ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință:

În baza art. 104 alin. (7) și art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.01.2024 de autoritățile judiciare din Franța - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român , posesor al cărții de identitate seria x nr. x, valabile începând cu data de 30.04.2014 până la data de 29.01.2024.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze.

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a consimți la predarea către autoritățile judiciare franceze.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

În baza art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 17.01.2024 până la data de 15.02.2024, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 16.01.2024, ora 22

18

.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pe numele persoanei solicitate, în cuantum de 1.100 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17.01.2024 s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 de autoritățile judiciare din Franța - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român , posesor al cărții de identitate seria x nr. x, valabile începând cu data de 30.04.2014 până la data de 29.01.2024.

În dosarul menționat autoritățile judiciare franceze au emis la data de 05.12.2023 un mandat național de arestare preventivă, iar în baza acestuia au emis mandatul european de arestare.

Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare franceze pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiții de muncă nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiții de locuit nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez și tăinuire, prevăzută de art. 321-1 din C. pen. francez și pedepsite cu închisoarea de maxim 20 ani, întrucât în perioada 01.01.2019 - 10.10.2023 a operat într-un mediu viticol în Sud Gironde și în zona localității Castillo la Bataille o rețea care exploata 27 de muncitori de origine română, printre care și un minor de 14 ani, în sensul că propunea locuri de muncă în domeniul viticol, organiza venirea resortisanților români în Franța, le oferea condiții de locuit în stare de degradare, îi ducea la muncă și la locuințe, de unde nu aveau voie să plece, îi amenința, le lua salariile și documentele.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că pe numele cetățeanului român A., a fost emis mandatul european de arestare din 08.01.2024 de către autoritățile judiciare franceze, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne.

Din dispozițiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată și la verificarea eventualelor motive de refuz a predării, fiind exclusă competența judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

Pornind de la premisele de mai sus, s-a reținut că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate elementele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a arătat că identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate.

În fața Curții, apărătorul ales al persoanei solicitate a invocat nulitatea mandatului european de arestare, întrucât în traducerea acestuia este menționată data nașterii "19.05.2008", iar în mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze apare reședința sau domiciliul cunoscut "jud. Teleorman, Romania".

Verificând cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța și copia cărții de identitate de la dosar, curtea a constatat că este corect menționată data nașterii "29.01.1987", mențiunea din traducerea depusă la dosar fiind o eroare materială evidentă.

În privința adresei de domiciliu, s-a constatat că mandatul cuprinde reședința sau adresa din Franța și România, cunoscută de către autoritățile franceze. Adresa legală din România este menționată în cartea de identitate - Turnu Măgurele, str. x jud. Teleorman.

Prin urmare, curtea nu a identificat niciun motiv de nulitate a mandatului european de arestare, solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate fiind neîntemeiată.

Prin urmare, s-a apreciat că dispozițiile procedurale, menite să asigure garanțiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.

Astfel, în baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 106 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoștință de conținutul mandatului; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, persoana solicitată fiind asistat de apărător desemnat din oficiu; dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității.

Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale și, eventual, judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului solicitant. Persoana solicitată a motivat refuzul la exprimarea consimțământului pentru predare prin faptul că autoritățile judiciare franceze nu l-au citat niciodată pentru audieri, că nu sunt reale acuzațiile aduse, că nu este cetățean francez și că are 5 copii în întreținere în România și dorește să rămână alături de aceștia.

În temeiul art. 104 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile:

- art. 87 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;

- art. 97 alin. (1) pct. 3 din aceeași lege, în sensul că infracțiunea principală care face obiectul mandatului european de arestare se regăsește în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare fără respectarea condiției dublei incriminări, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracțiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată de maxim 20 ani;

- nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea;

- în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004) ca motiv de refuz a executării pedepsei.

Sub acest ultim aspect, s-a arătat că, față de poziția exprimată de persoana solicitată, în temeiul art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la audierea persoanei solicitate, nefiind indicate obiecții privind identitatea. Ulterior, s-a procedat la verificarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nu s-a identificat niciun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare. În continuare, s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a apreciat că explicațiile oferite de persoana solicitată pentru refuzul de a consimți la predare nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele expres prevăzute de dispozițiile legale indicate.

De asemenea, s-a observat în cuprinsul certificatului de cazier că la data de 20.07.2023, în dosarul penal nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A., pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., în cauză acesta fiind reținut pentru 24 de ore, la data de 31.05.2022.

Raportat la modificarea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prin Legea nr. 306/2022 (în situația în care persoana solicitată este urmărită penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei), curtea a procedat la efectuarea examenului de oportunitate a amânării predării.

Astfel, a constatat că față de inculpatul A. a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 20.07.2023 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, întrucât, în seara de 19.05.2022, într-o stație peco de lângă Turnu Măgurele, alături de alte persoane, a tulburat ordinea și liniștea publică, prin violențe verbale și amenințări.

S-a reținut că pentru infracțiunea de care este acuzat în România, inculpatul riscă, în cazul trimiterii în judecată și condamnării, o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 instituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, în funcție de complexitatea cauzei, stadiul procedurilor, natura faptelor cercetate și situația personală a persoanei solicitate.

S-a constatat că acuzația din cauza de pe rolul organelor de cercetare penală române este una care presupune un grad redus de complexitate, că nu a fost încă dispusă o soluție în cauză de către procuror, că limitele de pedeapsă sunt unele care evidențiază o importanță scăzută acordată de legiuitor acestui gen de infracțiuni și că nu există motive serioase care să impună amânarea predării.

În lipsa posibilității cunoașterii perioadei de timp necesare soluționării definitive a cauzei aflate pe rolul autorităților judiciare române, existând premisele trecerii unui interval de timp semnificativ (din mai 2023 până în prezent nu a fost dispusă o soluție nici măcar de către procuror), s-a apreciat că amânarea predării ar îngreuna substanțial soluționarea cauzei instrumentate de către autoritățile judiciare din Franța (având ca obiect acuzații grave, pedepsite de legea penală din Franța cu închisoarea până la 20 de ani) și, implicit, ar împiedica persoana solicitată să își exercite drepturile procesuale și să facă apărări în cauza respectivă.

În plus, persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată ori privată de libertate pentru alte fapte anterioare predării, decât dacă statul de executare consimte acest lucru.

Prin urmare, s-a constatat că predarea către autoritățile judiciare străine nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate și că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predare.

Împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26.01.2024, sub nr. x/2024.

Motivele contestației au fost susținute în timpul dezbaterilor prin apărătorul ales, fiind consemnate în partea introductivă a hotărârii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Instanța de control judiciar constată că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:

"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:

"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauza de față, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.01.2024 de autoritățile judiciare din Franța - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiții de muncă nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiții de locuit nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez și tăinuire, prevăzută de art. 321-1 din C. pen. francez și pedepsite cu închisoarea de maxim 20 ani.

În mandatul european de arestare a fost descrisă situația de fapt în sensul că, în perioada 01.01.2019 - 10.10.2023 a operat într-un mediu viticol în Sud Gironde și în zona localității Castillo la Bataille o rețea, din care face parte și persoana solicitată, care exploata 27 de muncitori de origine română, printre care și un minor de 14 ani, în sensul că propunea locuri de muncă în domeniul viticol, organiza venirea resortisanților români în Franța, le oferea condiții de locuit în stare de degradare, îi ducea la muncă și la locuințe, de unde nu aveau voie să plece, îi amenința, le lua salariile și documentele.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunea principală care face obiectul mandatului european de arestare se regăsește în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare fără respectarea condiției dublei incriminări (art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004), iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, ci doar a invocat că în traducerea mandatului european emis de autoritățile judiciare franceze este menționată data nașterii "19.05.2008", iar la rubrica reședința/domiciliul cunoscut apare "La Bataille", respectiv "șoseaua x, municipiul Turnu Măgurele, jud. Teleorman, Romania".

Astfel cum și prima instanță a constatat, identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se solicită este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului, fiind evidentă eroare materială strecurată în traducerea mandatului depusă la dosar și nu în cuprinsul mandatului care reține corect data nașterii ca fiind 29.01.1987, astfel cum reiese și din cuprinsul actului de identitate.

De altfel, persoana solicitată a dat declarație la data de 17.01.2024 în fața instanței de fond și nu a invocat aspecte legate de identitate în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

În ceea ce privește critica contestatorului de refuz al executării mandatului european de arestare pe motiv că persoana solicitată este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală, Înalta Curte reține că prevederile art. 114 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispozițiile art. 58 alin. (2) - (5) și (7) se aplică în mod corespunzător.

Astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de cazier, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele la data de 20.07.2023, în dosarul penal nr. x/2022, a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A., pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., constând în aceea că, în seara de 19.05.2022, într-o stație peco de lângă Turnu Măgurele, alături de alte persoane, a tulburat ordinea și liniștea publică, prin violențe verbale și amenințări.

Raportat la modificarea intervenită prin Legea nr. 306/2022 cu privire la art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana solicitată este urmărită penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond a procedat la efectuarea examenului de oportunitate a amânării predării și a apreciat, în mod corect, că, în raport de gradul redus de complexitate acordată de legiuitor acestui gen de infracțiuni (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru fapta cercetată pe teritoriul român față de acuzațiile pentru care s-a emis mandatul european de arestare care prevăd pedeapsa închisoarea până la 20 de ani) și de faptul că nu a fost dispusă în cauză de către procuror o soluție, existând premisele trecerii unui interval de timp semnificativ până la soluționarea definitivă a cauzei, nu există motive serioase care să impună amânarea predării.

Se are în vedere că norma evaluată nu are caracter imperativ în materia amânării predării. Din modalitatea de redactare se constată că acest motiv este unul facultativ, ce nu impune de plano amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei pendinte în țara sa de origine.

Având în vedere relațiile sociale periclitate și urmările produse prin infracțiunile săvârșite de persoana solicitată, în țară și în străinătate, se constată că, în raport de interesul cercetării, primează procedura desfășurată de către autoritățile judiciare din Franța și rezolvarea raportului de conflict mai sever, determinat de infracțiuni intenționate, cu pericol abstract net superior celei cercetate de către autoritățile judiciare române, aspecte față de care este necesară predarea persoanei solicitate autorităților judiciare străine, în vederea lămuririi situației sale juridice.

Ca urmare, nu se impune amânarea predării pentru finalizarea cercetărilor, de către autoritățile judiciare române, pentru o infracțiune de tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel că Înalta Curte, va constata că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu este incident motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru predarea către autoritățile judiciare străine.

Se mai reține, în acord cu prima instanță, că lipsa consimțământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că prima instanță, în urma analizei condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească mandatul european de arestare, în mod temeinic și legal, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, motivul predării nefiind antecedența penală bogată cu care figurează înscrisă în cazierul judiciar, astfel cum a susținut apărătorul său ales cu ocazia dezbaterilor.

Totodată, instanța de control judiciar apreciază că aspectele referitoare la situația familială a persoanei solicitate A. excedează motivelor care ar putea să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, ținând seama și de principiul statuat de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind necesitatea executării mandatului european de arestare, astfel încât acestea nu pot face obiectul cenzurii instanței de control judiciar în cauza de față.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, fiind incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a contestatorului persoană solicitată în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.