ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria.

În baza art. 109 alin. (1) cu ref la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., precum și predarea persoanei solicitate către autoritățile competente ale statului emitent.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (11) ultima teză și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului emitent pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului emis în baza prezentei.

S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea nr. 101 din 12.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2024 și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în data de 11.12.2024, 24 ore.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea de apel a reținut că prin sesizarea formulată în dosarul nr. x/2024 din 12.12.2024, înregistrată la instanța sub nr. x/2024 la 12.12.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A., față de care autoritățile judiciare maghiare au emis un mandat european de arestare la data de 02.12.2024 în vederea predării acestuia către statul solicitant, din cuprinsul semnalării rezultând că autoritățile judiciare din Ungaria au emis un mandat de arestare în lipsă pe numele persoanei solicitate, în cadrul procesului penal desfășurat în Ungaria.

La termenul de judecată din 12.12.2024, prin încheierea nr. 101/2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, al Curții de Apel Alba Iulia, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind luarea măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată A. și în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost luată față de persoana solicitată A., măsura controlului judiciar pe durată de 30 de zile începând cu data de 12.12.2024 până la data de 10.01.2025 și impuse obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) C. proc. pen., conform dispozitivului, iar în baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate ca, pe timpul controlului judiciar, să nu depășească limita teritorială a județului Alba, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea ordonanței de reținere emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 11.12.2024 în dosarul nr. x/2024

La termenul de judecată din 12.12.2024 s-a amânat judecarea cauzei la data de 30.12.2024, dată pentru care s-a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este întemeiată, reținând că pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, a fost emis de către autoritățile judiciare maghiare mandatul de arestare din 14.11.2024, în baza căruia a fost emis la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x, de către Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda, mandatul european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

În mandatul european de arestare s-a reținut că vizează cercetarea din dosar infracțiunea de spălare de bani în valoare deosebit de mare, săvârșită printr-un act infracțional, prevăzută de articolul 399, alin. (2) și calificată conform alin. (6), lit. â) din Legea numărul C din anul 2012 privind C. pen. maghiar și infracțiunea de delapidare în valoare deosebit de mare, săvârșită printr-un act infracțional prevăzută de articolul 372, alineatul (I) și calificată conform alin. (5), lit. a) din C. pen. maghiar.

În fapt, s-au reținut că persoana în cauză, cetățeanul român A. fiind șofer angajat la societatea cu răspundere limitată românească RAC Spedition S.R.L., a încărcat în data de 24 iulie 2024 în ansamblul vehicul format din vehiculul tractor având numărul de înmatriculare x pe care îl conducea și remorca având numărul de înmatriculare x atașat acestuia, un număr de 49 europaleți de articole tehnice marca x de la firma B. din Duisburg, în scopul de a le transporta pe acestea la adresa C.. S-a menționat că, potrivit datelor actuale, valoarea încărcăturii de mai sus a depășit 50.000.000,- HUF, însă nu a depășit 500.000.000,- HUF, stabilirea valorii exacte aflându-se încă în curs de determinare. S-a menționat că în data de 27 iulie 2024 ora 11:22, A. a dat declarație cu conținut neadevărat prin Centrul de Primire Apeluri, când a afirmat că în perioada 26 iulie 2024 ora 22:30 și 27 iulie 2024 ora 11:00- timp în care el dormea în vehiculul tractor la locul de odihnă din D. - autori necunoscuți au sustras din remorca atașată vehiculului tractor întreaga încărcătură, 34 paleți de articole tehnice marca x, în remorcă rămânând doar 15 paleți. S-a arătat că declarația lui A. - în urma declarațiilor date de martori, listele de apeluri și datele furnizate de sistemul național pentru Taxe de Drum (NUSZ) și sistemul de supraveghere a drumurilor publice (VEDA) - s-a adeverit a fi neadevărată.

În baza datelor procedurii s-a constatat că după ce a intrat în Ungaria prin Hegyeshalomnal, A. s-a dus la depozitul din Torokbalint, în data de 26 iulie 2024 la ora 10:09 a intrat pe raza depozitului și a cumpărat biletul necesar pentru intrare la societatea cu răspundere limitată E.. (depozitul numărul 4). Anterior A. l-a sunat la telefon pe suspectul F., rugându-l ca în schimbul unei contraprestații materiale în cuantum de 2.500, EUR, să-l ajute să valorifice încărcătura de mai sus.

Suspectul F. s-a interesat la mai multe persoane, după care a aranjat ca A. să se întâlnească cu o persoană având prenumele de G., cu care s-au și înțeles în materia și condițiile vânzării-cumpărării. Dincolo de găsirea cumpărătorului și mediere, F. a mai contribuit și la înstrăinarea mărfii provenite din infracțiune, la modul că a ajutat la descărcare mărfii din vehiculul lui A., reambalarea mărfii și transportul mărfii de pe raza Depozitului până la Debrecen. F., angajații E.. și alții deocamdată necunoscuți l-au așteptat pe A. la depozitul numărul 4, iar după sosirea vehiculului tractor vehicul și a remorcii, A. a tăiat cu un clește de forță sigiliul de pe ușa remorcii, după care F. și alte persoane au introdus cu stivuitor marfa în depozit, acolo au reambalat-o, iar apoi au încărcat marfa în autoutilitarele tip x având numărul de înmatriculare x, tip x având numărul de înmatriculare românesc x și de tip x având numărul de înmatriculare românesc x. A. a părăsit raza Depozitului în data de 26 iulie 2024 ora 12:47.

F. a organizat transportul încărcăturii din Depozitul din Torokbalint în imobilul din Debrecen, al numitului H., de unde persoana având prenumele de G. s-a îngrijit de transportul în continuare a acesteia încă din aceeași zi, respectiv a doua zi.

A reținut instanța că faptele menționate în mandat, se regăsesc în C. pen. român în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este aceea a închisorii de 7 ani.

La data de 09.12.2024 a fost introdusă o semnalare de către Biroul SIRENE național din Ungaria privind mandatul european de arestare emis la data de 02.12.2024 pe numele persoanei solicitate A..

A reținut prima instanță că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, iar în fața Curții de Apel Alba Iulia persoana solicitată nu a ridicat obiecții privind identitatea. Prezentă personal la termenul din data de 30.12.2024, persoanei solicitate i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 i s-au adus la cunoștință persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa fiind audiată conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 și a precizat că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate și în legislația română, respectiv infracțiunea de delapidare prev de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care legea prevede pedeapsa maximă de 7 ani închisoare. Totodată, s-a arătat că nu au fost identificate motive de refuz obligatoriul sau facultativ a executării mandatului european de arestare din cele prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004; nu există motive de amânare a predării, persoana nefiind cercetată în vreun alt dosar pe teritoriul statului român și nu există condamnări la pedeapsa închisorii în ce o privește.

Cât privește poziția persoanei solicitate, așa cum a rezultat din declarația dată, (aceasta se opune predării întrucât nu recunoaște faptele iar din concluziile formulate de apărătorul ales a rezultat că pe lângă poziția de nerecunoaștere există și o nemulțumire față de modalitatea de instrumentare a dosarului de autoritățile maghiare, susținând apărătorul ales că persoana solicitată nu a mai fost contactată de autoritățile maghiare de la momentul la care a dat declarații și a părăsit teritoriul maghiar), instanța a constatat că în fapt opoziția se bazează pe nerecunoașterea faptelor și nu se invocă niciun motiv de nerecunoaștere, fie dintre cele obligatorii fie dintre cele facultative, așa cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) și alin. (2) din legea 302/2004 rep. și nici nu a ridicat persoana solicitată obiecții privind identitatea.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009, precum și prevederile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, din care rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, instanța de fond a considerat nefondate susținerile persoanei solicitate, toate acestea urmând a fi analizate de către organele judiciare ale statului solicitant.

S-a mai reținut că, așa cum rezultă din fișa de cazier a persoanei solicitate dar și din susținerile acestuia, nu are antecedente, neexistând vreo hotărâre pronunțată în ce-l privește și nici nu are calitate de suspect sau inculpat în vreun alt dosar instrumentat de autoritățile române, astfel că s-a constatat că nu există motive de amânare a predării.

Totodată, s-a menționat că, dat fiind dispozițiile legale incidente și natura prezentei cauze, respectiv punerea în executare a mandatului european de arestare, reținând prevederile art. 104 alin. (7), alin. (11) ultima teză din Legea 302/2004, în condițiile în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării.

Concluzionând, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege, dispunând admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, predarea persoanei solicitate către autoritățile competente ale statului emitent, precum și arestarea acesteia, în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului emitent pe o durată de 30 de zile.

*****

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, prin apărător ales.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13.01.2025, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 21.01.2025.

Prin motivele de contestație formulate, în esență, apărarea contestatorului persoană solicitată A. a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare din Ungaria, respingerea solicitării de predare și revocarea măsurii arestării preventive, menționând că persoana solicitată nu a mai fost judecată sau condamnată anterior pentru nicio faptă penală, are o conduită ireproșabilă în familie și societate; a sesizat chiar contestatorul săvârșirea faptei, fiind vorba de o spargere a camionului său, a cooperat pe deplin cu autoritățile maghiare; a predat de bună voie dispozitivele telefonice și informatice; este dispus să participe la orice solicitare sau procedură, fără să fie arestat, se va deplasa la autoritățile maghiare pentru declarații, apreciind că este absurd să fie predat în stare de arest preventiv în condițiile în care cooperează pe deplin și nu are profilul unui infractor. A mai menționat apărarea contestatorului că în opinia sa este un mod abuziv și ilegal de lucru al autorităților maghiare, fără ca persoana solicitată să aibă absolut niciun fel de vină, bunurile dispărute având suficiente elemente de identificare pentru a fi găsite.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 21.01.2025, s-au luat concluziile formulate de apărarea contestatorului și de reprezentantul Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

În cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanță a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cu solicitarea autorităților judiciare din Ungaria de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a emiterii la data de 14.11.2024 de către autoritățile judiciare maghiare a mandatului de arestare, persoana în cauză fiind urmărită internațional în vederea efectuării de cercetări de către autoritățile judiciare ale statului solicitant, conform mandatului european de aretare aflat la dosar.

Astfel, fără a relua situația de fapt reținută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanțe, Înalta Curte constată că din mandatul european de arestare rezultă că s-a solicitat predarea contestatorului persoană solicitată A. în vederea efectuării de cercetări pe teritoriul Ungariei, respectiv pentru infracțiunea de spălare de bani în valoare deosebit de mare, săvârșită printr-un act infracțional, prevăzută de articolul 399, alin. (2) și calificată conform alin. (6), lit. â) din Legea numărul C din anul 2012 privind C. pen. maghiar și infracțiunea de delapidare în valoare deosebit de mare, săvârșită printr-un act infracțional prevăzută de articolul 372, alineatul (I) și calificată conform alin. (5), lit. a) din C. pen. maghiar.

Analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios prima instanță a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., reținându-se că în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Similar primei instanțe, Înalta Curte constată că raportat la infracțiunile menționate în mandatul european de arestare sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare fiind incriminate și în legislația română, respectiv în infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este aceea a închisorii de 7 ani.

În cauză, persoana solicitată A. a declarat în fața instanței de fond că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Ungaria și că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității. În esență, așa cum s-a arătat și prin contestația formulată în cauză, persona solicitată nu este de acord cu predarea sa în stare de arest, apreciind solicitarea autorităților maghiare ca fiind ilegală și abuzivă, în condițiile în care a colaborat cu autoritățile, are o conduită ireproșabilă în familie și societate, nu a mai fost judecată sau condamnată anterior pentru nicio faptă penală; a sesizat chiar contestatorul săvârșirea faptei, existând și o nemulțumire față de modalitatea de instrumentare a dosarului de către autoritățile maghiare.

Toate aceste motive invocate de apărarea contestatorului nu constituie vreun motiv de refuz al executării mandatului ori de amânare a predării și nu pot conduce prin ele însele la admiterea contestației, rolul instanței de judecată în această procedură rezumându-se la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

În cauză, în acord cu prima instanță, din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată și nici nu au fost ridicate obiecțiuni privind identitatea, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește critica vizând faptul că s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, apărarea solicitând revocarea măsurii arestării preventive și menționând că persona în cauză este dispusă să participe la orice solicitare sau procedură, fără să fie arestată, urmând a se deplasa de bună voie la autoritățile maghiare pentru declarații, etc., Înalta Curte constată că această critică este neîntemeiată în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente în materie, care prevăd că în situația în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Așadar, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, mandatul european de arestare fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea și predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal prin sentința contestată s-a dispus arestarea, pentru 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispozițiile legale.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria la data de 02.12.2024 în dosarul nr. x. Bny. x de Judecătoria Raională a Regiunii Limitrofe Buda pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de punere în executare a mandatului și de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Ungaria, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, precum și de arestare a persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, fiind așadar legală și temeinică, iar contestația de față neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 114/2024, din data de 30.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.