, rezultă că cetățeanul german A. este căutat în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune gravă prevăzută de secțiunile 146 și 147 alin. (2) din C. pen. austriac și pedepsită cu închisoarea de până la 3 ani, arătându-se, sub aspectul situației de fapt că acesta, "sub pretenția de a fi un solvabil și dispus să plătească cumpărător de autoturisme, ar fi determinat persoanele vătămate să predea mașinile ce le aparțin, rezultând un prejudiciu care depășește 5.000 EUR, respectiv în total 25.700 EUR și anume: 1. La 22 noiembrie 2022, în Altheim, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 13.700 EUR, în detrimentul lui C., sub pretenția unul transfer online a prețului de achiziție menționat mai sus, care de fapt nu a avut loc, prin care C. a suferit daune de această sumă. 2. La 17 octombrie 2022, în Felstritz an der Drau, un autoturism x negru, VIN x, în valoare de 12.000 EUR, în detrimentul lui D., sub pretextul căreia este dispus să-și transfere prețul de cumpărare de mai sus. care atunci nu a avut loc, în urma căreia D. a suferit un prejudiciu de această sumă."

Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Mai mult, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă, astfel cum au fost descrise în conținutul mandatului european de arestare sunt incriminate și de legea penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, infracțiune care, de altfel, se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

În același timp, se are în vedere și împrejurarea că, așa cum rezultă din declarația dată la termenul din 05 februarie 2024, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, că se prevalează de regula specialității și nu și-a contestat identitatea.

În plus, se apreciază că, în mod corect, judecătorul de la fond a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat și întrunește condițiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracțiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripția ori amnistia potrivit legii române.

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte consideră că nu este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât acesta este aplicabil numai în cauzele în care se solicită punerea în executare a unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, situație ce nu se regăsește în speță, cetățeanul german A. fiind căutat de autoritățile judiciare austriece pentru efectuarea urmăririi penale. În plus, potrivit propriei declarații, acesta are reședința în România doar din anul 2023, anterior locuind în Germania și Austria, așa încât nu are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, așa cum impune textul de lege menționat.

Față de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 08 ianuarie 2024 de către autoritățile judiciare austriece cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, în mod judicios, prima instanță a făcut, în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării, având în vedere că, din actele dosarului, a rezultat că persoana solicitată este cercetată penal în calitate de inculpat în dosarele penale nr. x/2023 al Judecătoriei Sibiu și nr. x/2022 al Judecătoriei Timișoara.

În acest sens, se observă că, potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispozițiile art. 58 alin. (2) - (5) și (7) din aceeași lege se aplică în mod corespunzător.

Deși în fața primei instanțe persoana solicitată a invocat și aspecte privind starea sa de sănătate, sens în care a depus la dosar înscrisuri medicale, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele facultative de amânare a predării prevăzute de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, câtă vreme la dosar nu există și o expertiză medico-legală (pe baza căreia să se poată stabili că persoana suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată) și nici nu s-a probat că predarea imediată, după soluționarea dosarelor aflate pe rolul instanțelor române, ar avea consecințe grave pentru persoana urmărită care să poată fi evitate/diminuate prin amânarea predării cu maxim 3 luni.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului, prin apărătorul desemnat din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, precum controlul judiciar, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, de vreme ce, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) cu cele ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform art. 104 alin. (13) și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

De altfel, așa cum prevăd dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vederea predării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, așa încât respectivă măsură preventivă urmează a fi pusă în executare la momentul la care se vor soluționa cele două dosare aflate pe rolul instanțelor române, iar până la acel moment contestatorul nu este supus niciunei măsuri preventive, controlul judiciar fiind revocat prin sentința penală pronunțată în cauză.

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13 din 05 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2024.